M-aş face ram

aş spune rugaciune fara teama
şi muntelui pustiu i-as inchina
ofrandă, zeii toti din ceruri
şi zborul soimilor l-as invata.

m-aş duce in nesomnul pietrei "nalte
şi piatra de m-as face, n-as muri
să cant cu glasul ierbii si tacerii
m-aş face grai de stanca dac-ar fi.

să pot sa ma strecor printre izvoare
să pot canta in susur verde lin
să fiu dulcele gust pe buzele amare
să fiu parfum salbatic de alb crin.

m-aş face ram sa fiu iubirii umbra
m-aş face umbra sufletului tau
şi mana, scut in clipa ce ma cauti
şi duh de-as fi, n-ar fi atat de rau.

aş fi pamant dar poate-i prea devreme
aş fi uitare peste simtamant
închisa intr-o colivie in adanc de mare
să nu mai stii de-am fost sau de mai sunt.

aş duce sus pamantul si cerul l-as intoarce
şi zbor prin ape, stelele-as indemna
şi orizontu-n asfintit cu ochii mei l-as sparge
să fie alta lume-n ceruri, sa fie lumea mea si-a ta.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş face frunză

de m-aş face frunză sa imbrac copacii
şi din lacrimi neaua sa le fiu vesmant
aş pali-n lumina zorilor cu bruma
veşnica mireasa, toamna pe pamant.

şi m-as face dor, busuioc in roua
să inmiresmez izvoarele curgand
pe sub crengi ascunse schiopatand in murmur
un lastar de vreme cu trenele de vant.

îmbaind cu soapte scoartele dorminde
şi cu noi monturi le-as impodobi
să-nfloresc in iarna prin feresti tacute
din manunchi de ploi, muguri argintii.

câtă gingasie-n palmele intinse
se resafata-n tihna ochilor de jad
ca într-un balet frunzele se-alinta
în pastel de toamna, cu ele si eu cad.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind un vis urât

M-aş contempla, dar nu mă văd
Că eu sunt umbra nimănui,
În jurul meu e doar prăpăd
Şi morţii dănţuiesc hai-hui.

M-aş admira, dar nu exist,
Sunt abur violet, nociv,
În mine zace duhul trist
Că-s mortul cel mai longeviv.

M-aş pune-n cartea de poveşti,
Cu-a mea privire autistă,
Să poţi cândva să îmi citeşti
Un testament ce nu există.
...
M-aş face drac sau Dumnezeu,
Sau poate iad, sau Paradis,
Dar nici nu ştiu, am fost un EU,
Sau poate-i doar un simplu vis

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rană şi Leac

Ca ochii tăi ispită nu-i mai mare.
Vrăjmaşa pălmuire e un fleac.
Cândva m-ai sărutat şi-acum mă doare.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

La telefon te caut totdeauna,
Sună inexistent de-un sfert de veac.
Bolesc de al tău chip, o ştie luna,
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Şi aş zbura la ceruri, să se vadă
Ce grea este ispita-n care zac!
Ieri, când mă-mbrăţişai, eram zăpadă.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Un leac ce vindecă orice-ntristare!,
Orice singurătate din iatac.
Azi ştiu: cine te vede---dă în floare.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Ispite multe am, din zori în noapte,
Dar fără una m-aş simţi sărac.
Şi-l rog mereu pe Dumnezeu în şoapte
Să nu te ia din mine, să-mi fii Leac!

poezie de Traian Vasilcău (29 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş şti să nu mai mor

De-aş şti să nu mai mor în viaţă,
Căci am murit de atâtea ori,
M-aş transforma în praf de stele,
Să fiu pe veci nemuritor.

M-aş transforma în întuneric,
Să nu mai văd nici umbra mea,
Iar ochii mei să fie luna
Ce luminează noaptea grea.

M-aş preschimba în apă pură
Să curg la vale din izvor,
Să mă sărut cu marea în zori
Şi apoi să mă ridic la nori.

Grăunte de nisip m-aş face,
Ca vântul să mă poarte-n zbor,
Şi la final eternitatea
Să mă transforme iar în om.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi mijloace

De-ar fi mijloace
Şi-ar fi putinţă
Cum m-aş mai face
După dorinţă!
M-aş face-oglindă
Strălucitoare.
Să te cuprindă
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Părul netează
Fără durere.
Un vânt m-aş face,
Ce lin şi-n taină
Pe piept desface
Uşoara haină.
Un somn m-aş face
Dulce de vară
Să-ţi închiz ochii
În orice sară.
Dar n-am mijloace
Nici e putinţă
De a mă face
După dorinţă.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1881)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş iubi nebun cu tine

De m-aş iubi nebun cu tine,
De-ar curge cerul peste noi,
În prispa plină... de suspine,
Voi pune viaţă-n sânii-ţi goi.

Te voi cuprinde tremurândă
Şi-am să te sorb... năucitor,
Când stelele vor face pândă
Din umbra magicului zbor

Te voi topi... dumnezeieşte,
În mângâieri şi-n aşternut,
Reînvăţând cum se iubeşte
La marginea... unui sărut.

