Cumpăna dreaptă

În sufletele lor, cresc doar ciulini,
Pierzând total contactul cu pământul,
Ei, pentru noi, sunt doar nişte străini,
Căci ne-au ucis şi datina, şi cântul...
Poporul merge-n jos, treaptă cu treaptă,
Tot aşteptând o cumpănă mai dreaptă!

Trăim iar vremea lui Caragea Vodă,
Când patria ni-i scoasă la mezat,
Şi-au construit un stat într-un alt stat,
Toţi repetenţii... Doar ei sunt la modă...
Spre sumbre căi, destinul ni se-ndreaptă,
Tot aşteptând o cumpănă mai dreaptă!

Nu mai avem nici Dumnezeu, nici rost,
Grădina Maicii Domnului suspină,
Ne vindem conştiinţa şi votul contra-cost,
Trăiască vinovaţii, cei ce nu au vreo "vină",
Cântăm un imn ce nu ne mai deşteaptă,
Tot aşteptând o cumpănă mai dreaptă!

Ne aliem mereu cu trădătorii,
Suntem mojici şi-n veci duplicitari,
Ne-alegem dintre hoţi conducătorii,
Ne umilim şi suntem miştocari...
Şi suferi-vom pân' la Sfîntu' Aşteaptă,
Tot aşteptând o cumpănă mai dreaptă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu să cheltuieşti, nici să te zgârceşti la toate peste măsură, ci o cumpănă bună şi dreaptă să păzeşti, ca să nu te căieşti în umbră.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După catastrofă

Gândeşte-te că mai avem motive,
De fericire şi de bucurie,
Că eu sunt viu şi că şi tu eşti vie,
Şi n-avem îndoieli definitive.

Că nu ne bănuim de nicio boală,
Că moartea încă pare-a fi poveste,
Că dintre toate numai viaţa este,
C-am depăşit secunda infernală

Şi poate o sentinţă, ghilotină,
În nu ştiu care clipă ne aşteaptă
Şi vom muri de-o zodie nedreaptă,
Nu ştim nimic din ce va fi să vină.

La cumpănă, şi dreaptă, şi nedreaptă,
Să fiu senin şi să rămâi senină.

poezie celebră de Adrian Păunescu din "Iubiţi-vă pe tunuri, 1981
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul dreptei judecăţi

Crezi că Themis lumea-ndreaptă
Cu balanţa-n mâna dreaptă?

Poate fi în întuneric
Judecată înţeleaptă?

Robele de aur grele
Pot spre Cer urca o treaptă?

Dacă sufletul te doare
Şi dreptatea o aşteaptă,

Nu uita, braţele crucii
Sunt balanţa cea mai dreaptă!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia omului pierdut pe calea cea dreaptă

Mi s-a deschis calea cea bună şi dreaptă,
Am încercat-o cu ochii deschişi şi întredeschişi
Sau închişi de întunecate şi încurcate vise
Încât m-am pierdut printre oameni liane
Topindu-mă printre ei...

Nimeni nu mi-a spus, nu mi-a răspuns, cum sunt
Şi unde sunt,
Nici vântul, nici lumina, nici ecoul Domnului,
Doar propriul ecou râzând:
Eşti pe calea cea bună şi dreaptă, eşti singurul erou.

Visez. În întunericul morţii, sunt eu?!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o fată necăjită

prin colb de drum asfaltul greu
muşcă cu fierbinţeală din pasul meu
atârnată şi dureros în mâna dreaptă
duc o parte din necăjita mea viaţă

stânga tresare şi duce greoi
o parte din destinul cel mi la-ţi dat voi
n-am casă, n-am bani, am doar 12 ani
ce-i târâi cu mine aşteptând alţii noi

ziare vând şi-mi-s murdară rău de tot
căci nu sunt robinete cu apă peste tot
seara cu groza-o-n-tâmpin şi încet eu plâng
căci sunt o fată ce nu poate să ducă tot

poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Nicoleta

Luni
Doar floarea din pruni
Să o laşi să fie ca mâinile tale,
Cu filiforme şi fine petale.

Marţi
Pe ochişorii tăi fraţi
Să vină trei raze răzleţe de soare
Să-nveţe de la ei culoare.

Miercuri
Toate ale geometriei cercuri
Să stea la coadă la fundul şi pieptul tău
Să ia lecţii mereu.

Joi
Trei sau patru ploi
Se-nscriu la orele de prospeţime şi dorinţă
Ale profesorului Mititică Fiinţă.

Vineri
Universul nu mai are reţineri
Face planete şi comete cucuiete şi cochete
Pentru cea mai cea dintre fete.

