Dinozaur cutum

Va veni aceea zi, bine ştii...
Când semnătura mi-o vei cere!
Te voi refuza fără grea părere
Când tu mai fugărit de ce tu ţii...

Lanţuri în vers pentru interes
Neaducându-ti bine aminte!
Cum ai fost fugărit înainte
De ciuma roşie ce e acum dres!

Aruncat poeziei prea pervers
De curve şi ai tăi lingăi
Dând din meliţă cu năbădăi
Dreptului de autor, imens!

Impărtit de foşti sifonari
Lăgărului adulatori!
Cu zăbrele cenzurate
Cu strigăte antifonate..

Ce nu le mai auzi şi acum
Fiind prin poezie mare păun!
Ce nu mă tem mereu să-i spun
Dinozaurul Schenk cutum

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruci îndoite...

Fugitam mult şi bine
De fiare in peşteri
Cu picioarele goale
Rugându-ne la ingeri
Să ne fie doar lumini..
Ne-a fost tare bine?
Acum in intunericuri
Ne ducem singuri
Ne rugăm din invidie
Fără lumină in suflet
In prea multă lumină
Prin oraşele peşteră
Unde ne inchidem..
Prividu-ne intre noi
Ca niste fiare in război!
Şi va veni iar vremea
Cu cruci indoite in zvastici
Când o să ne ucidem

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am înţeles

Eu fără tine Adriane
Am văzut...
Că poezia e un carusel
Cu poeţi legaţi cu lanţuri intre ei!
Ce se învârtesc în gol ca nişte asini
Să-şi fure sau soarbă din seva poeziei
Între ei...
Şi înconjurat pe piept cu sârmă ghimpată de ascet, Nichita...
Unde eşti să vezi...
Cum e lumea poeziei acum...
Plină de neruşinare şi mârlănie
Şi interese corupte de arginţi de o uniune de lingăi a scriitorilor
Ce ridică pe interese şi corupţie în slăvi
Nişte iudei şi profitori...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corsar prin poezie

Galioane comerciale de vers
Navighează spre muze invers
De sensul poeziei fără interes
Din abisul de suflet, cules...

Vâslite de sclavi cu pene
La unison în mări perene
Să caute inspiraţii comori
Ascunse prin atoli de flori

De necunoscuţi corsari
În faţa Armadei de samsari
Ocrotită de inchiziţii
Academice cu poziţii

Fixe, fără e pour si mouve!
În ale lor închise enclave
Pe unde voi trece-n fulger
Cu foc de vers ca un corsar de fier

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals de moroi

Preavăzătoare instanţă
Cerem drept şi-ncuviinţare!
Să punem zăbrele şi stor
Pe albastru şi pe soare.
Să plătească, să muncească
Pentru pensia noastră cerească
Fiindcă avem imunitate
Ce nici îngerul nu o poate!
El mai poate între noi decade.
Cei cu drept şi pe mirare
Viaţă, moarte, fericire
Date gratis nouă de prostime!
Ce s-a adunat in turme
Nouă in fund să ne sufle
Cu trâmbiţe şi turle
Prea orbită de un colţ de pită
Când tu justiţie!
Numai esti de mult oarbă
Talgerul e cu telecomandă.
De lumină nu au nevoie
Ii conducem noi în iad
Să-i ardem cu codrii ţării
Fierţi in apa vândută a mării
Căci cu dracul am căzut la pace
Acatiste prin popii ne face!
Şi noi drept multumire
Fierbem în smoală roşie, aici!
Pe copii şi pe bunici
De ale noastre predici vrăjiţi
Să fie intre ei învrăjbiţi
Cu lumina noastră mare
Ce dă soarelui paloare
Cu zăbrele şi stor pe soare
Ţara e a noastră şi fără-ncuviinţare
Dar noi vrem o legiferare
Căci prostimea-ngenucheată
Crede in a nostre legi
Mai tare decât cele Zece
De popii noştri refăcute
Să putem fura în linişte
Şi ultima rază de soare..
Printre uşa întredeschisă
In care au mai rămas
Puţini Icari ai ţării...
Căci ceara e la noi
Ascunsă bine printre noroi
De al nostru prea "sfânt" moroi
Cea convins morţi să voteze
Promiţându-le din moarte să-i elibereze
Şi pe oase să valseze
Cu a lui gaşcă de hoţi
Curve, mârsavi şi idioţii
Ce ne fură soarele dreptăţii
La toţi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne ucidem între noi

