Într-o oală de pământ

Ieri am îngropat un gând
Într-o oală de pământ
Şi-am mai pus, aşa-ntr-o doară
Şi un bob de lăcrămioară.

Le-am dat apă, le-am vorbit,
Până când au răsărit:
Gând curat, ce floare rară!
Dar... uscată lăcrămioară!

Ce-am greşit de nu s-a prins
Decât gândul? Şi s-a stins
Floare albă, minunată?
N-o să aflu niciodată!

Floare veştedă şi gând,
Într-o oală de pământ.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am adunat florile câmpului într-o oală de lut şi le-am pus apă atât cât să nu moară iute. După ce au murit le-am înviat pe pânză şi au devenit nemuritoare.

citat celebru din Ştefan Luchian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău de floare rară

chipul tău de floare rară
se dizolvă-n mine-ncet,
cănd te văd printre nucet,
seara-n aerul de-afară.

s-au împrimăvărat teii
şi miroase-a corpul tău,
te vor admira şi zeii,
sete mi-e de tine rău...

cu lacrima sângerândă,
sunt şi cântec, sunt şi gând,
cu figura ta cea blândă,
tu eşti floarea pe pământ.

ochiul meu albastru, verde,
ţi-a căzut pe sufleţel,
te-ar mai admira niţel,
frică mi-e a nu te pierde...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând cald...

Într-o floare mică, albă, cu botina în zăpadă,
Stă ascunsă primăvara, cu arcuşul într-o salbă,
Mă cutremură suspinul frunzelor înfrigurate
Şi în pieptul meu de ceară, inima mea bate, bate..

O vioară se aude chiar de-acolo din adâncuri,
Glasul ei, topind zăpada, se împrăştie în muguri
Şi în jurul meu, minune, cât văd cu privirea toată,
Înfloreşte tot pământul, chiar cu mine, deodată!

Ce privelişte suavă şi ce tainic simţământ,
Îţi laşi gândul să se scurgă, să se prindă în cuvânt,
Iar când soarele răsare răsfăţându-ne pe-afară,
Dintr-un ghiocel ţâşneşte un gând cald de primăvară!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns...

mi-am ascuns durerile într-o lacrimă
şi am lăsat-o tulbure să cadă,
să pot zâmbi c-o floare într-o palmă,
să pot să văd ce ochii vor să vadă

mi-am ascuns visele în cele gânduri,
pe care nu le-am prins trăite,
pe care le-am strivit cu atâtea cârduri,
de zburătoare, toate părăsite

mi-am ascuns cuvintele după tăceri
şi le-am muţit cu mine de-odată,
cuvintele care nerostite ieri,
acum revin şi nu-mi spun că mă iartă

mi-am ascuns ochii sub greoaie gene,
i-am ascuns de mine şi de tine
şi-acum chiar dacă vor să mai lumine,
n-au străluciri de ieri, au cenuşiu de mâine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce floare...

"Ce floare răsare din sânge"
Mă întrebă o floare
Plecând capul am plecat mai departe
Pe inimă se puse o albină de gând
Culegând polen de bătaie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul în gând

am încercat într-o zi de aramă
să-ţi scriu nişte păsări
de cuvinte
pe ape trecând

am încercat într-o zi de ţărână
să te strig dintre pietre
când norii mergeau
pe pământ

am reuşit într-o zi de ecou
să-ţi aud plânsetul ascuns
de vânt
într-un gând

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând pătimaş

Îmi eşti şi lacrimi şi plăcere,
îmi eşti o stare de demult
şi de-mi aduci a ta durere
eu mă aplec ca frunza - n vânt.

Te laşi furată de - orice veste
sau de-o minciună spusă cult
şi iar trăieşti într-o poveste
scrisă mărunt cu pufi de fum.

Dar eşti un soare pentru mine,
o floare rară pe-al meu câmp
şi-atunci când mă revăd cu tine
inspir din vântul tău nebun.

Îmi eşti lumina-ngândurată
şi-n câte versuri eu te-am scris,
cum te gândes, îmbujorată
de al tău zâmbet spus furiş.

Îmi eşti frumoasa mea crăiasă
din dorul meu şi e lumesc
şi mi-e rămas şi nu mă lasă
să dorm şoptindu-ţi ştrengăresc.

Ţi-aş da o floare, eşti departe
şi inima cu tot cu piept,
lumina mea din a mea noapte,
mă ofilesc de gând te-aştept.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Sunt stăpânit de un gând de bine,
Extras dintr-o eră ce vine.

Gândul din mine ştiut,
Îl înalţ dialectic până la stele,
Ca să-l confrunt
Cu gândul din ele.

Din gândul din mine,
Şi din gândul din stele,
Realizez întregul meu gând, universala Devenire,
Cu care voi lumina Pământ şi ere.

poezie de Gheorghe Alionte (20 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi o lăcrămioară

De-ar fi, în caldă primăvară,
În flori de mai să mă desfoi,
M-aş întrupa în lăcrămioară,
În palma ta să mă răsfoi;

În zori, în diamant de rouă,
Să-ţi mângâi umedul obraz,
Noaptea, sub clar de lună nouă,
Să mă topesc pe-al tău grumaz;

De-ar fi,–n senină primăvară,
În flori de mai să înfloresc,
Aş fi o dalbă lăcrămioară,
Cu-aroma mea să te-ameţesc;

Cu vântul aş valsa spre seară,
Plutind până la geamul tău,
Să-ţi îndulcesc buzele iară
Cu-nmiresmat nectarul meu;

De-ar fi,-ntr-o zi de primăvară,
De mai, să mă redefinesc,
Aş fi o simplă lăcrămioară,
Cu-al meu parfum să te-ameţesc.

