Mesteacănul de lângă râu

Mesteacănul de lângă râu
Îmi ţine sentimente-n frâu,
La el vin seara să cer sfat
De mă iubeşti sau m-ai uitat.

Din frunze fremăta frecvent,
Când tu veneai păream absent,
Zvâcnea zălud inima în piept,
Speranţe dându-mi să te-aştept.

Veneau cascadă veşti spre noi,
Poveşti iscate de-amândoi,
Împreunaţi sau separaţi
Dar nicidecum uitării daţi.

Încolăciţi eram, cumva,
Ca pe mesteacăn iedera,
Un cuplu demn cum altul nu-i:
Bărbatul cu perechea lui.

Frunzişul fremăta firesc
Să te cuprind când te iubesc,
Iar când veni-vei tot mereu,
Mesteacănul să fiu chiar eu.

Iar Cel de Sus ne-o da un semn
Să fie dragostei îndemn:
Pe veci să fim nedespărţiţi,
De iederă încolăciţi.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul

Mesteacănul de lângă pod
Nu făcea fructe, nu da rod,
Dar farmecul şi vârsta lui
Stârneau mândria satului.

Nu ducea lipsă de nimic,
Era voinicul pe colnic,
Avea prieteni credincioşi
Tineri destoinici, inimoşi.

La el veneau, se sfătuiau,
Decizii straşnice luau,
Era cu ei faptă şi gând,
Îi ajuta doar fremătând.

Dar uite că s-a întâmplat,
Voinicii au plecat din sat,
Muncesc acum tărâm străin,
Lăsând acasă vai şi chin.

Mesteacănul e-n freamăt iar,
Dar plânsul nu-i va fi-n zadar,
Îmbătrâniţi vin înapoi
Şi vor găsi mesteceni noi.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din ochii tăi

Lumini se scaldă-n ochii tăi,
de rugă licărind văpăi,
fermecător ca un pelin,
deşertăciunii nu mă-nchin.
Străfulgerat de murmur cald,
mă dărui şoaptelor ce ard
şi mă topesc de dorul tău
că te sărut în gând mereu.
Cu versuri limpezi ce creez,
fie sunt treaz, fie visez,
mă simt din nou îndrăgostit
însemn că arta n-a murit,
iar dacă-n amforă croim,
speranţe noi desăvârşim
ca zvon al revenirii semn
precum e viaţa ca îndemn.
Căldura-ţi lângă mine-o am,
cum frunzele stau prinse-n ram
bătute când un aspru vânt
le-ar vrea căzute la pământ,
m-ai coborât, m-ai ridicat
dar nu am săvârşit păcat,
m-ai ridicat, m-ai coborât,
nicicum noi doi nu ne-am urât,
tu mă alungi, tot tu mă chemi,
când nu mă-ntorc, tot tu te temi,
tot tu mă chemi când mă alungi
că ţi se par zilele lungi,
cum sigur sunt că-n tot ce simt,
nu are rost ca să te mint,
din gură vorbele-mi lipsesc,
cu inima le ostoiesc.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară in mesteceni

E primăvară in mesteceni
E aprilie iară.
Mesteacănul, iubirii noastre, e aici, aproape
Mergem spre El, ii vorbim printre frunze,
Spunându-i bucuria si necazul..
El ne vede, îl cuprindem în mângâieri rotite
Suntem iar impreună.
Magie curată.
Pe loc mă transformă.
Imi spune parcă,
,, v-am asteptat cuminte aici pe deal de munte,,
Si vântul, da vântul, creează muzica, simfonia
Mesteacănul ştie, e primăvară în noi.
Şi-mi spune
,, Am riduri şi bube pe mine, usor trecatoare
Dar albul cel Alb, e pura energie
Iubită de voi, romanticii mei.
Aici, te astept pe tine, pe El...,,
Mângâietoarea frunză am prins-o -n palme,
e -o inimă parcă, tresare in tic-tac.
Fiorul cel il dă, e-o dragoste ascunsă.
,,... vă astept si la anul, mai trupes, mai domn,,
Invată din toate, tu omule iubit
E simfonia primăverii, prin frunze de mesteacăn
Si o iubire ascunsă in sufletul -copil

poezie de Maria Bem
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat

Călduţă lună Mai pe înserat
Şi ochii tăi lumină -n asfinţit
Cu zâmbetul m-ai fermecat
Pe loc m-am şi îndrăgostit

