Contraste

Destinu-mi, cu lumini şi umbre,
Zile cu mare fast sau sumbre,

Bizon bizar cu mândră coamă
Şi şoarecele nebăgat în seamă,

Pe marea tulburată, iolă,
La ţărm, saltea uşor frivolă,

Voinic rotindu-şi buzduganul,
Plăieş fricos prins cu arcanul,

Adolescentul plin de coşuri,
Amantul împroşcând reproşuri,

Retras ca Daniil Sihastrul,
Tătarul ce dărâmă castrul,

Inofensiv ca popândăul,
Muşcând, din lanţ scăpat, dulăul,

Curat şi rece ca izvorul,
Tăios, lugubru, ca toporul,

De-apocalips Duruitoare,
Gingaşă, albă, de colţ floare,

Savantul protejându-şi cercul,
Izbind, spartanul, cu berbecul,

Albastru-i sângele din vene
Om negăsit de Diogene,

Temerar Tarzan, înotător,
În amfiteatre, orator,

Alpinist pe crestele în lanţ,
Trăgând din narghilea-n Bizanţ,

Abandonând regesc conclavul
Şi circul lui Spartacus, sclavul,

Maidan schimbat într-o grădină,
Obor ajuns Semiramidă,

Falnic stejar, plouând cu ghindă,
Plecat arin în râu-oglindă,

Un măr ce se întoarce în Eden,
Cucută din potirul ştirb helen,

Pe hipodrom, un armăsar în trap,
Taine ce-n templul Delphi nu încap

Diamant-Spirit pentru care
Nobelu-i falsă provocare!

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Călinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frivolitate

Iubirea mea, uşor frivolă,
Cu mini jupa ca o iolă
Pierdută-n marea agitată,
La tine când s-ajung vreodată?

Iubirea mea, uşor frivolă,
Fii zidului surpat consolă
Bust rar cu sfârcul de plutoniu
Transferă-te la mine-n patrimoniu

Iubita mea, uşor frivolă,
Ca serenada din gondolă,
Nu-ţi izgoni iar cântăreţii
Spre sudul scufundatelor Veneţii

Iubita mea, uşor frivolă,
Să te-accesez? Cu ce parolă?
De ce mai stai ascunsă în sistem,
În site de privilegiu şi blestem?

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egalitarism medieval: nobilul, culant; sclavul cu lanţ...

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzuliţă verde de stejar

Frunzuliţă, frunzuliţă verde de stejar!
Ia vezi, dragă mândruliţă, ce mai armăsar,
Armăsar voinic de munte, ager, sprintenel,
Negru şi cu stemă-n frunte, sari în foc cu el!

Copiliţă bălăioară, fii cu Dumnezeu,
Eu merg, dragă fetişoară, să-mi fac rândul meu.
La oaste ţara ne cheamă, haideţi, fraţi români,
Să ne batem fără teamă cu orice păgâni.
Ia-ţi viteaza săbioară, oştean, dragul meu,
Şi-ţi dă pentru ţărişoară tot sângele tău,
Pentru dulcea ţărişoară şi steagul străbun.
Mergi cu dragă inimioară, măi frate român!

definiţie clasică de Eugeniu Carada
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Unui avocat care poartă lanţ de aur, la mână

La mână lanţ de aur are
Şi toată lumea se întreabă:
De ce un om aşa de treabă
Nu are lanţ şi la picioare?

epigramă de Eusebiu Hotinceanu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu arcanul (Shanghaied* )

Luat cu arcanul!... Eu jur să stau pe uscat, frăţioare,
Nu mai vreau pe larga, nemărginita mare!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Cu tovarăşi pe care nu-i ştiu, nu i-am mai văzut,
Inima mea-i acum un pietroi rece, mut...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

Pe marea gri, întinsă, rabd ruliu şi rabd tangaj,
Iar corvezile grele scot sufletul din echipaj!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Da, dincolo de ceaţă e ţărmul meu drag
Şi-aici parâmele de care-s obligat să trag –
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

Luat cu arcanul – urăsc această navă, n-o ascund,
Pe care-i o javră căpitan şi-o brută secund...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
O, când voi pune iarăşi piciorul pe pământ,
Nu voi mai bea, nici naviga spânzurat de vânt!
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

*To shanghai (a lua cu arcanul ) – a răpi pe cineva sau a-l atrage, păcălindu-l, pentru a lucra pentru tine. Mulţi oameni erau îmbătaţi în tavernele din preajma porturilor până la pierderea temporară a cunoştinţei, iar când se trezeau erau deja la bordul unei nave cliper în drum spre Shanghai pentru un caric de ceai.

Era epoca marilor curse ale ceaiului ( Tea Race ) din secolul al XVIII-lea la care participau cele mai rapide clipere, fiecare dorind să acosteze primul la Londra cu cea dintâi recoltă a anului. Cea mai strânsă, mai spectaculoasă şi, în treacăt fie zis, cu un câştigător de mulţi contestat, fiind celebra întrecere din anul 1866, aşa numita Great Tea Race.

*Pusă pe muzică de Dave Robinson - Swansea, UK.

poezie de Harry Kemp din Cântece şi balade marinăreşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Un vers alb,
o îmbrăţişare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roşie,
doar ea culoare
mai roşie ca albul,
mai albă ca roşul...
şi din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
şi din nou,
îmbrăţişări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
şi apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţ de comoditate

Sclavul îşi urlă neputinţa
De a trăi vieţii-n curaj sentinţa!
Saprofitându-şi-n zale fiinţa
Prea mulţumit când îmbracă zdreanţa..

