Chemarea iubirii
Îndreaptă-ți, iubito,
privirea către mine,
cu ochii tăi albaștri ca marea
și lasă-te dusă de vânt
în zări neștiute de nimeni.
De ce îmi oprești tic-tacul inimii,
când vreau să-ți dăruiesc o rază de soare?
Privește câmpul înverzit
și albul florilor de peste tot,
vino, iubito și strâge-mă în brațe
să-ți simt sufletul candid.
Nu părăsi iubirea, că-i păcat,
este un dar divin
ce trebuie păstrat.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.