Cu lanţ şi lacăt m-ai legat
Ţi -am dăruit inima pe veci
Tu sufletul mi-l-ai lezat
Să iei şi cheia dacă pleci

Să -i dai tu drumul unde vrei
Mă -ntoarc în noptea mea de vis
Cu Luna albă şi nori grei
Visul să iubesc mi-a permis

În urmă amintiri plutesc
Să uit ziua când te-am întâlnit
Să uit de ce eu te iubesc
Şi inima când mi-ai răpit

Te întorci cu -n lacăt ruginit
Să -mi cauti inima într-un târziu
O rană fumegând tu ai găsit
Am uitat nu mai vreau să ştiu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 139

Să nu mă pui să motivez tortura
Când inima mi-o chinui cu trufie;
Nu mă răni cu ochiul, ci cu gura;
Omoară-mă, dar nu cu viclenie.
Poţi să iubeşti pe altul, scumpă fată,
Dar nu-l privi atunci când eşti cu mine;
De ce să mă răneşti fiind şireată
Când nicidecum eu piept nu îţi pot ţine?
Hai să te scuz: iubita bine ştie
Că ale ei priviri mi-au fost vrăjmaşe,
De-aceea le întoarce, să nu fie
Seducătoare, cruzi şi pătimaşe.

Eu sunt ca mort, deci nu-ţi feri privirea,
Ucide-mă cu ea, curmă-mi mâhnirea.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul

Pe mesteacăn, iată,
Sub fereastra mea
Cade argintată,
Mantie de nea.

De pe ramuri grele
Cu omăt pufos,
Tivuri cu dantele
Ciucuri albi au scos.

Blând pe promoroacă
Tihna stele-a nins,
Şi-n mesteacăn joacă
Aurul aprins.

Zările coboară,
Împrejur cuminţi
Şi pe ramuri iară,
Risipesc arginţi.

poezie celebră de Serghei Esenin (1914), traducere de Nicolae Peiu
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţire

Când zici mereu că nu mă mai iubeşti
La mine nici nu vrei să te gândeşti,
Iar gândul tău mă face pesimist
Că-i dureros, adevărat şi trist!
E dureros că nu-mi mai aparţii,
E-adevărat c-un altul vrei să fii,
E trist când spui că nu mă mai menţii.
Nici nu mai vreau să ştiu la ce gândeam
Când pe obrajii plânşi te mângâiam,
Tristeţea ta părea mărgăritar
Amare lacrimi scurse, chihlimbar,
Păstrate în al inimii pahar.
O vară-ntreagă-am depănat poveşti,
Fantasme şi închipuiri lumeşti,
Iar vorbele din gură le sorbeam
Şi de privit tot nu ne săturam,
Două cireşe singure pe ram.
Eram doi tineri izgoniţi din Rai,
Venisem singur pe-un picior de plai,
Să te-ntâlnesc pe tine, dulce grai,
Venită de pe alt picior de plai,
Tărâm de ciocârlie şi de nai.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză-n al tău ram...

Nu ştiu de ce mă mai iubeşti,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu poveşti,
Pierdută-n fiecare an...

Din când în când îţi aduc veşti
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ţi doreşti,
Plecând... mă pot întoarce iar

În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziţi de vise
În iarna dorurilor mute.

Şi plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...

Şi-aştept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simţi din nou fiori
În vise, când se lasă seara.

Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sete...

Mi-e sete, dar nu apă vreau, am gura arsă, dar nu beau,
izvorul lacrimii secat de când din braţe ai plecat.
Când m-ai lăsat nimic n-ai spus, gând rătăcit şi cuget dus,
dar am crezut c-ai să revii misterele să-ţi reînvii.
Am socotit nechibzuinţă neizbutita ta dorinţă,
pricepere nevinovată fiinţă fără judecată.
Te-aştept, dar parcă e-n zadar, nu dai un semn de dor măcar
că-n alte dăţi te supărai, după trei zile reveneai.
Visele-mi sunt cum le-ai lăsat, tu ca femeie, eu bărbat,
nimic pierdut, totul păstrat, totul diform, nimic uitat.
Capul pe umeri să lăsăm, cu şoapte binecuvântăm,
cu har divin ne-ncredinţăm, pragul în doi să traversăm.
Noi pierdem timpul separat, privind în urmă ce-ai lăsat,
se scurge dorul disperat, şi crezi că-l vindeci c-un oftat.
Tu eşti săracă, eu bogat, risipă tu, eu cumpătat,
nicicând nu trebuia uitat cel jurământ ce ne-a legat.
Ţi-am spus că n-am să mai iubesc până te caut şi găsesc,
favorizăm nou început şi regretăm timpul pierdut.
De azi îţi zic un bun venit, să nu mai pleci, că m-ai rănit,
dar rana s-a cicatrizat şi totul, totul am uitat.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot...

Nu pot să plâng, doar lăcrimez,
cu ochiul stâng mă luminez,
cu ochiul drept rămân străjer,
atent la piept să nu disper,
inima vrea s-o ia la trap,
dorinţa ta cât să-ţi încap,
de dor şi drag mă toropesc,
furtuni atrag, nori risipesc,
cerul senin mi-l vreau mereu,
cultiv pelin, doar cât vreau eu,
e datul tău, scris la soroc,
nici bun, nici rău, dar cu noroc,
m-ai legănat şi m-ai sortit
să-ţi fiu bărbat nedespărţit,
legat cu dor şi cu alean,
să-ţi fiu izvor, voinic oltean,
bântuitor, secat deloc,
mistuitor, pară şi foc,
viaţa trăim împovăraţi,
să ne iubim împreunaţi,
la ceas grăbit de asfinţit
sunt liniştit că sunt iubit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castanul

Castanul – ca un lampadar –
O lună m-a ţinut hoinar,
Veneam grăbit să te-ntâlnesc
Şi dornic să te cuceresc.

Cu vorba ta eram bogat,
Păstram în gând ce-am câştigat:
Ochi blânzi, priviri şăgalnice,
Zălog iubirii paşnice.

Şi mulţumeam Celui de Sus
Că-n dar ceresc mi te-a adus
Să fii ce alta n-a mai fost,
Dând vieţii mele grai şi rost.

Când florile s-au ofilit
Te-am aşteptat, n-ai mai venit,
Castanul – ca un lampadar –
Trezea tristeţe, dor şi jar.

Inima-n piept bătea zălud,
Că nu te văd, că nu te-aud,
Când luna mai, peste un an
Veni-va, eu voi fi castan!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu...

Se-aşterne seara liniştită pe obrazul meu
Şi tu te-aşterni uşor prin visele-mi de dor,
Te privesc mereu de parc-ai fi vreun zeu
Când pleci, în vis, îţi simt sărutul acrişor.

Dar tu priveşti cumva din hăul inimii mele
Pe care-l laşi mereu când din vis îmi pleci,
Îţi simt fiorul cum mă furnică pe sub piele
Până şi visele fără tine par mereu mai reci.

Şi eu, eu te aştept să vii ca un fulg de nea
Să te prind apoi în palme chiar de te-ai topi,
Te voi ţine în pumn aproape de inima mea
Cu lacrimi de dor la tine eu mă voi gândi.

poezie de Valentina Banică
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Te-aştept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.

În zorii zilei te-aştept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.

La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aştept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.

Si-n umbra nopţii te-aştept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.

Şi vegheaţi de mândra lună
S-adormim pe fân cosit,
Iubirea să ne rămână
Legământul ce-am rostit.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adoratului

Trăind al dragostei fior,
Nicicând la pieptu-ţi nu mă tem.
Alergi de câte ori te chem,
Cum dus de vânt aleagă-un nor.

Ca rimele unui poem
Tu mă iubeşti, eu te ador.
Trăind al dragostei fior,
Nicicând la pieptu-ţi nu mă tem.

Te-aştept ades, tânjind de dor.
Niciun desferecat blestem
Rostit de-un zeu împilător,
Nu ne-o umbri când radiem,
Trăind al dragostei fior.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc...

Te-am întrebat, de nu mă-nşel, odată,
Ce faci în viaţa ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei maşină sau tramvai
Când pleci - de-ai zilnic - la servici,
Cine ţi-e şef, de-ai copii mici,
Părinţii dacă-ţi mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...

Nu mi-ai răspuns, doar m-ai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu, nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc...

Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...
Te-am salutat şi n-ai răspuns.
Probabil, nu-s "şarmant" de-ajuns?!
Mergeai cu pasul hotărât,
Eu m-am pierdut şi m-a durut,
Doream să-ţi spun că te doresc...
Oh te iubesc, oh te iubesc...

Şi azi, eram în colţ, la ceas,
Eram plouat, tot am rămas.
Te-am revăzut, eram topit.
Te ştiu, în veci nu mi-ai zâmbit,
Aveai umbrelă, m-ai privit,
Din ochi o lacrimă ai strivit...
Am insistat să te privesc...
Cum te iubesc, cum te iubesc...

Mergeai încet şi erai frântă,
Umbrela grea era o stâncă...
M-apropii, tremurând, suspin,
Nu mai aud, sunt tot un chin...
Îţi spun spăşit, cu voce stinsă:
"Te ador, fi pururi neatinsă,
Te pot păstra, vis, îngeresc...
Să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc..."

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostei tale văpăi

Când sufletul meu suspină
Versuri multe plămădesc,
Aşteptând la min' să vină
Fata ce cu drag iubesc.

M-ai lăsat captiv în gheara
Dragostei tale văpăi,
Să mi te amintesc când seara
Pe cer văd doar ochii tăi.

Vântul poartă al tău parfum
Peste văi şi dealuri verzi,
Mă rog să îmi ieşi în drum
La-l tău piept să mă aşezi.

Eu să prind în păru'-ţi stele,
Mândră floare ce îmi eşti,
Să fii una dintre ele,
Mai ca ele străluceşti.

Şi din razele de soare
Să-ţi fac colier, să-l porţi,
Tu nu ai asemănare,
Tu-mi eşti dar adus de sorţi.

poezie de Răzvan Isac (18 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iederă să fii

Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
când reci curenţii serii vin în pantă
din cerul rezemat pe-un singur gând.
Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
de frunze tremurând şi lucind,
să fie-un singur trunchi secunda noastră
pe două ramuri luna sprijinind.
Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
când ultimele gheţuri se dezbină
în ele însele. Şi nu au loc şi pier.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Colindă de inimă
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu m-ai trădat, m-ai părăsit

Ai fost femeia veţii mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Şi pe altul l-ai iubit.

Ştie lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ţi-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar tu îmi spui acuma că nu eşti vinovată
Şi vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!

poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)firesc

Bate vântul, frunza pică,
E firesc, la o adică,
Şi la fel e de firesc
Faptul că îmbătrânesc.

Nefiresc din cale-afară,
E că timpul nostru zboară
Ca o frunză tremurând
În al toamnei vânt, oricând,

Nu doar toamna, ca frunzişul,
Ci şi când e secerişul,
Când zăpezile, firesc,
Se pornesc sau se topesc...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Iubito
Dacă eu aş fi o mare de-ntuneric
În apele nebănuitelor căi
Atunci tu i fi un îngeraş feeric
Şi am fi împreună amândoi

Când soarele înspre amurg se-ndreaptă
Tu luminezi cărarea sufletului meu
Iubirea spre mâine e o treaptă
Pe care să păşim doar TU şi EU

Atât de mult eu te iubesc pe tine
Chiar de-mpreună noi să fim nu-i greu
şi zi şi noapte mă gândesc la tine
Pe tine doar... te voi iubi mereu

În clipele când nu eşti lângă mine
Îmi pare că lipseşti de ani şi ani
Iar buna-dispoziţie-mi revine
Numai atunci când tu apari.

Să ştii că eu trăiesc doar pentru tine
Hrănindu-mă cu dragostea, cu dorul tău
şi cred când spui că mă iubeşti pe mine
aşa cum eu te voi iubi mereu!

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!