Rugaciune

ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,
ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,
desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,
sunt un necajit cu chipul prea urat,
ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,
sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,
sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,
sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,
ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,
nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,
nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,
melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,
nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,
am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,
am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,
ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,
pentru toate relele, pe care le-am facut,
singura dorinta pe care o am Parinte,
e sa dispar fara urma de pe acest Pamant

poezie de Boros Otto (4 mai 2008)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

curiozitatea ma apasa spre moartea cea dorita,
am trait destul pe lume si de moarte-mi este dor
eu nu am avut macar nici clipa fericita
am fost absent in viata si astazi vreau sa mor
sa nu mai stiu de nimeni si nimeni sa nu afle
ca am trait vreodata cu patima si jind
mai bine niciodata eu n-as fi fost pe lume
ca nimeni niciodata nicio clipa nu m-a iubit
s-apoi mai am o dorinta, o singura dorinnta
cand va sosi clipa ca sa ma ingropati
sa fie la miezul noptii si nimenea sa nu planga
din suflet sa ma scoateti, din amintire sa ma uitati
nu mai vreau nicicand sa va mai vad vreodata
vreau sa ma odihnesc in adancul meu mormant
iar trupul meu cea fost odat' asa voinic
cand va putrezi atunci as vrea sa plang
sa inund acel sicriu cu lacrima cea rece
sa putrezesc cu dorinta nici trup sa nu mai am
caci sufletul ramane desi trupul trece
prin sange si melancolie as vrea ca sa dispar
si toamna cea ploiasa sa-mi ude atunci mormantul
si frunze ruginite sa fosneasca pe-a mea cruce
si clopotelor va rog sa nu-i aud cantul
caci viata e un cant ce se termina si se duce,
si nimenea la capul meu, nimenea sa nu planga
sa va vad fericiti caci inca voi traiti
ca viata e un dar de la Dumnezeu primita
dar soarta mea a fost sa fiu nefericit
iti multumesc Parinte pe aceasta cale
ca mi-ai dat norocul pe lume sa traiesc
o singura iubire doar una am in viata,
pe Dumnezeul meu il ador si il iubesc

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa nu ma iubeasca nimeni

ce e iubirea? e un sentiment profund
de care niciodata eu parte n-am avut
nu am imbratisat pe nimeni, si nu am sarutat
oricat de bogat sa fiu am sa mor sarac,
nestiind ce e iubirea, necunoscand dorul,
neiubind femeia, necunoscand amorul,
sunt pierdut in suferinta in nimicnicia mea,
ma simt o persoana rece, ma simt o persoana rea,
multe rele oamenilor, multe am facut
mai bine muream in ziua in care m-am nascut,
caci sunt o fiara rece cu chipul prea urat,
as vrea sa omor pe altul sau sa fiu omorat,
iar cel va avea norocul ca sa ma ucida,
indura-TE Doamne si ai de el mila,
caci imi curma viata pe care n-o mai vreau,
as vrea ca omenirea uitarii sa o dau,
moarte intunecata prea mult te iubesc,
sa nu ma iubeasca nimeni e soarta ce-mi doresc

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parinte

Cand simti ca toate-s fara rost,
Si-ncerci s-alungi din tine teama,
Si ajutoru-i contra cost,
Prietenii nu mai sunt ce-au fost,
Alaturi este mereu mama.

Cand simti ca nu esti important,
Ce se petrece... nu-ti dai seama,
Ce calitati ai adunat,
Esti educat, esti calculat, si amuzant,
Pe toate ti le stie mama.

Cand strigi la cer ca n-ai pe nimeni,
Acolo sus ti-aduci aminte,
Ca poate nu ai avut doi,
Dar bucurii, tristeti, nevoi,
Le-ai impartit cu un parinte.

Cand ti se spune-n fel si chip,
Sa te gandesti ca nu-si dau seama,
Ca nu esti un om de nimic,
Si al tau rol oricat de mic
De nu-l stiu ei, ti-l stie mama.

Ca nu esti mereu fericit,
O stie ea, o stiu si altii,
Dar nu prea multi te-au sprijinit,
Si multi te-au mai dezamagit,
Noroc de mama, ti-a dat fratii.

Orice nevoie ai avea,
Si orice grija duci in spate,
Acolo este cineva,
Mereu a fost, va fi asa,
Un ajutor in tot si toate.

Cand pasul tau va duce stramb,
Spre ghinon si spre rusine,
Mama mereu cu-acelasi gand,
Ca esti copilul ei ce-l bland,
Te va-ngriji, te va sustine.