De m-aş trezi în zori cu tine,
Pe-o floare... de mărgăritar,
Cu străluciri de soare pline,
Voi umple trupul tău de jar.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi

De-ar fi să-mi umpli ochiul gol
Şi gândul doar cu tine,
Spre tine aş veni în zbor
Şi toată aş fi cu tine.

De-ar fi să fie iarăşi verde
Şi dorul să m-aştepte în poartă,
Printre culori nu m-aş mai pierde,
Uitând de lacrima sărată.

Rotund m-aş face acoperit,
Cu ochi şi mâini de-a valma,
Spre tine aş trece prin zenit,
Prin vânt şi frig chiar iarna.

Aş ţine-n braţe orice frunză
Şi umbra pietrei mi-ar fi dragă,
Desculţă aş dansa prin iarbă,
Doar eu să-ţi fiu mereu cea dragă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa ta

în lipsa ta m-aş face duh
şi m-aş oferi vânturilor
şi apoi, călărindu-le,
aş rătăci pustiu prin vârf de munte şi deşert şi peste ape...
şi aş urla durerea mea neînţeleasă
nici de mintea mea anecoică,
nici de inima mea uscată.

în lipsa ta m-aş evapora în norii cerului,
de unde, apoi, sub greutatea dorului,
aş inunda pământul într-un nou potop
de ape otrăvite şi acide;
şi n-ar scăpa fiinţă de mânia durerii mele!
m-aş scurge apoi în hăul uitării, în adâncuri,
acolo unde zace toată tristeţea lumii.

în lipsa ta m-aş împrăştia
în întunericul rece dintre stele
până nu va mai rămâne strop
din ceea ce am fost...
căci tu eşti verticala mea între cer şi pământ
şi centrul meu!
şi fără tine m-aş disipa spre marginile uitării.

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce, m-aş tot duce

Şi mi se face toamnă, şi mi se face ploaie,
Şi doare dorul ăsta, ce arde şi-înconvoaie
Aş rupe protocolul de timp şi de distanţă
Schimbărilor la faţă de-atâta circumstanţă.

Neîngrădită-mi palma, în palma-ţi să se-aştearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Şi suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoţiilor noastre, profunde şi celeste.

Recunoştinţa clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ şi lună.

Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în ţară
Cum creşte firul ierbii, când ţărna-i goală toată
Să nu mă ştie nimeni aş vrea, câteodată.

Dar mică, nevăzută, şi caldă ca un soare
Aş prinde universul de poale şi picioare
Şi-aş da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.

Şi mi se face, Doamne, nu ştiu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aş duce, m-aş tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.

August 2021

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce, m-aş tot duce

Şi mi se face toamnă, şi mi se face ploaie,
Şi doare dorul ăsta, ce arde şi-înconvoaie
Aş rupe protocolul de timp şi de distanţă
Schimbărilor la faţă de-atâta circumstanţă.

Neîngrădită-mi palma, în palma-ţi să se-aştearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Şi suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoţiilor noastre, profunde şi celeste.

Recunoştinţa clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ şi lună.

Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în ţară
Cum creşte firul ierbii, când ţărna-i goală toată
Să nu mă ştie nimeni aş vrea, câteodată.

Dar mică, nevăzută, şi caldă ca un soare
Aş prinde universul de poale şi picioare
Şi-aş da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.

Şi mi se face, Doamne, nu ştiu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aş duce, m-aş tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.

August 2021

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune proprie

Aş vrea să mă restrâng celule
Ce m-am pierdut în timp, risipă,
Să mă reîntorc printre ovule,
Să plec din nou din start... O clipă.

M-aş proteja de gaspiaj,
Aş face totul un întreg.
N-aş mai fi simplu derapaj...
M-aş face piese, să mă dreg.

M-aş îngriji bucăţi de mine,
Nu m-aş lăsa din nou, uzură
La mâna altor-zis destine...
N-aş fi doar ultima frântură!?

Îmi caut cheile de genă
Să redeschid parcurs traseu,
Să fiu la moarte anatemă
Şi vouă, de exemplu... Zeu!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Duce-m-aş si m-aş tot duce,
Pe-o cărare, sus pe munte,
Să vorbesc cu liniştea
Ce-n tăcere îmi şoptea.

Duce-m-aş si m-aş tot duce,
Să ating cerul pe frunte,
S-aud vântul şuierând
De dor, norii alergând...

poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un profesor pişicher către adolescente (după Păstorel)

Grădina dac-ar fi în sală
Şi fete-n orişice lăstar,
Îndată m-aş lăsa de şcoală
Şi, zău, m-aş face grădinar.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine în tâmplă

te-aş strange in pumn cu teama de maine
un petec de soapta ti-as rupe incet
ţi-aş smulge din lacrima iubirea ce doare
şi-aş lasa în blestem si ultimul scancet.

