Plouă iar...

În ghearele ploii vara se zbate,
Se vaită în zbucium de plânset din nori,
Pline-s de apă cărările toate,
În strigăt de păsări trec recii fiori.

Stropii grăbiţi urma pământului şterg
Şi fierb în clocot, vuiesc în şiroaie,
Spre tine, iubito, aş vrea să alerg
Să ne-încălzim sub aripa de ploaie.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezlănţuită ploaie

Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat,
Vuieşte-n urlet vântul şi fulgere pornesc,
Copacu-şi plânge ramul căzut şi sfârtecat.

Trimişi de prin înalturi, de pe-un tărâm ceresc,
Nori îmbibaţi de lacrimi se-ncaieră, se bat,
Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat.

Porneşte-o viitură din câmpul înecat,
Puhoaie-nvolburate în vad se prăvălesc,
Alunecă pământul, spre vale-i revărsat,
Stihia furioasă loveşte-ntregul sat,
Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg printre
şiroaie de ploaie
cu bucuria
pământului
însetat

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de ploaie

Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci şi căi
Şi în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.

Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.

Prin pădurea înverzită
În al ceţii sân dosită
Stropii reci fără cruţare,
Şterg a păsării cântare.

Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munţi şi văi,
Se dezmaţă stropii săi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii

Aş vrea să pot să-ţi cânt, să fiu cu tine
acolo unde ploaia se opreşte
şi soarele, în suflet, îmi zâmbeşte,
dar nu pot azi. Nu voi putea nici mâine.

Nici tu nu poţi. Te văd mergând prin ploaie
atât de tristă, dar atât de calmă,
încât prin mine, gândurile, valmă,
se-adună-n lacrimi ce se scurg, şiroaie.

Voi revărsa tristeţea pe-o chitară
atunci când mâinile vor fi în stare
şi nu vor tremura ca-n ziua-n care
am vrut să fac surâsul să-ţi apară.

Îţi voi cânta, cu lacrimi în cuvinte,
aşa cum simt acum, prin vocea ploii
ce-şi plânge stropii, răspunzând nevoii
acelor ce-o aşteaptă să-i alinte,

Căci ştiu că-ţi vei întoarce-atunci privirea
iar norii vor pleca spre zări, departe,
luând cu ei tot ceea ce împarte
în două, inimi ce-şi doresc iubirea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de martie

De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.

Din nori de cenuşă şi pulberi
O ploaie măruntă şi rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.

Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie-ndată aduce
Un zâmbet pe-un cer boreal.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de martie

De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.

Din nori de cenuşă şi pulberi
O ploaie măruntă şi rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.

Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie rece se duce
Şi moare-n decor hibernal.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă la sfârşit de an

Aş vrea la anul care vine
Să te ajut, copilul meu,
Atât cât pot, să-ţi fie bine
Şi să te ştiu că nu ţi-e greu.

Aş vrea la anul care vine
Lângă acei sporiţi la număr,
Iubito, greul de la tine
Să-l duc cum pot pe al meu umăr.

Aş vrea la anul care vine
De sănătate să am parte
Să pot avea grijă de mine
Şi-atunci am să le fac pe toate.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii albaştri ai ploii

car dragostea cu sacoşa prin ploaie
mi-e dragă ploaia şi cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaştrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaştri ai ploii
iubito, unde sunt ascunşi ochii ploii în noapte?
când îi vei ştii sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ţi le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriaşă şi, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin şi eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simţurile lui puteau să vadă
sufletul şi ochii albaştrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veşnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sfântul Martin

Pe dealurile-abrupte ceaţa
se lasă printre stropii ploii,
iar sub biciul mistralului strigoii
mării urlă cu albite feţe:

dar pe-aleele satului din căzile
în clocot, sub ramuri de măslin,
se insinuează-un miros acrişor de vin,
sufletele să răsfeţe.

Se-învârte pe buşteni aprinşi,
sfârâind, friptura la proţap; vânătorul
îşi fluieră în pragul uşii dorul
privind cum pe cer drumeţe

stoluri de mierle negre trec
printre nori roşii, cumva insesizabil,
pentru-a se pierde-n amurg – gânduri în exil –
împăcate, cu delicateţe.

poezie de Giosuè Carducci, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

soarele-i pitit
după tufişuri de nori -
se-ascunde vara

haiku de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, astăzi...

Iubito astăzi e târziu...
Se-ntunecase demult clipa,
Nu mai sunt eu, să pot să fiu
Mi-am rupt şi gândul şi aripa...

Mi-e teamă de un ultim zbor,
Te strig din alte emisfere,
M-ai învăţat că în amor,
Nu-i timp de visuri efemere...

Îţi mai zăresc încă privirea,
Rămasă ofrandă şi mir,
E iarnă-n mine şi iubirea
Nu e nici moarte nici delir...

Şi paşii tăi îi mai ascult,
Ca stropii ploii bat la geam,
E frig, e iarnă şi e mult...
De când în braţe te aveam...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie neagră

s-au strâns deasupra mea nori fumurii
poate de la ţigări, fumez ca o turcoaică
mă pregătesc de toamnă învăţ a muri
în jungla cu probleme viaţa e o leoaică.

trec puntea cu suspine pe râu învolburat
stropii de ploaie rece alunecă pe trup
gânduri că vara trece adânc m-au tulburat
de nostalgia neagră nu pot să mă rup.

vreau să urc speranţe pe spirala albastră
să nu mă mai împiedic de ostili cârcotaşi
îmi blochează drumul spre steaua măiastră
până la întâlnire mai sunt vreo doi paşi.

lumini îngereşti pătrund pe fereastră
cu acorduri fine de veseli ceteraşi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia salcâmului

În ploaie văd magic, orpheic mister!
De-aceea, s-o simt - doar cu har - se cuvine!
Ofrandă de abur adus-am spre cer -
Ca ploaia să-mi fie-nţeleasă mai bine.

