Drum
Ce falnic stejar poți să crești
Dacă scapi și nu te mănâncă
Un porc (prea mistreț!) cât mai ești
O fragedă ghindă încă...
epigramă de Marcel Breslașu din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unui epigramist
Urechea-ncearcă să priceapă
Un zvon ce umblă prin văzduh:
Că ghimpii tăi nu prea înțeapă
Și florile - nu prea au duh!
epigramă de Marcel Breslașu din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

- ghindă
- Ghindă: stejar în eprubetă.
definiție aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Mistreț sau porc sălbatic sună cu mult mai nobil decât pur și simplu porc.
aforism clasic de Stanislaw Jerzy Lec
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Coroana largă și bogată,
Cu frunza frumos lobată
O specie bine cotată,
În zona noastră temperată.
Natura ne oferă-n dar,
Păduri curate de stejar.
Au ramuri mari, puternice
Și aerisiri igienice.
Stejarul e un pom de bine,
Are ghindă în ciorchine,
Ce-o vrea porcul din coteț,
Dar mai ales porcul mistreț.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplu și dublu
Doar la beție - stare minunată! -
Dintr-o "ochire" (cam încrucișată)
C-un singur glonț din mâna tremurată,
Poți împușca doi iepuri dintr-odată!
epigramă de Marcel Breslașu din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă în paradis
Adam cânta întâiu-i cânt. Și-i fapt notoriu;
Un altul mai dotat ca el nici nu era!
Eva-ar fi fost un excelent auditoriu,
Dar șarpele - întâiul critic - fluiera!
epigramă de Marcel Breslașu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
După folclor
Cine ți-a zis lume, lume,
Rău te-a potrivit la nume!
Să-ți fi pus numele floare,
Că ești tare trecătoare...
epigramă de Marcel Breslașu din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghindă scăpată-
sărind prin ram de stejar
o veveriță.
*
Pășesc grăbite
lungi umbre mișcătoare-
sub luna plină.
*
Aerul rece
și prea multă liniște-
pe golul alpin.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejari sunt încă
Era ca azi, un timp prea sfânt
Ce mângâie tot pe pământ,
Cu dragi colinde la români
Când oamenii se simt mai buni.
În vremea ceea, fiecare,
Cu vârstă mică sau mai mare,
Se pregătea ca să petreacă
Și prag de Anul Nou să treacă.
Se aștepta ca bucurie
În orice cuib acum să fie.
.............................
Pădurea se zărea tăcută,
Arar, ici-colo câte-o ciută
Căta un mugure, sărmana,
Iar codrul alb părea Nirvana...
Și ce aud? O mică toacă
În arbori plini de promoroacă...
Am priceput, erau cuvinte
Pornind spre fiu, de la părinte:
--,, Hai, sări odată, nu te teme,
Să stai pe ramură nu-i vreme,
Ești unul dintre fiii mei
Rămas în urmă, dintre ei.''
O ghindă prinsă de stejar
Primea cu greu al vieții dar.
Arar, ici-colo, câte-o ciută
Călca agale și tăcută
Cătând un mugure, sărmana,
Iar codrul alb părea Nirvana...
Și fructul parcă mai cu spor
Se agăța:,, O, tată, mor,
Eu în omăt m-oi prăpădi,
De mine nimeni nu va ști!''
Era un pui înfricoșat
Ce rămăsese atârnat
De creanga bunului părinte
Visând că poate sta -nainte.
Era ca azi, un timp prea sfânt
Ce mângâie tot pe pământ,
Cu dulci colinde la români,
Când oamenii se simt mai buni...
De arbore ușor împins
Și fructul ultim s-a desprins;
Și-n primăvara următoare
Din mica ghindă ce răsare?
Un nou stejar drept și semeț,
Călit de-omăt și îndrăzneț.
............................
La șes sau lângă câte-o stâncă,
Am înțeles: STEJARI SUNT ÎNCĂ!
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretutindeni, porcu-i porc, cel mistreț e mai măreț.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă trăiești în Brazilia și crești într-o dictatură de aripă dreapta, poți gândi că marxismul te eliberează. Dar, dacă trăiești în Cehoslovacia, iar Uniunea Sovietică controlează orice și omoară oameni, atunci te poți gândi că ești eliberat de capitalism. Nici unul dintre aceste două lucruri nu sunt adevărate, și nu ai nevoie de un creier prea mare pentru a înțelege asta.
citat din Jose Padihla
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretutindeni, porcu-i porc; doar cel mistreț e mai semeț.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă tu ești porc cu mine, eu sunt un porc și jumătate cu tine!
autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă, el e ghindă, dar mâine va fi stejar. Udă-l!
atribuit lui Dem Rădulescu (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Descumpănire...
Așa-e soarta boului (vițel adult):
Să stea la poarta Noului (nițel mai mult)!
distih de Marcel Breslașu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativitate
Am lipsuri multe și nu doar mărunte,
Dar să rămână înțeles:
Un fund de beci e tot mai sus la munte,
Decât un vârf de turn la șes!
epigramă de Marcel Breslașu (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
În epigrame
În epigrame-mi vărs prea-plinul,
Când de obsesii vreau să scap!
E drept - în coadă e veninul,
Dar de mustit, mustește-n cap.
epigramă de Marcel Breslașu din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Către copaci
Umbrești culmi repezi, largi singurătăți,
Dar nu-mi ești drag, întunecat stejar:
Cu ramuri verzi tu-mpodobeai barbari
Pustiitori de tronuri și cetăți.
Tu, laur sterp, și mai prejos îmi pari:
Tu minți, oricât de falnic verde-arăți
Pe câmpul veșted, sau când, alte dăți,
Luceai pe frunți pleșuve de chesari.
Mi-ești dragă, viță, tu ce crești bogată
Din lut pietros, ca să-mi îmbii paharul
Uitării înțelepte-n vremuri grele.
Mai scump mi-e bradul: el va-nchide-odată
În patru scânduri, neted, tot amarul
Și zbuciumul, și visurile mele.
poezie clasică de Giosue Carducci din Rime nuove (1873), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
prin frunziș galben
lucrurile lăsate
de izbeliște -
porc mistreț la adunat
fructele din livadă
tanka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Valori în marș
Ce-i "clasic" azi a fost cândva "romantic",
Doar ce-a fost strigăt a rămas "ecou"!
Ce-i azi "modern" va fi odată "antic",
Dacă n-ajunge "vechi", n-a fost nici "nou"!
epigramă de Marcel Breslașu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!