Un fulg şi o bătaie

Trăind după teoriile altora
Sau după a filosofilor
Nu facem decât să fim umbre de reflexii
A unor idei ce a fost visuri
Rămase doar înscrisuri
Din neputinţa celor ce le-au visat
De a-şi trăi ce îşi doresc
Nu ce învaţă şi ţin minte
Prin subliminarea ce ţi-o impune
Cel ce a fost înainte
Cu alte decoruri, clipe, culori
Vrând frumuseţea unor curcubeie apuse
Şi povestite
Nerăsărind pe cele ce mor în noi
Din increderea că fericirea celuilat
E mai frumoasă decât cea a noastră
Ce rămâne in umbre în suflet
Uitând cu desăvârşire
Că ea fericirea
Nu are unitate de măsură
Culoare specifică, orare
E întotdeauna în păpădia inimii
Asteptând o adiere
A simţirii unice
Ce o are fiecare dintre noi
Căci nici doi fulgi nu seamnă
D-apoi două bătăi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de curcubeie

Versuri curg de printre nouri
Recitând în refren, doruri..
Nu ai vrea să mi le uiţi
Alergând prin ele, desculţi,

Şi cu talpa cu iz de ambrozie
Să le aprinzi-n curcubeie
Păşind aidoma unei zeie
Prelinsă-n rouă, tandru, femeie!

Că pe o ruginită cheie
Fredonându-şi doina de fier,
Pe crucile din cer de fulger!
Ce mi-s umbre de curcubeie..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafiri de cuvinte

Să mă dojenesti
Dacă fac zgomot
Când păşesc în inima ta
Nu vreau a lăsa
Umbre ce le am lăsate
De alte tălpi de cuvinte
In morminte
In inima mea
Unde esti..
O sakura printre
Armăsare bătăi
Răsfirându-le coamele
In focuri ambre
De tămâi nepământene
Căzute in galopul bătăilor
Şi răsărite pe acele morminte
In trandafiri de cuvinte
Ce invăluie marmurele
Cuvintelor ce-au fost înainte
Dăltuite cu umbre în inima mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutăm fericirea, dar nu înţelegem cu ea se află în fericirea celor de lângă noi. Frustrarea este primul inamic al fericirii, apoi închistarea în norme palpabile, după care orbirea spiritelor ce gravitează în jurul unor idei fixe. Fericirea o găsim în lumină, în cânturi şi flori, în ziua ce se arată – răsărit şi apus, dar înainte de toate o găsim în zâmbetul şi liniştea pe care o emană semenii noştri – acea energie pozitivă ce ne încarcă spiritual.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de început şi după sfârşit

De vrei nemurire
pe tărâmul filei
scrie ce e înainte de primul cuvânt
şi ce e după final
după punct
căci ce e între ele două
e doar nisipul prins în clepsidră
in care curgem ne zbatem ne ucidem
şi cineva a încercat vreodată
să vadă
între inceput şi sfârşit
să o spargă..
Ce-o fi in afară de ea...
Eu acum privesc din clepsidra călimarei
Şi mă ingrozesc
Şi minunez..
Din dorinţa noastră de a săruta lumina
Şi a însela intunericul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o noapte

Clipă galbenă efemeră
Ceară de inimă amorul, speră
Focul ielelor ne împresoară
Şi în lacrimi bătăi omoară

Şi cine le mai şi întelege
Praful din el se poate alege
Ele coboară după iubire
Dată de mult pe amăgire

Şi crezând că o pară iar
Le poate da lumină în amar
Uitând că iubirea nu-i o noapte
Plină de măşti şi false şoapte

E un infinit prea nedefinit
De demoni şi albi îngeri
E făcută să râzi şi suferi
Căci noaptea are şi vid finit

Intre stelele priviri în amor
Ce răsare mai senină-n zor
Nu ia seamă de arse comete
Ce luminează o clipă-n noapte

Pleacând, lăsând negru mai departe
Asteptând in iaduri prea moarte
Doar să simti amăgirea-n noapte
Cu foc de iele-n clipe deşarte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poduri

Dintre toate pe care omul le ridică şi le construieşte din necesitatea
de a trăi, nimic, în ochii mei, nu este mai valoros decât podurile.
Ele sunt mai importante decât casele, mai sacre decât templele.