Ce ploaie ciudată! Sub pleoapa-mi de zid
Curg zei ce-au dormit în legende barbare
Cu paşii ritmaţi sub un fulger lichid,
Iviţi din fântâna cu vise bizare!

Din stropii căzuţi - ale sângelui lunci -
Nasc munţi şi ţinuturi cu strigăt de piatră.
Oraşe din veacuri, răsar în răscruci;
Cu zalele ude - eroii - se-arată.

Prezent, viitor şi trecut sunt deodat
Cum ploaia căzută în sine-şi revine.
Cu formele lungi, spre un cer revărsat -
Trec zâne ce fost-au ascunse-n ruine.

Şuviţe de zumzet - albine-n apus -
Hrănite cu "lapte" din gnosticu-mi uger -
Se duc înspre matcă, plouându-se-n sus,
Ca trase de-o sfoară ţinută de înger.

Din mâinile ploii - absorb tainele-ntregi;
Prin seve de-argint - absolutul e-n mine!
Căci eu... sunt SALCÂMUL din pădurea de regi
Să-nfloresc albe ploi doar cu har se cuvine.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Iubito!... nu pot a dormi,
Mi-e gândul într-una la tine,
Aş vrea să te-nvăţ... a iubi,
Topindu-te-n vise carmine.

Iubito!... iubirea ţi-e soartă,
Adâncul deschide-ţi să curg
Şi-aruncă păcatele-n poartă
Din goana calului murg

Iubito!... sunt încă în tine,
Mă storci de putere... şi dor,
Balansu-i mişcarea ce vine
În susur nebun... de izvor.

Iubito!... dă-mi ochii şi gura,
Dă-mi trupul... plăcerile toate
Şi stinge-mi în taină arsura,
Ştiu bine că vrei... şi se poate.

Iubito!... nu pot a dormi,
Trezit-ai bărbatul din mine,
Aş vrea să mă-nveţi... a iubi,
Când intru serafic în tine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugaciune

ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,
ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,
desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,
sunt un necajit cu chipul prea urat,
ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,
sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,
sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,
sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,
ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,
nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,
nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,
melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,
nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,
am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,
am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,
ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,
pentru toate relele, pe care le-am facut,
singura dorinta pe care o am Parinte,
e sa dispar fara urma de pe acest Pamant

poezie de Boros Otto (4 mai 2008)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Nu se-arată nori pe boltă,
N-a picat un strop de ploaie,
S-a strâns ultima recoltă,
Fierbe mustul în butoaie.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în ploaie

Aş vrea să fiu singur, singur,
Să-mi aud gândurile cum ţipă la mine,
Sufocate de greaua mea indiferenţă,
Să-mi aud bătăile inimii nebune
Ce mă-ntreabă idilic: vrei să trăieşti?
Să-mi ascult sângele
Cum se scurge printre vene,
Cu aripile luate dintr-un fir de vânt
Purtând cu ele purpura vieţii,
Desprinsă din amurgul unui cer.
Aş vrea să fiu singur, să fiu al ploii
Al ploii din mine, al ploii din noi,
Să gândesc în picuri de rouă
Să respir picuri de ploaie
Să m-ascund într-un picur de ploaie.
Aş vrea să mă numesc fiu al ploii şi să cad:
Să plutesc adesea peste însetate simţuri,
Să răscolesc setea cu un cârlig de argint
Şi să dau tuturor un moment de respiro.
Aş vrea să fiu singur, în ploaie:
S-ascult cum cade peste sufletul
Ce nici măcar umbrelă n-are.
Să mă visez un strop de ploaie:
Căci e mai simplu, mult mai simplu
Să simt şi să vibrez,
Să le desprind înţelesurile,
Să le ascult muzica,
Să fiu eu însumi harpa lor de vis.
N-am reuşit, trăiesc încă un eşec:
Nu pot să fiu picurii ploii,
Nu pot să m-ascund într-un bob de rouă
Căci nici ploaia nu m-ar crede.
N-am reuşit să fiu decât... o ploaie,
O ploaia searbădă şi tăcută,
O ploaie insipidă de cuvinte.

poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropii de ploaie
Aripa de bufniţă
Îngreunând-o.

haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evaporări pluviale

Iubesc pe fiecare picătură a ploii ce-i cernută...
Poate a atins deja fostă iubită.
E-n parte o fărâmă de parfum evaporat,
Sau ruj din buze, ce s-a spart din sărutat.

Mă încânt de stropii ploii, fără vreo cadenţă,
Doar purtători de amintiri de paşi, o esenţă
Spărgând oglinda de o gaură-n asfalt...
Ce m-a stropit cândva, în 'mbrăţişări în asalt.

Mă ung cu picurii leşii, de ploi în peripluri,
Ce-au fost o cremă trupului în nisipuri,
Adânc rămas tipar, dar şters de val batant...
Ce-mi umple gol în inima-mi, cu loc vacant.

Mă spală picătura în lacrimă vărsată
De despărţiri, nevrut de plâns că era fată
Şi mă las gol, să mă ud tot şiroaie
De aburinde dragi, ce tot ating... a ploaie.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte goale - nori ce trec fără să lase ploaie.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!