ţi-as sufla peste rana cu mirosul noptii
cand somnu-ti va fi smintit de zefiri
te-as duce departe-n laguna cu salcii
şi-n verdele apei sa-mi scrii amintiri.

te-aş lasa poate prada, condorilor vesnici
să-ţi poarte in zbor si ultimul gand
începutu-i departe, sfarsitul in clocot
în palma intinsa in cerul,-pamant.

cad pietrele-n vise, rascoale in sange
şi daca mi-ai fi, rau in strafund
aş face un scrin din zarea ce-n tina
se-ntorce-a prapad izvorand din alt gand.

şi poate altarul credintei din mine
ce iubirii, ofranda azi totul ii las
te-aş stinge in flacara ce inca lumina
şi iar te-aş aprinde pe-o tihna-n ravas.

cu tine în tâmplă aş strivi chiar şi huma
şi glasul pamantului frant l-as fura
să-l implant intr-o frunza uitata din vremuri
şi-n pumnul cu tine, doar iubire-aş sufla.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-as fi

de-as fi frunza,
de-as fi floare,
de-as fi apa,
de-as fi ninsoare,
de-as fi un crin, suav si dulce,
la sanii tai cu drag m-as duce

de-as fi o unda,
de-as fi o zare,
de-as fi un tarm,
de-as fi o mare, de-as fi garoafa, molatica, dulce,
la sanii tai cu drag m-as duce

de-as fi o ploaie,
marunta sau deasa,
de-as fi un nor,
ce toarce zapada,
de-as fi o frunza, uitata-n vant,
te-as veghea mereu iubito, si-n adancul mormant

poezie de Boros Otto (22 februarie 2009)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

eu m-aş uita o veşnicie la focul care arde-n vatră
o altă veşnicie cred că, la apa râului de munte
a treia veşnicie însă, m-aş vrea un curcubeu drept punte
s-o treci uşor venind spre altul, crezând că totuşi e din piatră

eu m-aş uita o veşnicie la stelele ce ard în ceruri
o altă veşnicie cred că, eu m-aş uita la bezna beznei
a treia veşnicie însă m-aş vrea mai jos de umbra gleznei
când tu vei trece înspre dânsul prin arşiţe şi triste geruri

eu m-aş uita o veşnicie la vetre stinse şi la ape
ce duc în cozi de lungi comete viaţă lumilor de piatră
a doua veşnicie însă mă vreau un câine care lătra
când tu te vei opri din drumuri şi eu te voi simţi aproape...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mine, mie, redă-mă

dacă aş fi om, m-aş arăta oglinzilor rugându-le să mă descojească de uscăciune
să mă desferece de minciună şi să mă redea curat ca pruncul
unei alte lumi în care să-înfloresc

dacă aş fi cuvânt m-aş scoate din toate dicţionarele
m-aş curăţa de toate sensurile nedorite
şi m-aş întoarce-n lume primenit şi lămurit

dacă aş fi gând m-aş ghemui strângându-mă până la nefiinţare
m-aş arunca în nemărginirea iubirii şi curăţat
m-aş întoarce printre celelalte gânduri

dar Doamne, ce să facă un om neom, cuvânt necuvântat şi gând negândit?
Quo vadis Domine?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş naşte

M-as naşte-un cuvânt pe buzele tale
Sau litera vie ce-n minte-o striveşti
Vocală, consoană, sau semn de-ntrebare
Când gura deschizi, mereu să rosteşti.

M-aş naşte un vis peste sufletul tău,
Speranţa să-ţi cauţi mereu lângă mine,
Iar visul de-i bun, sau chiar de e rău
Să lase plăcerea să-ţi curgă prin vene.

M-aş naste un val, în inima ta
Cu flux şi reflux mereu să te-ating
Când marea cea tristă tributul şi-l vrea
Doar eu printre valuri, la piept să te strâng.

M-as naşte culoare de-ai ştii s-o priveşti
Din ploaie şi soare un sfânt curcubeu
Lumina, căldura şi tot ce-ţi doreşti
Găseşte-o-n nuanţa din sufletul meu.

M-aş naşte solfegiu din note-mpletite
Pe clape-n balade, de-ai ştii să mă chemi
Sonete şi valsuri, cântate-ori rostite
Oooo, muz-a iubirii, de-ai ştii cât însemni.

M-aş naste din toate şi te-aş aduna
Deşi ştiu că-n mine tăcerea nu poate
Din tot ce cuprinde-n destin steaua ta
Decât să-mi transforme un vis în ne/noapte

Şi chiar de m-aş naşte de-o mie de ori
Prin doruri din noapte, strigate-n pustiu
Constanta din linii-ntrerupte-n fiori
Eu, punctul şi virgula, şti-voi să-ţi fiu.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aş preface într-o stea,
Zeiţa mea frumoasă.

Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aş preface în strop de ploaie,
Tandra şi blânda mea doamnă.

Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De dorul tău eu m-aş topi
Şi m-aş preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aş simţi
Raza ta de soare.

Căci tu eşti tot ce am mai sfânt,
Eşti ca o lumânare
Ce arde veşnic pe pământ,
Dragostea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnaţi

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu văd pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
să merg în ea, tăcut şi umilit.

Ce să mai cânt, când au venit piraţii
şi apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă fiinţei mele daţi-i
şi-o s-auziţi de omul scufundat.

M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
.....

poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!