Sâmbătă
Dumnezeu e în cumpănă,
Ar vrea să o ia de la cap cu facerea lumii
Şi să dea numele tău minunii.

Duminică
Hărnicia mea devine ciclică,
Toată ziua te privesc aşteptând să vină luni,
Iubire din poezia mea din nou s-aduni.

poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Nicoleta

Iubire

Luni
Doar floarea din pruni
Să o laşi să fie ca mâinile tale,
Cu filiforme şi fine petale.

Marţi
Pe ochişorii tăi fraţi
Să vină trei raze răzleţe de soare
Să-nveţe de la ei culoare.

Miercuri
Toate ale geometriei cercuri
Să stea la coadă la fundul şi pieptul tău
Să ia lecţii mereu.

Joi
Trei sau patru ploi
Se-nscriu la orele de prospeţime şi dorinţă
Ale profesorului Mititică Fiinţă.

Vineri
Universul nu mai are reţineri
Face planete şi comete cucuiete şi cochete
Pentru cea mai cea dintre fete.

Sâmbătă
Dumnezeu e în cumpănă,
Ar vrea să o ia de la cap cu facerea lumii
Şi să dea numele tău minunii.

Duminică
Hărnicia mea devine ciclică,
Toată ziua te privesc aşteptând să vină luni,
Iubire din poezia mea din nou s-aduni.

poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpănă

Tökeş, după cât se pare
E om drept şi de cuvânt,
Că doreşte o-mpăcare...
Dar în cer, nu pe pământ!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântână cu cumpănă

fântâna e veche
de sete rece
adâncă

în noaptea de cremene
luna e palidă

ciutura clatină
oglinda de platină
şi
anii în cumpănă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpănă de vifor

Nu se mai sfârşeşte iarnă,
Fulgi aleargă să se cearnă,
Ghioceii au îngheţat...
Suflet mi s-a spulberat.

Peste tot sunt doar troiene,
Picuri s-au lipit de gene
De la lacrimi răscolite
De-aşteptări nepotolite.

Tot e-un alb de spumă rece;
Pe străzi nimeni nu mai trece,
Doar doi câini se tot miros
În amorul viforos.

Zboară ţepii de cristal
Într-un vuiet maşinal,
Vânt loveşte în ciomege...
Păru-l-am tari şomoiege.

Este tot o hulă rece
Pieptănând ogor când trece;
Nici respir nu mi-e uşor,
Mâinile-n mănuşi mă dor.

Două ciori luptă cu viaţa
În aerul rece ca gheaţa;
Sunt purtate în neştire
În planaj, 'n rostogolire.

Sunt pierdut, nimic nu văd,
Înainte-i tot prăpăd
Şi nici urmele-mi din spate
Nu mai sunt, de vânt suflate.

E natura-n Crivăţ strai;
Crudul moş în alb, bălai
Ce-şi varsă lumii năduf
Răsfirându-şi un zuluf.

Este-o cumpănă de viaţă
Ce-ai avut mereu povaţă;
"Când doar vrei să scapi de moarte
Toate sunt averi deşarte"...

Cred că-i semnul răzbunării;
N-am dat ghes, suflet, rugării
Şi-am plecat dintre bocarte...
Oi scăpa oare de moarte?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest şi lumină

azi mi-am distribuit toată dragostea
ca o recuperare a ceea ce
am pierdut
am dat din mine totul
precum Dumnezeu din bunătatea sa
însetatului de băut
înfometatului de mâncare
îndrăgostitului toate sentimentele
şi-n cele din urmă
câteva motive pentru a iubi

e drept
am stat puţin în cumpănă
şi-am privit înspre locul în care
doar Dumnezeu poate întoarce capul

dintre toate mi-am păstrat doar emoţia
singura care mă poate ajuta
să trec printre oameni

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continente

Ispititoare suprafeţe de colonizat
Sunt doar ieşiri dintre abisuri sumbre...
Într-o cutumă le numim, pe scurt, uscat
Şi sunt într-un continu derapaj, către niciunde.

Din timp îndepărtat, de mii de milioane
-Nu ştiu cum ştim de-atâta veşnicie-
Se tot despart şi le unesc arcane
Tot aşteptând, pe ele, lumea ca să vie.

Plutim cu toţii pe-un cuptor încins,
E plin de topitură, clocotind mocnit...
De s-ar aprinde, oceane, nu ajung, de stins;
Din răsărit, într-o clipă, este asfinţit!

De provenim cu toţii din strămoş comun,
De unde-i unul galben, altul alb sau negru
Căci pe o sferă suntem şi între toţi e drum?!
... Nici raţiunea nu m-ajută pe de-a-ntregu.