Caravana de fanatici a prostiei
In lanţuri de autobuze se-nchină
Hoţiei, minciunilor şi mârsăviei!
Ce nu ucid ne îngroapă şi ne dezbină....

In urlete de psalmuri şi osanale,
Păpuşarul râde de cioara în par moare!
Când ne promite mările şi perlele
Storcând din lacrimi de bătrâni, sare.

Cu poveşti de se topesc grele zăbrele
Cu arestări la domiciliu şi cărti!
In privirea copiilpr analfabeţi,
Ce se bat acum cu taţii şi bunicele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aromă de dor

Bună dimineaţa!
Cafeaua amară-mi este
Fără să-mi răsufli vreo aromă...
De veste
De la tine, heruvimă
Zărită în abur de cafea
Hoinărindu-mi iar ziua
Până în zaţ de stea
Fugărit în aburul dorului
După roua genelor
Din răsăritul zâmbetului
Tău... cu aromă de zbor.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, de ziua poeziei

Azi, de ziua poeziei
Vreau să scriu acest vers.
Nu ca lumea să mă ştie,
Nu am niciun interes.

Căci scriind o poezie
Nu devii bogat sau cu mulţi bani.
O poezie bună
Dăinuieşte peste ani.

Vă îndemn pe toţi cu bucurie,
Să fim mai înţelepţi.
Hai azi să recităm câte o poezie
Şi să-i slăvim pe poeţi.

poezie de Vladimir Potlog (21 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Chiar cred că seara asta a fost destul de reuşită.
Joey: Da. Destul de reuşită. Perfectă. A fost... a fost o seară perfectă. Pace? Nu pot face asta.
Pacey: Ce anume?
Joey: Chiar şi atunci când totul este perfect, am impresia că nu e bine să am o relaţie cu tine şi îmi pare rău. Seara asta a fost drăguţă şi distractivă, iar tu ai devenit acest bărbat extraordinar, dar nu... Îmi pare rău. Dar nu simt nimic. Şi nu-ţi pot face asta ţie.
Pacey: Bine. Joey. Stai puţin.
Joey: Nu, Pace. E adevărat şi îmi pare rău.
Pacey: Şi ce?! Te temi. Nu-i aşa? Te temi. Şi eu la fel, crede-mă. Şi eu mă tem pentru că nu ştiu încotro ne îndreptăm. Adică eu cred că ar putea duce oriunde. Ar putea fi şansa noastră.
Joey: Nu o să fie.
Pacey: De unde ştii tu asta? Serios acum. Săptămâna trecută erai cu totul de acord şi acum îmi spui că relaţia dintre noi nu ar putea fi niciodată una reuşită. Nu ai de unde să ştii asta, Joey.
Joey: Şi îmi pare rău. Ştiu că e îngrozitor ce îţi spun eu acum.
Pacey: Dar cum? Cum poţi tu să ştii? Şi când ai luat decizia asta? În seara asta? Am crezut că seara asta a fost reuşită.
Joey: A fost. A fost perfectă.
Pacey: Şi atunci? Şi nu-mi spune că nu eşti speriată pentru că ştiu că eşti. Te ştiu de prea mult timp şi te-am văzut dând la o parte foarte multe lucruri bune ca să te las să faci asta şi cu mine acum. Ai fost mereu cel mai frumos lucru din universul meu. Şi sentimentele mele pentru tine mi-au demonstrat că pot fi o pesoană mai bună. Şi acele sentimente erau mai puternice şi mai înţelepte şi mai stăruitoare şi mai curajoase decât orice altceva legat de mine.
Joey: Pacey, opreşte-te.
Pacey: Jo...
Joey: Pacey!
Pacey: Când mă temeam de orice, nu mi-a fost teamă să te iubesc şi te-aş putea iubi din nou. Îţi spun since, asta ar putea...
Joey: Pacey, nu. Opreşte-te! S-a întors Eddie. Îmi pare rău. S-a întors aseară. A venit la bar şi...
Pacey: Ah. Bine.
Joey: Îmi pare rău...(Pacey pleacă.)

