Loredana Nicoleta Vițelaru

Printre spini răsuflă cerul

peste rugi spinoși și fără vlagă
se răsfrâng bucăți de raze și de cer
mangaind pamantul vested
ce se-ascunde de pacat si ger.

printre scoarte curg si mai rasar umile
lacrimari de roua-n mir prea sfant
din boboci straini cerandu-si viata
din strafundul verde de pamant.

ca din tunet se aud galceve
de culori si muguri noi venind
dand tribut cantarile iubirii
și lasand doar oda vietii lor curgand

din lalai amare ce le poarta vantul
peticind si stele si paduri
încoltesc samanta altui grai de huma
să rasune-n mii de colturi.

se-mbrancesc si toate sunt doar una
și iubiri, si ura la un loc
și rasar incet din palma de cutuma
multi lastari cu umbre de noroc.

se inmoaie rugii cu iubirea-n crestet
și scancesc ca pruncii,-inflorind
printre spini amari sa rasufle cerul
dând din viața lor, verdelui pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Loredana Nicoleta Vițelaru

Veninul lor

mă doare palma uneori de vechi cuvinte
și degetele-mi sunt uitate in trecut
ma doare sangele -n boboci pe lujeri
cand ochii infloresc in lacrime de lut.

mă doare moartea ce rasare-n vrejuri
și anii ei-si-mplanta in lastari
din limba ei de sarpe ce cuvanta
rasare alta rana in copaci amari.

din frunza verdelui izvor, laguna
se-aud adancuri chicotind ferici
de n-ar fi amintirea-n crusta un jaratec
ar fi un susur izvorand in irisi dulci.

plâng și se usuca spini-n seva
veninul lor ca mierea-n ploi curgand
în palmele muscate de cuvinte
mormintele cu moartea lor murind.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

M-aș face ram

aș spune rugaciune fara teama
și muntelui pustiu i-as inchina
ofrandă, zeii toti din ceruri
și zborul soimilor l-as invata.

m-aș duce in nesomnul pietrei "nalte
și piatra de m-as face, n-as muri
să cant cu glasul ierbii si tacerii
m-aș face grai de stanca dac-ar fi.

să pot sa ma strecor printre izvoare
să pot canta in susur verde lin
să fiu dulcele gust pe buzele amare
să fiu parfum salbatic de alb crin.

m-aș face ram sa fiu iubirii umbra
m-aș face umbra sufletului tau
și mana, scut in clipa ce ma cauti
și duh de-as fi, n-ar fi atat de rau.

aș fi pamant dar poate-i prea devreme
aș fi uitare peste simtamant
închisa intr-o colivie in adanc de mare
să nu mai stii de-am fost sau de mai sunt.

aș duce sus pamantul si cerul l-as intoarce
și zbor prin ape, stelele-as indemna
și orizontu-n asfintit cu ochii mei l-as sparge
să fie alta lume-n ceruri, sa fie lumea mea si-a ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Delir

privesc cum depărtarea se răzbună
și musca orizonturi cu furtuni
ca-ntr-un tablou de toamna ce ascunde
atâtea-ndragostiri prin pasi nebuni.

și își infoaie voaluri negre, multe
și valurile marii le ridica tot mai sus
în ochii ei de ceata fug corabii
cu amintiri ce nu s-au dus.

prin crang departe se aud sticletii
și prin paduri ramase ursitori
din cer coboara cu ofrande
toti ingerii iubirii, slujitori.

și prind in hore sanzaiene
și nori, si ploi, si vant de-apus
chemand cu lirele-mbracate-n toamna
din moarte, umbrele ce s-au ascuns.

din vraja magilor se-nalta incantatii
și din strafundul timpului rasar
prinsori cu mijloc de fecioare
și-ntr-un delir cu zarile dispar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

* * *

e cerul plumburiu și cerne lacrimi
din ochii celor duși devreme dintre noi
ne plâng povara mult prea grea de patimi
ne plâng că am ramas în suflet goi.

e haos si multa necredinta
sunt farisei mai multi cu chip de zei
azi Dumnezeu ne cere pocainta
azi Dumnezeu ne-arata cum sunt ei.

si ne-nchinam asa-ntr-o doara
numai atunci când ranile ne dor
suntem supusii celor ce omoara
suntem straini de cei ce ne-au crescut si mor.

uram altaru-nchinaciunii
nu stim ca ingerii ne sunt mereu
parintii ni-i uitam la fel ca si strabunii
credinta lor ne este scut la greu.

obrazul lor sarat si vested de durere
ne smulge-o lacrima din când in cand
uitam de tot ce-i sfant, ca Dumnezeu ne cere
sa fim mai buni, sa fim noi ingeri pe pamant.