Cred cu convingere că suntem nişte clone
În familii, linii, gene, suşe independente
Însămânţate în naţii, în popoare, rase şi pe zone,
Cu repartiţie precisă, după "calităţi"... pe CONTINENTE!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicu-meu a murit aşteptând să vină americanii. Eu o să mor aşteptând să plece.

aforism de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karma

Tot timpul duc o umbră după mine,
prieten..., sau duşman necunoscut?
nici de aproape nu o văd prea bine,
celesta-mi vrajă..., făr' de început!

De cum se plimbă soarele pe boltă
ea se întinde altfel pe pământ,
mereu mai suplă, calmă, dezinvoltă,
ar şi vorbi dacă-ar avea cuvânt.

Să fie oare umbra mea cea dreaptă
sau doar al karmei nevăzutul chip,
urcând cu mine treaptă după treaptă
pe munţi înalţi sau bancuri de nisip?

Când norii grei în ceruri se adună
ea mă veghează dinlăuntru meu –
s-aşază-n sufletu-mi speriat cunună
cu harul sfânt trimis de Dumnezeu.

Iar liniştea cea calmă se întinde
peste Destinul reîntors la mal,
o pacea nesfârşită mă cuprinde
iar karma-n suflet urcă val cu val.

poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, 01.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec pentru noi

Copii am fost cândva,
Acum suntem părinţi,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi – din ce în ce mai mici.

Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru tine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Nu! Nu privi la ceas,
Că timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc să-i dăruim!

Căci nu se ştie dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoţii mari,
Copiii sunt voinici.

Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!..

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să şoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Cu căciula-n mâna dreaptă,
S-a dus să ceară unui mogul,
S-ajungă pe o-naltă treaptă,
Şi noi să îi cântăm prohodul.

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

primesc de la sfinţi sacre învăţăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă
cum să scot păcatele din simţăminte
gândul se face cuvânt şi cuvântul faptă.

mă relaxez evlavioasă în aşezăminte
plină de iubire de speranţa coaptă
primesc de la sfinţi sacre învăţăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă.

învăţ din greşeli spre aducere aminte
că viaţa e o şcoală reală înţeleaptă
pe Iisus Hristos l-am primit în minte
să-mi dea mântuirea să mai urc o treaptă.

primesc de la sfinţi sacre învăţăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

moto: Şi se duc precum cocorii
Înspre suduri provizoriu;
Peste-nsemnele comorii
Joacă flăcări de ivoriu
--------

Doar un pas: urci sau cobori
Pe o scară nevăzută
Nici de iută, nici de gută
Nici de lemn, adeseori

Toată viaţa doar o goană
Că bucata ta de pită
Coace-se numai pitită
De destin ca-ntr-o hârjoană

O ajungi dar, nu-ţi ajunge
Şi alergi iar fără spor
Din trecut spre viitor
Prin ţinuturi nibelunge

Înc-o zi şi, înc-o treaptă
Pentru suflet, pentru trup
Când zăgazurile rup
Drumul în linie dreaptă

De ce zbor? De ce cădere?
Despărţiri definitive
Multe sunt infinitive
Dar puţine fac avere

Numai când vine scadenţa
Cea de dincolo de fire
Şterge orice osebire
Muritorilor partenza.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro?

Ca pe tabla de şah alergăm în zig-zag
De duşmani nevăzuţi şi de boli fără leac,
Speriaţi şi tăcuţi ne închidem în noi
Într-un fel de tranşee,... ca în vremi de război

Căci,, eroii" în alb nu au arme de-atac
Şi privesc cum se zbat cei bolnavi... şi ei tac...
Inamicii pândesc şi vin val după val,
Nu mai sunt nici seringi, niciun pat în spital.

Ţara geme de morţi şi bat clopote-n sat,
Ne-ndreptăm spre infern într-un stat eşuat...
Păpuşarii trag sfori, au afaceri pe roţi
Şi ne-au pus în genunchi! O armată de hoţi!

Se întorc în mormânt bravii noştri străbuni
Când simt ţara sub jug lunecând în genuni
Şi cu munţi dezgoliţi, cu subsolul furat,
Cu poporul bolnav, umilit şi trădat...

România, -ncotro? Unde-s marii bărbaţi?
Nu mai sunt nici haiduci! Şi e jale-n Carpaţi!
N-avem oameni de stat, doar speranţe avem
Şi-aşteptăm răstigniţi să scăpăm de blestem...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnul Minţii

Având o forţă colosală,
Atunci când suie câte-o treaptă,
Nu merge pe diagonală,
Ci merge doar pe... calea dreaptă!

epigramă de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!