Povara celor şase

oceanele se sparg şi curg
printre degetele mele schiloade
pamantul îşi geme prin trunchiuri
putrezite durerea frunzelor şi a nopţilor,

îşi framanta lutul hidos fara miros
şi culoarea diavolilor incornorati
cu coroane diamantine, investiti
de gurile pocite fara Dumnezei.

se sfarma ca lava ce înghite cu nesat
limpezimea adancului gand,
inocentului zambet de soare
ce-si clateste obrajii de foc
in luciul ce se invarte
in podul palmei mele
asemeni minutarului ruginit
ce-si taraie incet rabufnirile trecerii
pe intreaga scoarta rotunda plina de ridurile vremii.

te scurgi tarana ca o pulbere in clepsidra uitata
în cuiul ce-a strapuns peretele timpului.

ma dor palmele de durerea cuibului parasit prea devreme.
eşti al nimanui bulgare de huma hranit cu otrava dulcelui prefacut.

ramai în palma mea sa-ti mangai copacii
ce-au ramas oglinditi in ochii orbi ai luminii.

rămai sa te adorm cantandu-ti incet din ochii stapaniti
de luna si soare,
lasă-mă să-ţi port povara celor şase anotimpuri.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!