Vecernia-i pustie, in nopti se-asterne teama
coralele de Sus se-aud neincetat
cei, ce ne sunt inca, moartea lor isi cheama
si multi ii vom striga pe cei ce ne-au plecat.

un petec de lumina poate ne-ar ajunge
sa arda pâlpâind departe pentru noi,
o ruga in tacere din rana ce ne curge
de-ar mai ingenunchia vreo unul, doi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Și iar mă minți și îmi zâmbești

și iar mă minți că știi ce-i totul,
și te strecori printre simtiri
nu-i leac de-a vindeca iubirea
nu-i temnita pentru iubiri.

te fastacesti printre cuvinte
printre zvacniri si ochi pierduti
printre apusuri fara margini
printre visari si clai de munti.

nu stii ce rani mai curg din ploaie
nu stii ce sangera si mor
din ursitori se-aud blesteme
și din sageti ce-n glasuri dor.

prin guri de vant si rasarituri
se-aud taciunii zvarcolind
se-ndoliaza si tacerea
și-n frica lor se duc arzand.

și îmi zambesti si-mi spui atatea
cu buze-n soapte tremurand
sfarami imaginar lumina
de parca m-ai vedea venind.

cand stiu ca totu-i doar in minte-ati
și-ti sunt doar o Morgana-n vis
sunt doar un curcubeu in noapte
și ne mintim ca-i foc aprins.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

* * *

azi nimeni nu mai are primăvara-n suflet,
când toate-s numai flori, miros de rai
au ochii aplecați cu mugurii in scancet
în sufletul tacut, tacerile-s alai.

azi nimeni nu mai strange linistea in palme
dar mâinile-s urcate inspre cer
cu rugi, boboci ascunse in naframe
și ochii pangariti, iertare-si cer.

azi nimeni nu mai vede împrejurul verde
ce-n curcubeu se-alinta si- aromele pe rand
e mult prea stinsa zarea, incet, incet se pierde
zâmbim arar, iubim din când in când.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Fugi din Rai

mai răsufli doar acuma
mai cuvanti incetisor
tu, o floare a mortii, stele
ce lumini un coltisor.

te ascunzi prin norii tulburi
și te ratacesti tacand
printre turle-n zbor de guduri
prin altare murmurand.

pas la pas printre vecernii
prin corale, glas ramai
să-nfioare gerul iernii
și toti slutii-n rand, intai.

floare-a vietii, a prunciei
si a clipei de-nceput
toti sihastri-i lasi simbriei
parca viata n-ai avut.

te aprinzi in spinii putrezi
te inmuguresti in rug
dormi in iedera si cugeti
sa invii ochii ce curg.

fugi din Rai si Rai faci inca
rupi surghiun in Cler strain
înfloresti floare pe stanca
și sadesti doar Crez divin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Curg muguri

ating o stea cu tâmpla mea de ploaie
și ofilite degete de lut
frământ tot cerul ca pe-o pâine
și nu găsesc sfârșit, nici început.

din iedere urcate într-o altă lume
curg muguri plini cu răsărituri vii
lagune cu aripi de lacrimi în catarge
răsfață rugii cruzi cu trilogii.

pășesc încet printr-un pastel de ploaie
și mângâi picături ce-s perle moi
din ochii cerului mai storc câte-o octavă
și mi-o așez pe umerii mei goi.

se scutură văzduhuri într-o doară
și îmi aștern sub tălpi atâtea rapsodii
și număr prin deșertul trist din palmă
chemări din oazele pustii.