Vociferând zoile aruncate
Ce nu le găseşte-n libertate!
Printre fiare-n junglă-n demnitate
Ce-l sperie-n lanţ de comoditate...

Făcându-l să creadă că viaţa
e aceea când lingi mereu clanţa

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei frunze brumate

Brumă rece, sclipitoare
Ai venit peste grădină
Şi cu otrăvita-ţi mână
Mi-ai ucis o mândră floare.

În piept inima mă doare
Că- i aud plânsul în surdină,
Brumă rece, sclipitoare
Ce-ai venit peste grădină.

Te vei speria de soare
Şi vei fugi ca o nebună,
Dar ce folos, dacă o floare
Moare neputând s-o spună,

Brumă rece, sclipitoare!

rondel de Ioan Friciu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghindă scăpată-
sărind prin ram de stejar
o veveriţă.
*
Păşesc grăbite
lungi umbre mişcătoare-
sub luna plină.
*
Aerul rece
şi prea multă linişte-
pe golul alpin.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

E seară de acum
Şi stelele în drum
De roiuri se aprind,
pe rând.

În case ard lumini,
În noaptea dinspre măini
Şi vine somnul lin,
divin.

Adormi copile mic,
Vei creşte tu voinic
Şi falnic la hotar
stejar.

Povestea cea de vis
În şoaptă ţi s-a zis,
Şi-aline somnul tău,
mereu.

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţia din lanţ

Reacţia din lanţ e lanţul însuşi,
Nu-i doar un smucet şi un urlet surd,
E doar un zăngănit de neputinţe,
O rugă la altar de preot kurd.

E nodul din şiragul de mătănii,
E za cu za, revolta unui viu,
Ce-i înhămat la iernile cu sănii,
De zei ce vor un vultur bidiviu.

Reacţia din lanţ e o redută,
E libertatea forului închis,
Cu vorbe de obidă renăscută,
Pe o şosea cu sensul interzis.

Aţi potopit planeta cu noi lanţuri,
De baze Guantanamo nu mă tem
Şi definesc umană şi firească,
Reacţia din lanţ ca un blestem.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii am aflat că la începutul începuturilor, în splendida grădină Eden, Adam a fost cel care a avut nevoie de Eva... acest fapt nici acum nu s-a schimbat; ferice de bărbatul care demonstrează continuu că iubeşte cu adevărat femeia cu sufletul luminat şi trupul curat!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comportamentul absurd al nevestei i-a provocat o ciudată reacţie în lanţ: a început să latre!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompatibilitate

"Bătrânul" ei, un dinozaur,
Nu şi-a dat fata după mine,
Că eu aveam un lanţ de aur,
Iar ea un lanţ de magazine.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezii de noapte

lacrimi din stele se scurg în ploaie
lumini tresară atinse de umbre
pe cer nu e loc de structurile sumbre
astfel primesc noaptea lucidă în odaie.

pe pereţii casei sunt jocuri bizare
cu lumini fugite de bezne haine
în lumea asta sunt desfăşurări de taine
aspectele urâte trec prin estetizare.

astronauţi au poposit pe lună
strâng aspecte de viaţă din trupul ei
într-un fel curajos eu îi ignor pe zei
trăiesc fantezii de noapte nebună.

aspecte de viaţă picură din condei
din slove de laur îmi fac o cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum

Ce falnic stejar poţi să creşti
Dacă scapi şi nu te mănâncă
Un porc (prea mistreţ!) cât mai eşti
O fragedă ghindă încă...

epigramă de Marcel Breslaşu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o oală de pământ

Ieri am îngropat un gând
Într-o oală de pământ
Şi-am mai pus, aşa-ntr-o doară
Şi un bob de lăcrămioară.

Le-am dat apă, le-am vorbit,
Până când au răsărit:
Gând curat, ce floare rară!
Dar... uscată lăcrămioară!

Ce-am greşit de nu s-a prins
Decât gândul? Şi s-a stins
Floare albă, minunată?
N-o să aflu niciodată!

Floare veştedă şi gând,
Într-o oală de pământ.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna albă într-o visare

Miraj cu muzică de harpă
M-a ridicat din pat în noapte
Un glas m-a condus în apă
Luna mă priveşte dupa Marte

Lumini si umbre se arată
Culorile de gri si indigo
O undă ce se desenează
Mişcarea undei un tango

Cu ochii sagetează zarea
Un val o trezeşte deodată
C-o sărutare sărată stilată
Acum stiu mă striga marea

Visul din noapte a continuat
Cu-n glas venit din depărtare
Un peisaj feeric luminunat
Soare ce se ridica din mare

Cu luna albă într-o visare
Cu alge ce dansau în valuri
Luceafărul înviorat cu sare
Carul mare rostogolit pe maluri

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre...

La un colţ de stradă o bătrână cere
Stă cu mâna-întinsă, cere îndurare
Dreaptă şi topită ca o lumânare
Vrea puţin din toate, ea nu vrea avere...

Lumea rea şi rece, lumea trecătoare
Nu o ia in seamă, cine să dispere
La un colţ de stradă o bătrână cere
Stă cu mâna-întinsă, cere îndurare...

Pe acolo trece insul la putere
E târziu afară, înspre înserare
Nu se sinchiseşte şi ca fiecare
Lasă-n nepăsare umbra înviere...

La un colţ de stradă o bătrână cere!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!