Aparţinând tuturor şi fiind imparţiale cu toţi, utile, întotdeauna
construite cu un rost, în locul unde se încrucişează cele mai multe
nevoi omeneşti, ele sunt mai durabile decât alte construcţii
şi nu servesc în folosul unor scopuri secrete sau rele.

poezie clasică de Ivo Andric din Semne pe marginea drumului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tu nu ai dorit va fi dăruit

De ce fel de doruri-mi vorbeşti
Când eu ti-am cerut să te iubeşti
Cum te-am iubit ca un infinit
De nimic din lume atras, ispitit

Şi tu te-ai întrebat, ce ai oferit
Dureri inimii-n neînchipuit
Chin de a te iubi în simţ biciuit
De poezii ce altora le-ai dăruit

Gândindu-mă cu ce ţi-am greşit
Infingându-mi condeiul în piept
Devenind pe filă un vers cu glas inapt
Surd ţie ce erai-ncântată de năclăit

Gorn a celor ce vânează o muză
Văzând cum mi te adoram nebun
Copiind in reflexii tuşul meu de rază
Ce-ţi cânta lumina, să ţi-o supun

Să te încălzesc de iadul ăst diurn
Unde mai împietrit în totem saturn.
Unde nu vreau să mor în crud mercur
Cum Luceafărul s-a topit mult prea pur

Iubind o muză ce la amăgit
Cu cine pe file a şi întâlnit..
Şi degeaba te-aş ierta-n uitând
O aventură, două, căci tu zâmbind

Vei repeta acest refren ucigaş
Spunâdu-mi că eu sunt doar un laş
Şi nu te las să te adori în braţe
In tentaculele învăluite

Pe tine şi infipte samsar în mine
Tu, cântând în falsă-ţi fericire
Eu muţind şi trăind în orbire
De aceea iubire-n zări divine

Care in infinit nu o voi găsi
La tine, ce trăiesti pentru feline
Prăzi de păruţi poeţi juisaţi-n salive
De amanţi catâri mie cu venine

Osânde primite pentru iubire..
Şi de aceea-ţi doresc fericire
Iertându-te cu ignor şi nepăsare
In urcuşul meu spre aceea nemurire

Ce mi-a fost şoptită cu nepereche
In cuvintele "Poetul nepereche"
De un suflet ce-a fost şi el chinuit
Doar pentru că precum ca mine, a iubit..

Şi voi incerca să dăruiesc un infinit
Ce tu amintire niciodată nu l-ai dorit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ador

Te port mereu, unde nu ştii...
Pe umăr, deasupra inimii.
Noaptea te ascund in ea
Să-i naşti vise, draga mea...

Ziua urci in bătăi... uşor
In adiere, tâmplei... de dor
Să te ador, până am să mor
In poezia noastră... a inimilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ador

Te port mereu, unde nu ştii...
Pe umăr, deasupra inimii.
Noaptea te ascund in ea
Să-i naşti vise, draga mea..

Ziua urci in bătăi... uşor
In adiere, tâmplei... de dor
Să te ador, până am să mor
In poezia noastră... a inimilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul nu poate fi decât

urna în care ne aruncăm cenuşa zvârcolirilor noastre
un şir de idei mototolite
trecute prin sitele nebuniei
la marginea unor vieţi dezlânate
cât e adevăr şi cât e prefacere în noi
nimeni nu poate să măsoare
căci istoria celebrelor zbuciumări
rămâne scrisă în aşternutul cald
unde ne întindem lenea

timpul nu poate fi decât
sabia cu două tăişuri
unde ne privim rănile
şi gustăm umilinţele
cu toată forţa noastră
când pe lama groasă se oglindeşte luna
prin tufişurile minţii se ascunde neputinţa firii
ca o palmă dată orgoliului nemăsurat
unde nu se desluşesc decât zâmbetele aţoase

timpul nu poate fi decât un vierme
care se caţără pe picioarele noastre
şi ne soarbe picăturile de exaz
apoi adoarme sub stratul gros al obişnuinţei
în care ne târâm restul zilelor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde se duc, unde se duc iubirile noastre apuse? Cine să-mi spună asta? Devin fantome, umbre, larve, zic poeţii. Dar cum, asta ca şi cum n-ar fi fost niciodată nimic? Lumea care se spulberă din faţa ochilor noştri n-a existat niciodată? Patimile sunt oare visuri zadarnice ca vedeniile plăsmuite de somn? Nu, e cu neputinţă. Visurile somnului sunt acţiunea unui eu inconştient şi necomplet. Patimile noastre sunt nu numai o acţiune fatală, ci opera voită a întregii noastre fiinţe. Însufleţirea le trezeşte, dar voinţa le urmăreşte, le cunoaşte, le desluşeşte, numindu-le şi mulţumindu-le. Patimile noastre sunt spiritul şi inima noastră, carnea şi oasele noastre, tăria noastră, intensitatea vieţii noastre intime manifestată prin viaţa noastră fizică; vor fi trunchiate, se trunchiază, se frământă, rodesc şi creează! Creează opere, fate de neînchipuit, istorii – lucruri frumoase, ca arta, de pildă, şi bune – gânduri, principii, mijloace de a cunoaşte adevărul. Creează făpturi, copii ce se nasc din nou în chip firesc ori intelectualiceşte. Prin urmare, nu sunt nici umbre, nici visuri. Lipseşte-l de patimi şi omul nu mai poate trăi.