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât m-aş strădui să despart cerul de pământ

lumea nu e destul de mare ca să te fac pierdută
nici embrionul din care îmi creşte poezia asta nu ştie
dar creşte de nebun într-un uter nepregătit
parcă din ce în ce mai strâmt
cât să mai cuprindă o sămânţă de gând

într-un singur gând sunt un infinit de infinituri
şi eu îl port ca pe o gâză din floare în floare
doar s-or împlini toate aceste lumi minunate
apoi cuminte îmi voi aşeza capul în poala ta
să mă înec în oceanul din care îmi priveşti buzele cum tresaltă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am spus Luminii - soare
I-am spus cu gând curat
Cristos a înviat
Şi-am devenit o Floare

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ai şi rămas

O umbră albă din izvoare
Se nalţă lin, tremurător...
Şi-un gând îmi vine-ncet în zbor –
Un gând cu lacrimi de iertare.

Şi zile mor în ori târzii,
Şi zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut aşa să pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!

Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toţi vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanţe magice de stea.

Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Şi-un gând, răsună-n infinit:
Că frate eşti cu Eminescu.

Privesc la cer în seri târzii
Şi parc-aş vrea măreţ să strig:
Unde te-ai dus atunci, nea Grig,
Şi oare când o să revii!?

Şi visul tău născut din soare
Cu dragoste umplut-a cerul.
Aşa ai şi rămas – Vieru,
Triumfător, făr' de hotare.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocel

Cine mi te-a rupt din soare,
Floare albă, floare rară
Şi mi te-a adus în cale
La-nceput de primăvară?

Cine de sub pătura albită
Îşi doreşte să răsară,
Să vestească primăvara
La toţi oamenii din ţară?

De sub stratul de zăpadă
S-a ivit o mândră floare,
Cu petalele albite
Şi la corp cam subţirică.

Apărută din nămeţi,
Ca o fată din poveşti,
Dar cu nume de băiat,
Este un ghiocel curat.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

O floare veştedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Şi-un vis ciudat, nepământesc
Trezeşte-n pieptul meu imagini.

Pe unde a-nflorit, şi când?
De care Mai avut-a parte?
Şi cine-a rupt-o, cu ce gând?
Şi pentru ce a pus-o-n carte?

Să amintească un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?

Mai sunt pe lume el şi ea?
În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veştejiţi aşa,
Precum aici această floare?

poezie celebră de Puşkin din Opere alese (1828), traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Un vers alb,
o îmbrăţişare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roşie,
doar ea culoare
mai roşie ca albul,
mai albă ca roşul...
şi din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
şi din nou,
îmbrăţişări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
şi apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina amintirii

Nu poţi fi moartă cât mai sunt eu viu
Te simt în orice fibră din fiinţă,
Nu te primeşte Lethe-n nefiinţă
Cât mie-mi este dat ca să mai fiu.

Te port în mine ca un arbor seva
Şi-nmurgureşti în fiecare gând
În trupul meu cu rodnicu-i pământ -
Rămâi fecundă pentru mine Eva.

Cât voi mai fi, alături o să fim
Iar în copaci o floare lângă-o floare
Va străluci-n culori mirositoare
În al grădinii noastre ţintirim.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modestia (unuia lipsit de modestie)

Modestia-i floare rară,
Dac-o ai, ai o comoară;
Este-o floare minunată,
Creşte numai... cultivată.

epigramă de George Budoi (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă din întâmplare

Ţi-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simţeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca preţul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
si viaţa mea era
doar clipe de-tristare,
iar dacă azi
când iar e soare
mi-e dor de tine
într-o clipă de uitare,
de scap o lacrimă
din întâmplare
să nu crezi că mai simt
acea iubire mare
e doar o amintire
de-un zâmbet trist
o-mbrăţisare
că azi când te-am zărit
în gara mare
în ochii tăi
a răsărit o floare

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii vesele

zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând
înec amarul în spuma din halbă
mai scriu un poem de coşmar uitând.

timpul mă învăluie cu parfum de nalbă
vântul leagănă speranţe cântând
zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând.

salcâmii s-au gătit cu frumoasă salbă
în livezi toţi merii înfloresc zâmbind
răsar slove vesele pe coala dalbă
fericiri mirene în azur proiectând.

zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce lume minunată

Văd copaci verzi... văd trandafiri roşii pe coline,
Îi văd înflorind... pentru mine şi pentru tine –
Şi-mi spun în gând... o, ce lume minunată!

Văd nori albi ca zăpada... cerul cu ochi de azur,
Zile-însorite... nopţi fermecate-n moliciuni de velur
Şi-mi spun în gând... o, ce lume minunată!

Culorile curcubeului... pastelizează cerul pur,
Ele se regăsesc pe feţele... trecătorilor din jur.
Văd prietenii dându-şi mâna... salutându-se firesc –
Spunând în realitate... eu te iubesc.

Aud chiote de copii... îi văd cum cresc, cum trec pe stradă,
Ei vor şti mult mai multe decât... am să ştiu eu vreodată.
Şi-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Da, îmi spun în gând... o, ce lume minunată!

cântec interpretat de Louis Armstrong, muzica de Bob Thiele, George David Weiss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!