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel de condeie

Poezia.. goblen dorim să fie.
Cusută-n cutume şi erezie!
Când mie rama nu-mi place
Căci-mi seamănă a carapace..

De catafalc printre silabe
Ce par acum bolnave, slabe!
Inlănţuite pentru interese
De metrese, lingăi de fese..

Cu banchete şi dezmăţ
Ridicând poetul în cruce,
Când nu vrea să vi se culce
Înhămat prea măgăreţ!

Măştilor de reci marmure
In caruselul de condeie..
Ce slavă trebuie vouă să vă deie
Editori şi critici cu "pure"!

Idealurilor pe aici pe file
Murdărite şi prea ostile!
Tinerelor de tuş lăstare
Când nu sărută mâini murdare..

De argint şi dezmătare
Unde poezia-mi moare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de tuş

Poetul rămâne nemâncat
De poezie înfometat
Să nu-ndrăznesti, galant
Să-i oferi un dumicat
Te respinge,.. ruşinat.

Dă-i un pahar de linişte
Şi o filă să muşte
Hrana-i ce-i ajunge...
Când călimara-i plânge
Să-i fie plină cu sânge!

Ce-l scrie cu gând curat
In postul său prea nebun
Când arde-n puncte de scrum
Inspiraţiei cu trup de fum...
Ce acum la săturat

Şi imediat la-nfometat!
Negându-şi creaţiile
Ce i se par cu gust sărat
Degustate-n privirile...
Celui ce la invitat.

Să-i deschidă sufletul
De cititori devorat
Cu unul neîmpăcat..
Când dă lumii gustul,
Doar de el savurat

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senin... chiar fără mine

Chiar dacă nu vei mai ţine
In veci vecilor la mine!
O să scriu,.. ce văd eu bine
Pentru că ţin mult la tine..

Aducându-ţi aminte bine,
Te-am ales la-ntâmplare?
Rochie-n viaţă trecătoare
Să mă simt o clipă bine...

Fiindcă de trupuri şi minte
Cu ispite, nu totul ţine..
Minţind inima-n venine
Clipe, azi,.. înflorite

Mâine-n umbre ofilite,
Infingându-ţi nepăsarea..
Ce eu cred că nu e menirea
De a juca ăste acte

De toată lumea jucate
Căci unicul e mai frumos
Precum soarele luminos...
Că-ţi ve aduce aminte!

Nu acum,.. acuş de mine!
Când carnea, piatră devine
Cărată de suflet cu funii
Ce vor tăia ca tăciunii

Privindu-ţi cum păunii
Ce par că acum adoră..
Se transformă-n căpcăunii
Ce vor păzi într-o horă

Zborul ce eu ţi l-am dorit
Fără să-ţi cerşesc ceva
Sau să te şi oblig cumva
Să faci ce nu ţi-ai dorit...

Fiindcă te iubesc şi preţuiesc
Chiar de nu o să mai trăiesc
Ucigându-mă zi de zi..
O să cânt până-n neagra zi.