citat celebru din George Sand
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţi de şerpi înfipţi în aripi

Fragă frăguţă dragă
Cu soapta-ti caldă
De roşu din curcubeu

Ce eu, pe el derbedeu
Am căutat-o mereu
Esti culoarea inimii
Fără negrul patimii

Si mie frică zmeură
A rugului ce-mi sunt
Să nu te pierd printre vânt
De curcubeu dragă

Scuturată de umbre
Ce sunt moarte după dulce
Din sufletul ce le aduce
Indestulare la fiare

Ce se hrănesc cu culoare
Din a sufletului zare
Să-şi recoloreze masca
Pentru din a căsca

Gura lor de şarpe, ce pare
Cu trupul o floare
Ce asteaptă culeasă
Să le cazi în plasă...

Cu coada înfiptă în lut
Cu rădăcini de rut
Şi cu tulpină de solzi
Ce ii iau din aripi

Ce le prind de la fluturi
Ce vin şi se asează
Părând că el şarpele
E ceea ce doresc visează

Căzând in gura deschisă
Cu aripi în colţi-mpodobită
De la alţii fluturi
Ce le-au căzut în ispită...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adună-mă dintre umbre!
Unde haşurat în contur
Sunt doar şotron de abur...
Din baladele de pietre

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din noi

fulgi în bătăi
cad inimii
când nu iubim
şi-ncet ne topim

in nimic lăsat
muiat în nisip
vieţii în noroi
de noi pentru noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne pedepsim

Osândă-ţi ceri minte
Judecând ce e înainte
Dorind ce a fost înapoi
Biciul de loc nu-l ogoi

De rune-mi ucigaşe
Inimii prinsă-n clepsidră
Cu gândurile-mi scurse
In trăirea mea mercură

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Filip Marius

De ai curaj tu cui de mască
Arată adevărata faţă
Să văd dacă porţi fad cască
Repetând discurs de prefaţă

A celor ce te-au-mpins scenei
Să pari important poeziei
Să-ţi aplaud oratoriile
Sau să arunc în tine ouăle

Clocite de alte figuri
Pe care tu le lingi-n poftă
Salivând pe urma călcată
De măşti ce te ţin în sfori

Păpuşă de lemn ventrilocă
Căci condeiul meu dislocă
Toteme în literatură
Prin păuni ce fac tevatură

Sugând interese de autor
Din lumea pură a poeziilor
Supusă vouă macacilor
Căci sunt harpia versurilor

Şi nu iert maimute pe liane
Ce scriu cu condei de banane
Dresate să strige pe aici
Sub umbre roşii de bici

Că poezia e doar a lor
A malignităţii ciumelor
Rămase crude şi cutume
In figuri de ceară postume

Comunismului, băi mască
Ce vei fi lovit de condeiul meu
De vei rămâne gură cască
Curgându-ţi bale de plebeu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilul zorilor

Se-aştern pe câmpul verii frânturi de curcubeie,
Înprospătând aroma secundelor din zori
Cu roşul unei clipe păstrată-ntr-o scânteie
Ce poartă-n nemurire doar una din culori.

Potire însetate par să-şi încheie chinul
Când se ridică mândre-n ţinuta lor de foc
Deasupra celor care şi-au împlinit destinul
Şi trec pe-o nouă treaptă-n al veşniciei joc.

Văzduhul e albastru de parcă norii, toţi,
Au îmbrăcat culoarea de cer din curcubeu
Şi îşi ascund privirea asemeni unor hoţi
Ce îşi doresc iertarea ascunsă-n câmpul meu.

Nu pot s-o desluşească şi nu îi pot vedea
Nici albul din petale, nici chipul ei fragil,
În liniştea pe care ar vrea a o păstra
Şi-atunci când zorii-ncearcă s-o mângâie c-un tril.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne evaluăm viaţa, facem foarte adesea greşeala de a confunda sentimentul de satisfacţie cu fericirea. Care este diferenţa? Fericirea o simţim chiar în momentul în care trăim o anumită experienţă. Fericirea nu există decât în prezent. Satisfacţia este ceea ce rămâne ulterior în amintirea noastră; apare, aşadar, numai retrospectiv.

Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nirvana de petale

Hai iubito, iubito
Să fugim in lume... incognito
Marea muntele pădurea să ne fie casă
Doar de tine imi pasă..

Să ne rostogolim ca două sfere
In aceste decoruri efemere
Şi inlănţuiti doar de o sărutare
Să ne trăim a noastră iubire

Tu lacrimă albă... eu strop negru
Ca un inger şi demon mereu
Să ne contopim tandru
Intr-o Nirvană... să facem in ciudă la orice zeu...

Să plângă peste noi cu petale
Când vor vedea cum te iubesc eu...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!