Voi exista de-a pururi
Ca amintire dulce sărutu-ți va rămâne,
De cad zăpezi în noaptea amorului nebun
Și vântul prinde-n brațe tăcerile păgâne,
Tot răvașind nimicuri... la margini de cătun.
Îți las și-o-mbrățișare la cumpănă de stele,
Când fulgii în fereastră... se vor izbi... ușor,
Să pună flori de gheață în umbra de perdele
Și fire de mătase... luceferi de cobor.
Când dimineața vine... mă vei uita, se poate,
Dar în adânc, fierbinte, mă vei simți mereu
Și-n sânul ce tresaltă și încă, se mai zbate,
Voi exista de-a pururi, iubito, numai eu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.