Respectă-te pentru tine!
Fiindcă te iubesc cu tumult
Decât pe mine mult mai mult
Senin să-ţi fie, şi in lume bine!
Ai grijă iubire de tine...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îi datorez ce sunt în poezie acum
Cu strigătul meu demonizat, ronin
Dar ea nu mă ascultă şi mor în scrum
Căci vreau să-i fiu în piept, quasar nebun

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabe moarte

Am renăscut din săbiile..
Înfipte de zei poeziei
Perverşi cu interes
De gusturi carnale...

Obidit de muza mea,
Zeiţă neasemuită
În toate universurile
Şi versurile ucigaşe...

Cu cerneluri săgetate
Pe file de piele
În treceri scârbite
De lumea călimarelor

Juguitoare de bani
Şi interese vulgare
A univesului sacru
Unde am să-mi ard cadavrul...

Pe o frunză de arţar
Fără casă si hoinar
Prin cuvintele proscrise
De răstigniri academice

Şi in canoane de silabe,
Rame de puşcărie
Pentru adevărata poezie...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

E unică ca şi viaţa, nu poţi s-o schimbi, doar s-o-nţelegi
Si poate vrea din când in când să-i aminteşti că o iubeşti.

E mama ta si te-a crescut cum a putut.... o fi greşit...
E om si ea ca fiecare, n-o judeca, fii mulţumit!

Cu mâna ei ocrotitoare, ca aripa, te-a-mbrăţişat,
Adu-i de ziua ei o floare, fă-ţi timp să-i spui că n-ai uitat.

Au fost si zile, au fost nopţi când n-a dormit gândind la tine
Poate-ai plecat demult de-acasă si drum iti e prin ţări străine

Adu-ţi aminte.... fiind copil, privirea ei iţi da viaţă
Nu e târziu să-i ceri un sfat şi să asculţi ce te invaţă

Si dacă-n lume cineva există să-ţi dorească bine
Să ştii că numai mama ta se va gândi mereu la tine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: Haley, prietena cea mai bună, a plecat de curând din oraş. Şi... mi-a fost foarte greu. Până acum am fost mereu noi doi împotriva tuturor. Am crescut împreună şi... acum pur şi simplu a plecat. Eu... Eu înţeleg partea cu plecatul. Doar că aş fi vrut ca ea să mă fi sunat înainte de-a pleca. Să fi vorbit cu ea despre asta. Adică, nu s-o fac să se răzgândească... sau să-i zic ce să facă, doar... să-i spun că o iubesc.... şi că mi-e dor de ea. Să-i spun la revedere. Fratele meu trece printr-o perioadă dificilă. Vreau să-l pot ajuta mai mult. Faptul că ne înţelegem bine e ceva nou pentru noi. Şi aş mai vrea să uşurez lucrurile pentru mama mea. Deşi a fost un an greu pentru noi, vreau, mai mult decât orice, să fie fericită. Dar asta nu schimbă faptul că trebuie să mă apropii de tata, pentru că numai aşa poate găsesc un mod de a-l învinge. De a-i elibera pe oamenii dragi, o dată pentru totdeauna. Sper doar să am puterea de a-l da jos pentru totdeauna.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că

Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Şi-mi părea că vedea bine
Cu şi fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Şi siguranţă.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Şi gene prea dese
Pentru conţinuturi.

Cred că mi-am strivit o mână,
Îmbrăţişând.
Avea degete drepte
Şi-mi părea că era frumoasă
Cu şi fără mănuşă.
S-o fi pripit când veneai,
Încordată-n pumn
Şi emoţie.
Iar acum îmi vindec îmbrăţişarea palmei
Cu mâna rămasă,
În degete strâmbe
Şi piele prea aspră
Pentru mângâiere.