Pasesti pe drum cu indoiala,
Nu stii ce bine duci cu tine,
Creste si tu, s-ajungi parinte,
Si-atunci vei sti fara greseala
Ce-ai de facut. Retine:

Mama candva nu va mai fi,
Poti fi femeie sau barbat...
Invata tu cum sa devii,
Dupa ce-nveti, mereu sa fii
Parinte -n scopul lui curat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?

Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi

Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa

Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins

Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine

Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine

Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi

Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa

Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..

Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput

Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine

Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire

Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine

Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua

Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc

Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua

Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?

Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine

Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung

Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..

Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?

Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut

Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum

Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut

Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut

Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.

Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi

Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las

Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi

Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea

Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ananghie

cerul este mult prea scund,
cand ajungi la ananghie
nu ascunde ce ai facut
toata lumea o va stie

va ploua mereu, mereu,
pe strazile unde pasesti,
gandeste-te mult prea bine,
cine-ai fost si cine esti,

chiar de nimeni nu-ti mai pasa,
nici de oameni, de sentimente,
traiesti o viata, monotona,
cu esecuri si durere

ai ales sa fii bogat,
gonindu-ti fericirea,
te pierzi incet, ca s-un ecou,
pierzandu-ti omenia

traiesti in cercul tau inchis,
fara raze de lumina,
nimeni nu te intelege,
tu esti singurul de vina,

gandeste-te macar o clipa,
nu vei trai o vesnicie,
ai sa zbori ca s-o frunza,
nimeni lume n-a s-o stie

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indreapta-mi, Doamne, pasii

Indreapta-mi Doamne pasii, indreapta-mi inima
Spre cei orfani si slabi, sa dau iubirea Ta!
Sa-mprastii-a Ta lumina si stropii Tai de har
Caci azi e timp de lucru, si-o mana-n plus e-un dar.

In scoala umilintei ma poarta-n orice zi
Spre-a arata spre Tine si pentru-a Te cinsti.
Si orice binecuvantare din mana-Ti ce-oi primi
Tu inmulteste-o, Doamne pentru ai Tai copii.

Ma tine ocupata cu-a face voia-Ti sfanta
Ca sa nu las Dusmanului nici urma de izbanda!
Nu ma lasa sa plec din palma Ta, Isus
Adu-mi mereu aminte ca-n ea eu Te-am strapuns!

Adu-mi mereu aminte ca mi-ai mai dat o sansa
Cu Tine, scump Isus cladesc o noua viata.
Si fagaduinta Ta cand se va fi-mplinit
Sa nu ma lasi sa uit ca Tu, Cel Bun, atat m-ai iubit!

Indreapta-mi, Doamne inima mai mult spre Tine
Sa creasca-n rod de bunatate si jertfire!
Cat inca este timp de daruire,
Cat inca este timp sa Iti arat iubire!...

rugăciune de Andreea Giosanu (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impreuna

Cu sigurant-am fost aici,
Iubirea noastra inca este,
Doi oameni simpli, oameni mici,
Dar care-au scris a lor poveste.

De cand te-am cunoscut pe tine,
Ma simt cumva predestinat,
Sa nu iubesc chiar pe oricine,
Si doar pe cine mi-este dat...

Simt c-am trait sa te cunosc,
Si asta este al meu scop,
O sticla picurand iubire
Si nimeni n-o sa-i puna dop.

Mi-ai spus ca pentru suferinta
Ce mi-a fost data in trecut,
Vei face tot ce-ti sta-n putinta,
Sa imi oferi alt inceput.

Spuneai ca este-un echilibru,
Intre ce-i bun si ce e rau,
Da stii balanta se inclina
Mai mult spre bine-n jurul tau.

Nu as putea vreodata-n viata,
Sa rup aceasta legatura,
Si nici n-as putea preschimba
Iubirea ce ti-o port in ura.

Doar una e sa fie-a ta,
Cu una eu ma multumesc,
Pun ramasag pe viata mea
Ca doar pe tine te iubesc.

Cum imi esti nu-mi mai e alta,
Degeaba-mi spun barbatii toti
Ca-n jurul meu e plina balta,
Ca n-ai putea nicicand sa scoti,

O alta fata mai curata,
In suflet, gand, si in rostire,
Tu nu ai pus macar o pata
Pe ceea ce-am numit iubire.