se frâng tiare prin albastrul rece,
pribegi luceferi prea săraci murind
pe tâmpla mea, o stea din carul mare
adoarme printre gânduri vechi plângând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Mai ninge cu tine

din bolta mai curge ninsoarea plapanda
din meri in rugina uitati si batrani
iar eu te mai strig printre ganduri ramase sa rada
in oglinzile sparte-adunate in maini.

se crapa blestemul nimicind ruga-n ruga
inghetand peste nouri dimineti inadins
lasand doar o urma de ceas ca o sluga
sa bata la geamuri prin aburi si vis.

necheaza si zburda ocara din mine
si fulgii se-astern linistiti si timizi
ma umple de furii ninsoarea cu tine
si alb te asterni in vecernii si razi.

te citesc si te cant cu o lira ce-n veghe
mai murmur-alene printre flori ce tot curg
cuvinte uitate in bolta pereche
in albul departe ce ninge din rug.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Povara celor șase

oceanele se sparg și curg
printre degetele mele schiloade
pamantul își geme prin trunchiuri
putrezite durerea frunzelor și a nopților,

își framanta lutul hidos fara miros
și culoarea diavolilor incornorati
cu coroane diamantine, investiti
de gurile pocite fara Dumnezei.

se sfarma ca lava ce înghite cu nesat
limpezimea adancului gand,
inocentului zambet de soare
ce-si clateste obrajii de foc
in luciul ce se invarte
in podul palmei mele
asemeni minutarului ruginit
ce-si taraie incet rabufnirile trecerii
pe intreaga scoarta rotunda plina de ridurile vremii.

te scurgi tarana ca o pulbere in clepsidra uitata
în cuiul ce-a strapuns peretele timpului.

ma dor palmele de durerea cuibului parasit prea devreme.
ești al nimanui bulgare de huma hranit cu otrava dulcelui prefacut.

ramai în palma mea sa-ti mangai copacii
ce-au ramas oglinditi in ochii orbi ai luminii.

rămai sa te adorm cantandu-ti incet din ochii stapaniti
de luna si soare,
lasă-mă să-ți port povara celor șase anotimpuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Și iarăși

și iarăși curg ploi fara fluturi
viorile-s triste si plang
și iarăși te-alung fara teama
și flutur esarfa cu saruturi in parg.

te cert și-ti mai spun doar adio
cu mana iti fac doar un semn
dar lasa-ti doar umbra in urma
să-mi vii de poate te chem.

și iarăși ma ninge si-n tample
aud doar un murmur incet
o nota ramasa pe-o coarda-i straina
suspinul rasuna in scancet.

și du-te, si vino, ramai doar un timp
cat ploaia de fluturi ma cheama-napoi
sa picuri in zboru-i cernindu-mi tarziu
cat timpul esti tu, suntem amandoi.

și iarăși se-aduna-n gramada si stropii
prin muguri grabiti ca si noi
tu du-te incet inspre mine cand ploaia-i pustie
și ramai doar un flutur in zbor pentru doi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zambete de iarba verde

Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.

Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.

ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!

Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Sonata Lunii

Mirabila samanta nu poate fi distrusa definitiv de al iernii frig.
Ea germineaza ireversibil, inclvata in maternitatea terestra.
O lume noua incepe, un alt timp parca, imi vine din tot sufletul sa strig:
"Ce mister profund, ce magica fertilitate si ce primavara fiastra!"

Cand samanta germineaza, ea patrunde in pamant prin radacini adeseori,
Acele brate despicate ale radacinilor in sol ascunzandu-se,
Copacii inalti au nevoie de radacini adanci, de ramuri, de fructe si flori,
In timp ce pamantul se umple de verde viu, natura la viata trezindu-se.

Cand lumina in sine aluneca din mana divina in mana umana,
Radacina umana se-ascunde tot mai adanc pentru a razbi in furtuna,
Iar trupul uman cu trunchiul copacului si ramura verde se-aseamana,
Iar viata devine o sonata a lunii pentru copac si om impreuna.

