Ploua dintr-un colţ de mângâiere

ploua dintr-un colţ de mângâiere,
din ochii unei lumi încet plecand
spargand intregul linistii ce-n mare
isi taraie genunchii tremurand.

nici perle de iubire nu imbraca
nici simfonii ce-s rupte dintr-un val
in timpul scurs pleoapele-si apleaca
si musca din durerea varfului astral.

adancul nimicindu-l cu blandete
suspinului -catarg, doar un amurg
nu-s degete de luna-n menuiete
si nici condurii toamnelor in demiurg.

se sfarma-n val cuvintele nespuse
talazurile-s scriu iubiri ce le-au crezut
lagune de saruturi dorm seduse
si cersetor ramane-azurul nevazut.

renasc doar din lastari salbatici
doar florile iubirii pentr-o zi
lunatici astrii in conduri satanici
răpun tot cerul pentr-a nu mai fi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curg muguri

ating o stea cu tâmpla mea de ploaie
şi ofilite degete de lut
frământ tot cerul ca pe-o pâine
şi nu găsesc sfârşit, nici început.

din iedere urcate într-o altă lume
curg muguri plini cu răsărituri vii
lagune cu aripi de lacrimi în catarge
răsfaţă rugii cruzi cu trilogii.

păşesc încet printr-un pastel de ploaie
şi mângâi picături ce-s perle moi
din ochii cerului mai storc câte-o octavă
şi mi-o aşez pe umerii mei goi.

se scutură văzduhuri într-o doară
şi îmi aştern sub tălpi atâtea rapsodii
şi număr prin deşertul trist din palmă
chemări din oazele pustii.

se frâng tiare prin albastrul rece,
pribegi luceferi prea săraci murind
pe tâmpla mea, o stea din carul mare
adoarme printre gânduri vechi plângând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu nu-ţi mai spun că te iubesc vreodată
şi nici să-ţi scriu vreun rând că-mi este dor
îţi voi lăsa pe-obraz doar ploaia mea sărată
să simţi amarul vremii şi ochii mei cum mor.

N-am să mai las fiorii să-mi străpungă
nici inima, nici dragostea, nici vis
din primăveri îţi las doar sloiuri reci să curgă
să simţi din rana mea sângele ce-i stins.

N-ai să auzi când viforul va bate
chemările din mine câte-au fost
e ura un hotar ce ne desparte
şi anii aşteptării câţi au fost.

Rămâi cu bine domnule de piatră
rămâi un munte pustiit şi gol
iti iau şi curcubeu şi soare laolaltă
în lumea mea să joace un nou rol!

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În simfonii albastre

mă strânge noaptea şi mi-e gura sare
un val de strigate m-ajung
răsuna departarile-n desertul de matase
sunt valul nopţii ce-n mine mă ascund.

mi-s buzele crapate-n cautare
si nimicesc talazuri fara sa le-ating,
strangand in dinti de-amurg si spume
o lacrima prelinge usor pe sanul stang.

santalul-'si varsa-n furii tot nectarul
si goliciunea-si umple cu-asfintiri
storcand din falii de lumini si arii
in simfonii albastre prinse in siraguri.

gatite valuri si mandre se inalta
cat inca noaptea ma strange-n agonii
zidind lunatici astri imprejuru-mi
şi simt stransoarea unei noi iubiri.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi poate

... şi poate nu-i trecutul dus aşa departe
şi poate-n vremea ce-o veni va răsări
dintr-un lăstar de amintiri zidit în şoapte
în urmele din gând când noi ne-om întâlni.

nici nu mai ştiu de dusă-i clipa-n timpuri
sau poate tu, ai strâns-o-ntr-un căuş de vânt
de s-ar întoarce să adie cu un zâmbet printre rânduri
să zbor cu-aripa lui spre cer să fur doar un cuvânt.

din toate câte-au fost, vor fi din nou doar floare
ce-or curge ne-ncetat din-naltul neatins
au luminat destul tăcând alăturea de soare
acum se sting încet în ploi ce plâng fără de vis...

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru din Trusou de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti în toate

voi scrie de Tine, de îngeri, de noapte
şi despre guri ce-s flamande si mor
voi scrie pe-o lacrima ce se zbate in moarte
ravas de iubire, scrisoare de dor.

şi poate s-or strange cuvinte gramada
şi poate vor plange in locul lor
cu sangele scurs din al urii ocheada
cu mustul ierbii strivita in zor.

din rauri as strange doar racoarea de gheata
şi din izvoare doar verdele-adanc
sa scriu pe obrajii rumeni de viata
cu dulcele gust de mere in parg.

şi-n plamada din campuri as pune mireasma
din toti rozmarinii ce striga-nflorind
cu dafinul verde as scrie-o priceasna
şi hrana sa fie in ochii plangand.

aş scrie si-n piatra, si-n stropii de ploaie
pe ciutura veche ce de foame s-a stins
din cuvintele mele sa curga siroaie
mirosul painii si vin rosu-aprins.

căci Tu esti in toate si-n ochii flamanzi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nciodată nu am aparţinut cuiva, Nici măcar mie. Voi fi mereu doar a cuvintelor ascunse în gând.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

curg asemeni gândurilor mele
şi se întrec pandind în asfintit
cu nebunia lor îmbata caldaramul
şi-adorm pe pleoapa nopţii prea grabit.

se-agaţă uneori în crinoline
şi-n salba aurie peste umeri calzi
lasand parfumul lor in stralucirea noptii
sa domine cu cantul de nomazi.

cocheţii lorzi cu fracuri de mireasma
cerşesc iubiri, iubire presarand,
cu reverenţa unei lacrimi se apleaca
şi picura încet pe-obrajii moi rosind.

se-aud atat de calde piruete
şi-n fald licorile adorm batand
în inimi trei cadente de chitara
bat ritmul florilor de tei dansând.

în dâra lor nocturna-ngenuncheaza
cu tot alaiul nevazut mimand
şi-n ton cavaleresc ma cheam-a ma cuprinde
păşind prin flori de tei timid.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii steaua mea

te-aş fi iubit cu cea din mine, ascunsă
cum nu te pot iubi cu cea din ochii tăi
fără vreo taină de inimă răpusă
şi fără teama îngerilor răi.

te-aş fi urcat acolo sus unde ţi-e locul
şi poate-aş fi-ngrădit cu ce n-ai fi aflat
aş fi venit şi m-aş fi-ntors cu totul
şi-n urm-aş fi lăsat doar un argat.

ne-am fi-nvăţat deodată ce-i iubirea
nici eu nu ştiu, nici tu nu ai simţit
din graiul nopţii ascultând tăcerea
cu nerăbdarea-n tâmple de-a fi un infinit.

rămas în gând, doar bob de rouă stinsă
aşa mi te închipui şi acum
privind la flacăra din mine ce-i aprinsă
şi desluşind gravura dintr-un vis ce-i scrum.

te-aş fi iubit de-aş fi ştiut vreodată
c-a ta e şoaptă ce buzele-mi strivesc
dar te-am urcat pe steaua cea mai 'naltă
şi nici nu ştiu de-n Carul Mare te găsesc.

rămâi să mă alinţi în fiece visare
nu vreau vreodată chipul a-ţi vedea
fii steaua ce-am urcat-o c-o magică suflare
să te iubesc aşa cum vreau în mintea mea.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre spini răsuflă cerul

peste rugi spinoşi şi fără vlagă
se răsfrâng bucăţi de raze şi de cer
mangaind pamantul vested
ce se-ascunde de pacat si ger.

printre scoarte curg si mai rasar umile
lacrimari de roua-n mir prea sfant
din boboci straini cerandu-si viata
din strafundul verde de pamant.

ca din tunet se aud galceve
de culori si muguri noi venind
dand tribut cantarile iubirii
şi lasand doar oda vietii lor curgand

din lalai amare ce le poarta vantul
peticind si stele si paduri
încoltesc samanta altui grai de huma
să rasune-n mii de colturi.

se-mbrancesc si toate sunt doar una
şi iubiri, si ura la un loc
şi rasar incet din palma de cutuma
multi lastari cu umbre de noroc.

se inmoaie rugii cu iubirea-n crestet
şi scancesc ca pruncii,-inflorind
printre spini amari sa rasufle cerul
dând din viaţa lor, verdelui pământ.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic tratat de iubire

Iubito, de departe-ţi scriu,
Dintr-un subsol, dintr-un sicriu,
Toate s-au spus, s-au frământat
La Skagerat şi Kategat.
Noi ne-am iubit ori nu, va şti
Doar steaua X din grupa Psi.
Iubirea nu se cere-n dar,
Ea vine fără un orar.
.........................
Simt nevoia unei schimbări majore,
Să mă renasc femeie? Sau o statuetă de marmură?
Trupul meu a devenit o cămaşă a lui Nessos,
Sufletul caută alt locaş.
Mi-e dor cumplit de tinereţe,
Ce puţin am iubit?
Ce mult m-am închinat vanităţii.
Dar, Doamne, eu nu sunt Faust să opresc clipa,
Nici Tu nu poţi fi Mefisto.
Şi totuşi, fiecare clipă poate fi un nou început.
Nu credeţi?

poezie de Boris Marian Mehr (februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată...

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori; o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.
Ţi-e aer soarele şi mie luna,
Doar dragostea ce-o respirăm e una.

Un altul mă-nfăşoară-n gingăşie,
Cu râsul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta îmi aparţine mie
Şi tu, de boala mea eşti vinovat.
Mai dese întâlniri nu vom avea,
Căci liniştea ni-e dată doar aşa.

Suflarea mea în stihul tău e trează,
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă, şi nici zeu!
Şi dacă-ai şti, acum, ce dragi îmi sunt
Aceste buze cu miros de vânt!

poezie celebră de Anna Ahmatova, traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua

Ploua.
ploua prin noi.

şuviţe ude
împletite cu degete şuvoi...
amurguri frământate
spre scâncetul de zori...
şi sânii goi
ce risipeau
şi spaţiul
şi timpul
dintre noi...

Şi iar imi plouă
plouă din noi
n-am fost olar desăvârşit
nici meşter întru
nou zidit

doar te-am iubit

poezie de Ion Velea (2009)
Adăugat de Costea Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nespuse

Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în faţa Ta.
Aş vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din fiinţa mea.

Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc şi văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.

Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzleţe şi neînţelese.
Nici în mine să sădeşti un dor, să mă dori
În freamăt şi-n cuvinte nespuse.

Nu mai vreau doar sa te vreau
Şi-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ţi fiu trunchi şi tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înfloreşte din mine.

Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoţeşti doar prin vise.
Prin nopţi şi prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată...

n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate

am doar vreme de-o seamă cu nimic şi cu toate

n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră

doar o notă uitată-n suita de horă

n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă

nici noroc nici dreptate nici curaj şi nici teamă

n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată

dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar mă minţi şi îmi zâmbeşti

şi iar mă minţi că ştii ce-i totul,
şi te strecori printre simtiri
nu-i leac de-a vindeca iubirea
nu-i temnita pentru iubiri.

te fastacesti printre cuvinte
printre zvacniri si ochi pierduti
printre apusuri fara margini
printre visari si clai de munti.

nu stii ce rani mai curg din ploaie
nu stii ce sangera si mor
din ursitori se-aud blesteme
şi din sageti ce-n glasuri dor.

prin guri de vant si rasarituri
se-aud taciunii zvarcolind
se-ndoliaza si tacerea
şi-n frica lor se duc arzand.

şi îmi zambesti si-mi spui atatea
cu buze-n soapte tremurand
sfarami imaginar lumina
de parca m-ai vedea venind.

cand stiu ca totu-i doar in minte-ati
şi-ti sunt doar o Morgana-n vis
sunt doar un curcubeu in noapte
şi ne mintim ca-i foc aprins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt

Eu nu-s vreo zeiţa aşa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ţi bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeş zâmbeşte pe ram.

Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
Nu sunt dulceaţă din boabe de mure
Nici măcar Lună pitulată într-un nor.

Nu-s cerul de vară cu stelele mii
Nici speranţa ce se-aprinde scânteie
Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aş fi
Sunt puţin, doar atât, o femeie...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când muşc dintr-un măr, nu mă gândesc nici la Eva, nici la Newton, nici la compania Apple şi nici măcar la Albă-ca-zăpada. Mă gândesc doar la faptul că un fruct face bine la digestie, după masă.

aforism de Mihail Mataringa (25 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi

şi iarăşi curg ploi fara fluturi
viorile-s triste si plang
şi iarăşi te-alung fara teama
şi flutur esarfa cu saruturi in parg.

te cert şi-ti mai spun doar adio
cu mana iti fac doar un semn
dar lasa-ti doar umbra in urma
să-mi vii de poate te chem.

şi iarăşi ma ninge si-n tample
aud doar un murmur incet
o nota ramasa pe-o coarda-i straina
suspinul rasuna in scancet.

şi du-te, si vino, ramai doar un timp
cat ploaia de fluturi ma cheama-napoi
sa picuri in zboru-i cernindu-mi tarziu
cat timpul esti tu, suntem amandoi.

şi iarăşi se-aduna-n gramada si stropii
prin muguri grabiti ca si noi
tu du-te incet inspre mine cand ploaia-i pustie
şi ramai doar un flutur in zbor pentru doi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!