Sfarsitul ce ne este dat,
Stiu ca si clopotul mai suna,
Sa nu ne prinda separat
Ci sa ne ia tot impreuna...
Carmen.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred, nu stiu, nu inteleg

Iarta daca am gresit,
Astern vorbele rele in fata mea si le marturisesc pe toate,
Nu ai gresit doar tu caci am gresit si eu si ai dreptate,
Si pentru propriul meu bine am mintit.

Dezleaga-ma pe mine de soarta ce mi-e scrisa,
De mana rea de om si nu de mana Lui,
Si sper sa nu mai dau pacatul nimanui,
Si da-mi voie s-ating iubirea interzisa.

Tu Doamne ia pacatul ce n-a fost scris de Tine,
Si da-l uitarii, mortii ci nu la cin' l-a dat,
Sa fie mai ferice, sa fie mai bogat,
Dar Te implor parinte sa nu ma uiti pe mine.

Cuvintele se scriu de teama, disperare,
Si nu stiu daca-i bine, si nu stiu de e rau,
Ajuta-ma pe mine caci sunt copilul Tau,
Si scapa-ma acum de orice cugetare rea, si-mi cer Tata iertare.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fără voi...

cum ar putea fi un Craciun
fara miros de brad... si cozonac
sau fara vinul dulce... bun...
si far' sa m-asteptati in prag?

Craciunul nu mai e la fel,
si nici nu va mai fi vreodat'
caci astazi casa e altfel,
si voi... amandoi ati plecat...

si era bine langa voi,
si eram fericiti cu toti,
iar astazi suntem numai noi,
si v-am rugat sa nu plecati.

dar Dumnezeu v-a luat la El
si inca nu ne vine-a crede
si stim ca stati acum cu El
dar nu degeaba, ci de veghe.

dar viata merge inainte,
asa cum voi mereu ne-ati spus,
mi-e dor de tine, drag parinte,
ce astazi ma veghezi de sus.

si imi lipsesti, iubita mama,
dar stiu ca de sus ma veghezi,
stiu... bine stiu... dar imi e teama
si ma-ngrozesc ca nu ma vezi.

azi am ramas doua surori
care isi plang parintii,
dar care stiu ca-n urma lor
vor veni oameni... altii...

poezie de Ana Maria Tifigiu (16 ianuarie 2009)
Adăugat de Ana Maria Tifigiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cand in cand

eu te-as saruta mereu,
si te port in al meu gand
si te-as alinta mereu
tu poate doar din cand in cand

si esti dulce si usoara
ca s-o adiere de vant
te-as tine-n brate mereu iubito
tu poate doar din cand in cand

am sa te port in al meu suflet
in sufletul meu cel frant
si te-as mangaia mereu
tu poate doar din cand in cand

si te ador iubirea mea
chipul tau ce-l vad razand
am sa te iubesc o vesnicie
tu nici macar din cand in cand

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa timpul sa treaca

Am dat poate prea mult, dar am primit prea putin,
Am incercat mereu sa-ti fiu aproape,
Desi nu ma iubeai, mereu-mi cereai sa vin,
Sufletul meu nici nu stia de era liber, sau trebuia sa scape.

Acum am incercat din nou sa ma indepartez, ma doare,
Visele mor, presimt ca nu te voi saruta vreodata,
Si totusi de ce ma-ntrebi daca sunt suparat pe tine?
Nu ma iubesti, dar esti ingrijorata...

Nu vrei sa fiu atent cu tine, asta incerci sa-mi spui,
Cadourile mele, cadouri prietenesti,
Si totusi simti nevoia sa vorbim, dar curajul nu-i,
Cadourile mele le privesti, si te inveselesti...

M-ai invitat afara, mi-ai spus sa stau cu tine,
Apoi n-am inteles nimic din ce-a urmat,
M-ai luat de langa prieteni, stiind ca nu faci bine,
Credeam ca in sfarsit vei accepta, dar nu ai acceptat...

N-am inteles nimic atunci, nu inteleg acum,
Si daca-ti sunt doar prieten tot nu voi intelege,
Mereu vei fi iubirea uitata peste drum,
Mereu voi fi nebunul sortit sa te alerge...

Nu pot ramane-o viata un prieten de nadejde,
Si trebuie sa rup aceasta stransa legatura,
Prea mult visez sa fii iubirea mea eterna,
Si n-as vrea din refuzuri sa ma indrept spre ura...