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

* * *

anotimpul iubirii e doar pentru noi
epopee eternăace-i scrisă-n destin
mai sus de răscruce, mai jos de pământ
ne batem cu bulgări de dragoste-n gând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Floare de mai

am mușcat din gerul cumplit.
pana ieri am fost doar tăcere.
mă alint fara teama și zburd
prin vantul ce leagana balade
mintindu-mă ca voi ramane eterna.

sting nopțile cu firavul gand
pana voi avea glasul unui vulcan,
sting diminetile cu mine
si reaprind obrajii fecioarelor.

mă sting în magia staminelor imbracate în întuneric.
simt moartea cum se apropie incet
si-mi soarbe culoarea vietii de-o zi.

sunt rosul aprins ce ma pierd,
sunt iubirea fara seaman in petala unui mac singuratic
sunt eu, floarea de mai neinceput
cu palmele pline de secunde de foc.

ard, ard in flacara iubirii ce-mi saruta buzele
ranindu-ma cu jarul nestins de dorinta.
flacara inca se prelinge pe trupul meu imbracat in sange
cu sanii fluturand în vraja zorilor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Ploua dintr-un colț de mângâiere

ploua dintr-un colț de mângâiere,
din ochii unei lumi încet plecand
spargand intregul linistii ce-n mare
isi taraie genunchii tremurand.

nici perle de iubire nu imbraca
nici simfonii ce-s rupte dintr-un val
in timpul scurs pleoapele-si apleaca
si musca din durerea varfului astral.

adancul nimicindu-l cu blandete
suspinului -catarg, doar un amurg
nu-s degete de luna-n menuiete
si nici condurii toamnelor in demiurg.

se sfarma-n val cuvintele nespuse
talazurile-s scriu iubiri ce le-au crezut
lagune de saruturi dorm seduse
si cersetor ramane-azurul nevazut.

renasc doar din lastari salbatici
doar florile iubirii pentr-o zi
lunatici astrii in conduri satanici
răpun tot cerul pentr-a nu mai fi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc să uit,
mamă sunt și nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

* * *

e la fel, o seară de vară
o seară din mijloc de an,
e cerul senin și liniște-afară
răsună în noapte incet un pian.

tot mă mai plimb pe strada pustie,
cerdacuri prea pline de flori,
mă-ntorc in trecuturi si iarasi ma-mbie
în clipa iubirii, ma prind iar fiori.

trecători de departe se-aud doar in soapta
o mierla-mi ingana privirea, cantand,
mi-amintesc de sarutul de prima data
si de-mbratisarea prea stransa, arzand.

aproape ca-mi las privirea sa zburde
prin asfintitul deja prea tarziu,
ma-ntorc in trecuturi, imi par prea absurde
caci toate-s acum cu glasul lor viu.

și mierla in zboru-i duce in triluri
acorduri de clape si tace deodat,
e strada pustie cu mii de-asfinturi
ca-n seara de vara de altadat.

roșesc prea timid, la ochii privindu-mi
murmurul buzelor pierdute-n ecou,
sclipirea e-aceeasi, intaia din ganduri
si pasul grabesc sa-mi ramana din nou.

un do mă trezeste prea dur si sarcastic
orchestra albastra in frac de lumini,
în seara tacuta cu chip enigmatic
pe-o coarda atinsa de doi ochi straini.

și-i zbucium pe coarde, arpegii in umbre
un vals, o sonata pe strada,,, si eu.
căldura de foc din palmele-i blânde
în noapte le simt de-atuncea mereu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Azi, triste amintiri

grădinile-s mai triste ca atuncea
și norii toti coboara mult mai jos
înghit flamanzi corolele firave
și firul ierbi-l stoarce de frumos.

naduful lor revarsa peste frunti tacute
si-n brate strang nelinisti di-mprejur
le-as cere-o lacrima cu imprumut, sa-mi lase
sa ud gradini de inimi in urme de condur.

si cat pamant se frange, cate uitari se sting?
in cate lire mor, iubiri, chemari si nu-s,
din ceruri tot coboara cu miile culori
intr-un pastel de toamna, cu ploile-n apus.

si curg, si neastampar e prin alei si ganduri
si cata nerabdare in negura, pustiu
doar un condor mai scrie in zboru-i tot inaltul
cu triste picaturi din ochiul negru, viu.

străjeri din brumă dulce isi picura nectarul
în cupele de roze ramase-n vechi iubiri
în scrinuri de rugina se-ascund parfumuri blande
cu-mbratisari de-atuncea, azi triste amintiri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook