Pactul
ce-mi dai
în schimbul renunțării mele
la tot ce-a fost?
el a tăcut
și i-am mai zis câteva
așa
ca la final de concert
când pier ușor alămuri peste fosă
ce-mi dai
în schimbul tinereții ce ți-am dat
fără să știu
orbule
imun la toate
am înțeles târziu
atâta îți mai cer
dacă se poate
mai lasă-mă să mor
încă o moarte
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lecția de înot
te rog
lasă-mă să rămân
preț de-o lumină
în timpul tău
și-un pic de cer
dacă-mi permiți să fiu
în apa asta tulbure
ce curge în aval
eu n-am cerut nimic
în schimbul a ceva
ce nu aș fi putut să-ți dau
preț de-o lumină
o punte și o barcă
mă vezi cum merg pe ape
fără vâsle?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memorie selectivă
ți-am spus de o mie de ori
că apa are memorie selectivă
ca și vântul ce-mi bate în coastă
tăindu-mă cu foarfeci de ger
să știu că iarba spălată de cântec
e umbra frunzelor așezată simetric
pe negrul pământului ce respiră
galbenul boabelor coapte pe liniștea
noastră doamne adu-ți aminte
de păcatele noastre și fă să crească
din ele lanuri de flori fără memorie
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vii și pleci
Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.
Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ți-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?
Ai fost pierdută... ți-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ți-am dat un râu.
Eu am fost gând și vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ți n-am ținut-o-n frâu.
Te-am înțeles mereu și, fără vrajmă,
ți-am urmărit și vechile poteci,
căci tu ești peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar știu că vii... și pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adesea schimbul de tură
Provoacă încurcătură
Pe când schimbul cel de damă
Produce o imensă dramă.
catren de David Boia (3 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenței pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noștri
refuză mersul târâș
spre ce încă nu știm ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noștri
cresc drepți și siguri
într-un pământ confuz
cuvântul meu rotund
născut din insomnii
ca să îmi fii bumerang
ama
pădure fără uscături
în timp real
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ți sunt? Ce-ți cer?
Ce-ți sunt? -Iubită
Ce-mi ești? -Ursită
Ce-ți cer? -Iubire
Ce-mi dai? -Cârtire
Ce-ți sunt? -Nu știu
Ce-mi ești? -Pustiu
Ce-ți cer? -Mici daruri
Ce-mi dai? -Amaruri
Ce-ți sunt? -O coastă
Ce-mi ești? -Năpastă
Ce-ți cer? -Plăcere
Ce-mi dai? -Durere
Ce-ți sunt? -Izvorul
Ce-mi ești? -Ulciorul
Ce-ți cer? -Blândețe
Ce-mi dai? -Tristețe
Ce-ți sunt? -Femeie
Ce-mi ești? -Scânteie
Ce-ți cer? -Sărutul
Ce-mi dai? -Născutul
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu
Nu voi putea să redevin banal,
Prea m-am îndrăgostit catastrofal,
Îmi pierd secunde când nu te iubesc,
De fapt, dacă n-o fac, nici nu trăiesc
Respir prin sărutarea ce mi-o dai,
Mi-e trupul tău și iadul dar și rai,
Iar între ele răstignesc pe cruci,
Durere și iubirea ce-mi aduci
Visez legat la ochi de dansul tău,
În ritmuri ce-mi fac bine cât și rău,
E totul un vârtej emoțional,
Nu știu să mai iubesc convențional
Vom arde amândoi într-un sfârșit,
Precum făclii mocnind în asfințit,
Păcat că ne-am aprins așa târziu,
La granița de moarte și de viu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să...
Aș vrea, sa ne 'mpărțim tot ce-am avut... Desi,
De la inceput, ne-am dat si luat cu imprumut.
Iti amintesti? Si după, am strâns mult, prea mult!
N-avea cum sa rămână la unu' ar fi fost, "insult".
*
Ești plecat de când... si nici nu mai plâng, in gând
Mereu te-am strigat, te-am chemat si așteptat.
N-ai răspuns. Ce te-a răpus? Scriu a câta oară?
Poate nu e târziu... Oare? As vrea să...
*
Tu, Imensitate, mi le-ai dat pe toate:
Mi-ai dat fericirea, zborul, implinirea,
Iubirea de sine, visul, prețuirea
Roua. dimineții si vulcanul nopții...
*
Eu nu ti-am dat nimic. Si de aceea iti zic,
Ca... n-ai ce, inapoi sa-mi dai, cand tu sfidai
Schimbul, "ti-am dat, TU ce-mi dai"... RAMANEM, cum am fost,
Amândoi, doar pentru noi, acel TOT FRUMOS...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
IQ
nu vreau să repet
să mă repet din cuibul
asta călduț ce-mi asigură totul
foamea febrilă
setea de o altă culoare
sunt ca o zi de duminică
am o mare stimă de oameni
și ferestre deschise
în venele mele
sângele meu alb curge
înspre izvoare din cer
ce nu știu a șopti
dorul lui Dumneze
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am căzut în gol
Am căzut în gol în necunoscut
Ți-am dat inima și tot ce-am avut
Și acum accept ce-mi oferă viața
În necunoscut am plecat ca hoața.
Nu mă uit în urmă, asta am ales
Nu am remușcări, e de înțeles
Și privesc în sus, către Dumnezeu
Știu că este bun drumu-acesta al meu.
Și merg înainte, vreau să uit ce-a fost,
Fiorul acesta să capete-un rost
Și să iau iubirea de la început
Și a mea tristețe s-o las în trecut.
poezie de Steve Escalera, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbul de noapte!
În fiecare dimineață
vine un om de la schimbul de noapte
și dă cu mătura peste mine
să mă trezesc!
Apoi îl salut
îl invit să se culce în patul meu
îl spăl de păcate
și cu mine îl învelesc...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, da, te știu eu
Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc
Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc!
Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,
În inimă o voi păstra pe totdeauna!
Dar dacă spini cu ea ți-oi da?
Voi sângera și voi răbda!
Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
O dată, doar o dată ochii iubitori
Să-i nalți în ochii mei, să mă-nfiori,
Și viața mi s-ar face dulce foarte
Și dincolo de moarte!
Dar dacă ghimpi vor crește din priviri prelungi?
Îi voi susține, pieptul să-mi străpungi!
Da, da, te știu eu cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Eu știu c-au fost puține
Eu nu știu ce ți-a fost... dar știu ce-a fost cu mine,
Poate-o poveste tristă... sau poate-un basm nebun!
Tu știi c-au fost prea multe, eu știu c-au fost puține
Acele vorbe-alese... și-aș vrea și-acum să-ți spun...
Că visu-mi este-același... același vis din care
Trezire să nu-mi fie... dacă nu-mi ești trezire!
Nu pot fără de ochii-ți, ce-mi amintesc de-o mare,
Cu valuri verzi-albastre și-un țărm plin cu iubire...
Născută-n miez de timpuri, la jumătăți de vieți,
Un rug născut spre-a arde... și-o singură vestală.
Au fost prin noi... și frunze... și toamne și nămeți,
Ne-au mai rămas memorii... și-o ultimă petală...
Eu nu știu ce ți-a fost... dar știu ce-a fost cu mine,
Tu știi c-au fost prea multe, eu știu c-au fost puține.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă
dovada faptului că am fost
și încă exist sunt
cele câteva cicatrici de pe trup
și o urmă de bisturiu pe care
nu mă sfiesc să v-o arat
mai am câteva femei
pe care
le-am uitat definitiv
de fapt nici nu știu dacă
le-am iubit
dimineața
unele
mă împiedicau să văd răsăritul
altele
se așezau la masă și
îndepărtau locurile rămase libere
nu cumva Dumnezeu
să se așeze între trupurile noastre
până în ziua în care
am coborât în mine și m-am privit
am deschis toate ferestrele inimii
imprevizibil țipătul zilei
mi-a dezechilibrat pașii
nu era decât o diversiune care
mi-a amintit de cineva și
de toate trecerile mele prin viață
Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă mă privea
știu că sunt vinovat de toate cele și
mai știu că sfârșitul unei vieți
nu-l aduce ploaia și nici
zborul negru de deasupra
în drumul meu s-a pierdut
o urmă de om
și atât...
