Floare de mai

am muşcat din gerul cumplit.
pana ieri am fost doar tăcere.
mă alint fara teama şi zburd
prin vantul ce leagana balade
mintindu-mă ca voi ramane eterna.

sting nopţile cu firavul gand
pana voi avea glasul unui vulcan,
sting diminetile cu mine
si reaprind obrajii fecioarelor.

mă sting în magia staminelor imbracate în întuneric.
simt moartea cum se apropie incet
si-mi soarbe culoarea vietii de-o zi.

sunt rosul aprins ce ma pierd,
sunt iubirea fara seaman in petala unui mac singuratic
sunt eu, floarea de mai neinceput
cu palmele pline de secunde de foc.

ard, ard in flacara iubirii ce-mi saruta buzele
ranindu-ma cu jarul nestins de dorinta.
flacara inca se prelinge pe trupul meu imbracat in sange
cu sanii fluturand în vraja zorilor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!