Cu timpul ai sa cresti, cu el vei intelege,
De ce nu-ti pot fi prieten, desi as vrea sa-ti fiu,
Iubirea nu-i o joaca, iubirea e o lege,
Si-odata incalcata, sa schimbi ceva e prea tarziu...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Balan Vlad Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta la miezul noptii

Nu inteleg ce e cu tine,
Desi imi juri ca ma iubesti,
Si-mi spui ca totul va fi bine,
In permanenta ma ranesti.

Eu stiu ce simt, dar stiu ca totul
E doar un vis ce l-am creat,
Cand ma uitam pierdut spre stele,
De dragoste cand eram beat...

Dar tu ce simti iubire oare?
Caci mai mereu asa raman,
Plangand sub semn de intrebare,
Cu frica mai mereu in san.

Ne despartim sau mai ramanem?
Tu ma iubesti sau nici nu stii?
Caci dupa asa multe certuri,
E greu sa cred c-a mea vei fi.

Vreau doar sa vezi cat tin la tine,
Iubirea mea nu e in gluma,
Dar fericirea si tristetea
N-or sa se-mpace intr-o suma.

Eu inteleg ce e cu mine,
Dar ce-i cu tine intelegi?
De-ar fi sa fie alt baiat
Pe care oare-ai sa alegi?

Stiu ca esti mica, inteleg,
Dar dragostea nu-si stie ceasul,
Ea te-a ales, eu te aleg,
Si-ti sunt alaturi la tot pasul...

Vreau sa uitam aceasta cearta,
Eu te iubesc enorm si jur,
De inca n-am inima ta,
N-o sa ma las pan' nu ti-o fur!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda Domnului

O, cat de bun esti Tu cu mine, Doamne
Atat de iubitor si rabdator!
Cu cat mai mult cu-atat mai tare
Eu ma topesc de al Tau dor!

Da, stiu, nu sunt decat nimic
Si totusi, Tu mi-ai dat un nume!
De jos nu pot sa ma ridic,
Dar Tu m-ajuti sa-Ti merg pe urme!

Tu ai ales sa pui in mine
Un dar prea sfant, un dar ceresc:
Iubirea Ta si mila pentru oameni
Cum as putea sa Te dezamagesc?

Sa murdaresc eu al Tau Nume
Cu-o bucurie trecatoare?
Cum as putea in cumpana s-o pun
Pe langa jertfa Ta cea mare?!

De-aceea nu mai zic nimic
Caci stiu ce vrei a ma-nvata!
De cate ori va fi sa plang
Ma vei sfinti prin voia Ta!

Ce-as fi eu, Doamne fara Tine
De nu m-ai zidi-n credinta Ta!?
De cate ori am fost in incercari
Mi-ai aratat: cu Tine pot scapa!

Credinta Ta mi-e ca o straja
Si-aleg s-ascult Cuvantul Tau
Sa sfarme a ispitei vraja
Ce da tarcoale sufletului meu.

Nu vreau acestea sa ramana vorbe
La urma cand va fi sa mor...
Ajuta-mi sufletul cu lauda in Tine
Pan' vei veni pe albul nor!

poezie de Andreea Giosanu (2 februarie 2010)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptunghi

printre stancile arcuite patate doar de sange,
urc trepte tenebroase si sufletu-mi chiar plange,
vad o casa mititica, umbrita doar de-un plop
si din norii vagabonzi cad reci si rosii stropi,
si florile-s rosii si plang de-al tau dor
intr-o gradina dreptunghiulara eu sa vrea sa mor
de dorul tau iubito si pentru al tau amor,
v-oi putea-mi uita durerea-mi si v-oi putea s-adorm,
s-atunci cerul rosu se va-nsenina
si-n racla noastra rece o raza va lumina
si ne va stropi cu lacrimi calde, acel plop curat
atunci sa-ti dai seama ca eu te-am adorat
caci ai fost femeia nimanuia desi multora ai fost,
dar toti te-au iubit cu o iubire fara rost,
eu te venerez iubito, si inca te iubesc,
femeie cu trupul rece dar cu chipul prea ceresc,
n-am sa te uit nicicand mereu ve-i fi aproape-mi
dar fara tine-n racla v-oi fi-n singuratate-mi
si acea casa mitutica umbrita doar de-un plop
e un cavou rosu, melancolic, cu un singur, rece, mort
eu stau langa tine si-ti patez haina alba
cu lacrimi reci de sange si imi este teama
sa te-ngrop iubito fiindca atunci am sa te pierd
mai bine ma-ngrop cu tine si nu ma mai destept,
asta-mi e dorinta si rau n-o sa-mi para
c-am sa dorm o vesnicie in gradina dreptunghiulara

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte

Moarte, tu esti o iluzie.
Misterul tau, face sa creada
O lume intreaga:
Ca viata e reala

Mi-aprinzi gandirea
Cand mi-amintesc de tine
Esti geniul meu, esti nemurirea
Aprinzi in noi lumina
Si iubirea.

Tu, dai valoare, de jur imprejurul meu,
Tu esti creata de un zeu,
Tu esti creata cu un scop ascuns:
Ca sa iubim mereu.

Farmecul tau ma tine, tainic,
Printre oameni, desi as vrea sa mor
As da orice sa fiu nemuritor. As da orice
Sa traiesc, doar imbibat, de parfumul tau,
Ispititor. Fug, dar revii spre mine, ca un izvor.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iti multumesc, Doamne

Iti multumesc pentru-aceste tample,
Ce tin ascunse-n ele atat de multe ganduri,
Albite si batrane de ploile marunte,
Ce-au curs far' de oprire, din mila Ta de mine.
Au sters de fiecare data urma,
Lasata de-o prefacuta mangaiere,
Si-au scos toti tepii trandafirilor din mine,
Lasati de clovnii ieftini, trecatori prin lume.
Iti multumesc de inima din piept,
Ce strange si acum iubire,
Puternica si blanda cum o vrei,
Indura nedreptatile, din limbile bogate-n vorbele
ce nu-ti fac cinste.
Iti multumesc pentru un suflet moale si dospit,
In incercari si multe suflerinte,
Ce poate-n orice ceas sa intre in cuptor,
Sa fie copt, smerit, si iubitor cu focul ce il arde.
Iti multumesc pentru aceste clipe,
Ca pot privii la ei cum frang,
Destinul, vorba, cugetul si gandul,
Atrasi in cursa, si ispititi de cel ce nu te-a biruit.
Iti multumesc de tot ce-ai ridicat in cer,
De tot ce mi-ai luat la Tine,
Acolo sunt pastrate, iertate, si sunt vii,
Comorile, faptele, si sufletele vindecate
de durere.
Iti multumesc pentru lumina mea din noapte,
Si pentru toate visele cu tine,
Pentru iertarea pacatelor si soarele ce-nvie,
Bucuria, speranta, iubirea, si dragostea de tine.
Iti multumesc, Doamne, pentru fiecare zi
In care eu, nu uit de tine

poezie de Adelina Cojocaru (29 aprilie 2017)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Am strigat spre tine, Doamne,
Am strigat în psalmi şi-n rugă.
Am strigat atât de tare
Că m-au luat cei răi la fugă!

De-ai citi la mine-n suflet
Şi-ai închide-a lumii gură,
Ai vedea, o, Doamne scump,
Că nu am pe nimeni ură!

Iubesc din suflet fraţii,
Aş vrea să îi am aproape!
Te iubesc pe Tine, Doamne,
Cu lacrimi fierbinţi în pleoape!

Nimeni nu îmi înţelege
Dorul inimii şi focul,
De aceea nicaieri
Printre ei nu-mi aflu locul.

Alungată dintre oameni,
Trimit ura lor, spre mine
Si mă prigonesc adesea,
Cănd încerc să le fac bine.

Întind mâinile a rugă,
Nu mă-nchin păgân la zei
Şi te rog smerită, Doamne,
Să nu-i pedepseşti pe ei!

rugăciune de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (10 mai 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc (completa)

degeaba mai lupti,
minciunile tale...
doar tu le asculti,
nu e alta cale.

degeaba mai speri
iertare nu este,
decat s-o tot ceri,
mai bine treci peste.

dureri conectate
la ochi dau de gol,
ca ai un regret
sau iar joci un rol?

puterea din tine
te-ajuta sa minti,
mereu vii la mine,
dar nu stiu ce simti.

acum tu vii iar,
si toate-mi par reci,
mai speri in zadar
sa ma ai pe veci.

o lacrima curge
dar nu de la tine,
doar eu am iubit,
doar eu si stiu bine.

nu stii ce-i iubirea
speram sa inveti,
ma lasi, iar ma cauti
si tot te repeti...

de ce-mi ceri iubire
cand nu imi oferi?
relatia noastra
se rezuma la ieri...

acolo e totul,
adevarul curat,
si sincer ma bucur
ca s-a terminat.

am vrut o iubire,
mi-ai dat un cosmar,
nu-ti mai dau crezare,
sa nu-l traiesc iar.

un demon se-ascunde,
o inima rece,
azi zambetul tau
de ochi nu-mi mai trece.