Cred că mi-am topit un suflet,
Simţind.
Avea formă rotundă
Şi-mi părea că visa întreg,
Cu şi fără trup.
S-o fi-ncălzit când vorbeai,
Deformat în părere
Şi viaţă.
Iar acum îmi încerc golul fiinţei
Cu sufletul tău,
În formă nouă
Şi stare prea crudă
Pentru aderenţă.

poezie de Gabriela Chişcari (23 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ziua Schimbării la Faţă

Doamne!...
Lasă-mă să stau de vorbă cu Tine,
Nu fi Tată vitreg cu copilul Tău,
Care n-a făcut în viaţă decât bine
Şi n-a fost plătit în schimb decât cu rău...

Lasă-mă să-Ţi spun că nu se poate
Să rămâi mereu aşa cum eşti,
Când puterea Ta se-ntinde peste toate
Şi când toate sunt aşa precum voieşti...

Lasă-mă să-Ţi spun c-alcătuirea
Celor ce le crezi fără prihană
A-nceput să răzvrătească omenirea,
Dornică de-o viaţă mai umană...

Fă să fie-aşa precum se spune
C-ai fi vrut să fii cu lumea toată -
Rău cu cele rele,
Bun cu cele bune -
Fii măcar acum ce n-ai fost niciodată...

Fă să fie bine pentru bine
Şi, la fel, frumos pentru frumos
Şi să fim şi noi la fel cu Tine -
Cel de Sus la fel cu cei de jos.

rugăciune de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 9 (septembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea rataţi

M-am rătăcit prin Bucureşti
Şi Caragiale a sărit prea ars
Ce căutam eu in sensul cathars
In şerpăria de nu o cunoşti

In care noi toţi ceilalti
Suntem mult prea idioţi, proşti
Când voi sugaci Nechitişti
Uitaţi că aţi fost subliminaţi

Ce plăcea sistemului, voi pupaţi
Pentru două trei-mi metafore,
Aţi creat la academie amfore!
Hai, iar vă trufiţi si ambalaţi

Şi atât vă spun să vă uitaţi
Când politica in cur o pupaţi
Şi vă daţi prea indignaţi
Măi Melinte Stoian Goia rataţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şotron pe file

Hoinărind printre umbrele
Ce cădeau instant din slove,
In ziduri,.. satrapele
să ucidă versurile.

Ridicând o cărămidă
Aruncată de o pleiadă..
De critici de faţadă
Prea mari să se creadă.

Şi am desenat un şotron
Pe caldarâmul filelor
Am început să sar zorzon
Cu al condeiului picior

Unul dintre cele două
Alb sau negru să joc vouă
Pe pătrate versurile
Ajungând în abisurile

Şi la vise interzise...
Nestiind ce e sub fiecare
Când săream de disperare
Sau din şoapte promise

Pe târâmul poemelor
Simţind ba jocurile
Fără preţ a copiilor
Sau cele de aici a ielelor

Nepăsându-mi de nimic
Jucând acest cathars şotron
Să găsesc pătratul empiric
Al poemului de cordon

Ombilical, ce să lege
De placenta poeziei
Foamea mea a nebuniei
De fi, fiu fărădelege

Cutumelor academiei
Ce-mi legau silabele
In şabloane de zăbrele.
Fără a da bucuriei

De a scrie frâul, liber
Să sar cu condeiul ronin
In baltă ca un copil senin
Să fug prin versuri să sper

Visul meu de avatar
De a găsi infinitul
Jucând poezia ca un copil
Fără griji şi a fi avar

De lauri şi multe premii
Ce le dau false Uninunii
Celor ce prăvăleau mascat
Peste mine neîncetat

Zidurile umbrelor
Ce ei le ascundeau bine
Cu critici prea venine
Ce nu mai otrăvesc acum
Copilul trezit din mine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amant fără nume

De unde sfinţi? Ş-auzi si cavaleri!
Lăsaţi-mă anofeli cu vers de "greieri"
Că oamenii, de-i iei şi treieri
Rămâi cu-ntrebarea... la ce să speri

Când prietenii împart soţia, amanta!
Si curva e prezentată şarmanta...
Sperantă! La televiziune, lume!
Mai bine amant morţii fără nume...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!