poezie de Teodor Dume din Dumnezeu tăcut ca o lacrimă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ești tu
Ai apărut în ziua care,
Eu nu credeam că încă pot
Să pot privi o altă zare
Tu mi-ai redat iubirea-n loc.
Din zări apuse-ndepartate
Ai apărut chiar ca o stea;
Eu nu credeam că peste noapte
Vei lumina privirea mea.
Imaginea care în noapte
Se proiectează pe-al meu chip,
Mă urmărește azi în toate
Aceasta vreau acum să-ți zic.
Doi ochi pe fața ta senină
Ca două stele de pe cer,
Și buzele ca luna plină
Să te atrag, din nou încerc.
Când am vazut eu pe cer luna
Mi-am spus că-n lume e doar una!
Când eu privesc acel astru divin
La tine, gândul mă-ndeamnă să vin.
Și dacă! Dacă măcar tu ai ști
Când îmi zâmbești in fiecare zi,
Cum simt că am tot ce aș vrea
Aș vrea ca tu să fii a mea
Aș vrea o zi măcar din viață
Să pot ieși din astă ceață,
Să pot să-ți spun deschis, în grabă:
Tu fată cât îmi ești de dragă!
Din lipsa multelor cuvinte
Scriu vorbele ce-mi trec prin minte
În schimbul lor, eu de la tine-aștept:
Un simplu, sincer te iubesc.
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fidelitate
Plângeți, ochișorii mei,
Lacrimi, curgeți-mi șuvoi,
Că mi-e soțul schimbul trei
Și nu-mi vine schimbul doi.
epigramă de Gheorghe Șchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am câțiva ari moșteniți
de la daci
Tatăl meu înțelege
mișcă ușor din femur
ce n-am inteles
vlăstar fiind din trupul tăiat
mutilat
aruncat
aruncat în ghena de consum
Imi spuse tatăl tatălui meu
să nu vinzi niciodată
îmi spuse cu limbă de moarte
ascuns după câteva ploi
ultimul dac
tată al tatălui meu
Imi spuse ca și când aș fi fost
o falie de început
să nu te vinzi copilă
pentru nicio primăvară promisă
De cei cu gând ascuns
în noaptea lunii
îmi zise iar strabunul
cu fruntea aplecată
pe tâmpla mea de iarbă
atâta cât trăiești
să numeri arii noștri- n palmă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape stângaci
uneori
pierd sensul cuvintelor
și mă înec
în propria mea baltă de sânge
știi ce-mi doresc
să îmbătrânesc frumos
în balta plină cu nuferi
singurul sens al vieții mele
în care cred și mă închin
la umbra unei troițe
născută din mâl
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu știi?
De ce-mi apari încă în vise,
tu nu știi că ușile-s cu lanț închise?
că o rază de lumină
se mai zbate pe podină
și sărută răni adânci
părăsite de pe atunci
când îngeri au obosit
când aripi s-au veștejit?
De ce-mi arunci săgeți de dor,
tu nu știi că încă dor
răni ce stau pe la ferești
așteptând să mă găsești
în a trupului închisoare
în a timpului ninsoare?
De ce-mi ești drag de atâta timp,
tu nu știi că al iernii anotimp
n-a mai plecat de atunci din mine
transformându-mă-n ruine?
Ceasul a uitat să bată.
La a sufletului poartă.
Visele pe pierd în vânt,
Rând pe rând și gând cu gând.
poezie de Adriana Monica Burtea (7 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!