Stiu ca nu iubesti,
chiar cred ca nu poti,
tu nu vrei doar unul,
tu ii vrei pe toti.

ce jocuri mai ai
in lista pe azi?
te-ncrezi in nimicuri
si vezi c-o sa cazi.

de-acum am pus punct
relatiei noastre,
si dau amintirea
marii albastre...

nu vreau sa continui,
nu vreau, nu mai pot,
chiar de-o sa ma chinui
din suflet te scot.

as vrea sa sterg totul,
stiam ca gresesc,
mi-au spus ca esti mica,
si sa ma feresc.

nu stiu despre tine,
decat ce se vede,
si orice alt om
probabil te-ar crede,

cand vii si in lacrimi
imi ceri sa te iert,
ca iti pare rau
si pot sa te cert...

De ce te-as certa
stiam ce-o sa fie,
de asta mi-o scriu
acum pe hartie.

sa nu mai repet
aceasta greseala
sa nu imi mai caut
iubirea in scoala...

E greseala mea,
am ales prea prosteste,
am ales o frumoasa
care nu ma iubeste.

sfarsitul e asta,
inceputul nu-l stiu,
ieri eram al tau
azi al cui o sa fiu?

tu uita-te bine
cum totul s-a stins,
de asta e planul,
sa stii c-ai invins.

Tu iarta-ma Doamne
ca n-am ascultat,
mi-ai spus ca-i copila
si eu sunt barbat.

am vrut sa-i ofer
tot ce am mai bun,
vroiam sa-i zic totul
dar n-o sa-i mai spun.

n-am vrut o idila,
am vrut-o pe veci,
dar nu vad iubire
in ochii ei reci.

sa-mi fie mireasa,
sa-mi fie la greu,
Ziceam " visul nostru"
era doar al meu.

cu lacrimi ascunse
ma lupt sa zambesc,
oricum toti stiu deja
ce mult o iubesc.

Tu, Doamne m-ajuti
imi dai azi putere,
sa trec mai departe,
si-mi dai mangaiere.

Ea de s-ar intoarce
la mine, as vrea
sa-i pot arata
ce-i in inima mea.

i-as spune adio!
si -n lume-as pleca,
sa uit de iubire,
sa uit si de ea.

o inima trece
de partea cealalta,
a mea o indrum
sa stea pe cea dreapta.

stiu ca voi iubi
curand alta fata,
cu alta voi fi,
cu ea niciodata.

in urma ramane,
in fata privesc,
continui sa caut
tot ce imi doresc.

greseli ca tot omul,
pacate prea multe,
dar sper sa gasesc
fata ce-o sa m-asculte.

sa dorm linistit,
c-am iubita cuminte,
voi fi multumit
chiar cu doua cuvinte...

Te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multumesc

Esti o furtuna si un rasarit de soare,
Ma certi, apoi te-ntorci si ma iubesti,
Un miez de fier, cea mai frumoasa floare,
Nu-ti poti imagina cum sunt atunci cand imi zambesti...

Si ma sustii oricand, ma intelegi, iti pasa,
De-ai sti ce mult inseamna asta pentru mine,
Esti parte din iubirea ce ma cheama acasa,
As vrea seara de seara sa pot vorbi cu tine...

Intamplator e totul poate-n aceasta lume,
Dar nu-i o intamplare ca m-am indragostit,
Stiam din prima zi cand te-am strigat pe nume,
Ca vei fi apogeul a tot ce am trait...

Imi curge al tau nume prin minte ca un vers,
Respir incet, oftez, atunci cand imi soptesti,
Ca te fac fericita, si lacrima ti-am sters,
Ca sunt un copilas si totusi ma iubesti.

Esti unica femeie ce imi fura privirea,
Puternica, frumoasa, cu sufletul curat,
As vrea sa fiu barbatul ce-ti merita iubirea,
Si cel pe care noaptea-l imbratisezi in pat.

Iubirea mea va fi eterna, pentru tine,
Un vis eu voi trai cand imi vei spune da,
La malul marii unde vei fi parte din mine,
Iluminand apusul doar cu privirea ta.

Atat de mult ma-nalti, simt ca sunt printre stele,
Nu -mi va ajunge viata ce-o am sa-ti multumesc,
Asa de mult te vreau, femeia vietii mele,
.... te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!