Solstiţiu de vară cu final fericit

nu am îmbrăcat ie
nu mi-au ieşit în cale flori de sânziene
nimic tradiţional nimic poetic
m-am perindat pe o alee cu duzi
mi-am învineţit buzele mâinile maioul
şi am scris cu dude pe asfalt
sunt româncă oricum
şi
atât
de
singură

la întoarcere
de pe toate gardurile se întindea înspre mine
mâna maicii domnului

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veritabilă

am încuiat uşa până la capăt cu toate zăvoarele
m-am dat jos din pantofi

m-am aşezat pe canapea
am scos din poşetă un şerveţel umed
şi am şters praful de pe ulise

ca şi cum aş fi şters vreun geam aburit
sau nişte ochelari

a fost o ieşire veritabilă vă asigur am ieşit în lume
nu
nu fumez
uitaţi-vă mi-am pătat ziarele de cafea
nu spun ce titluri
nu ghiciţi
iar acum îmi vine să le dau foc

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îmbrăcat oceanul

Din cioburi
şi din marea cu gust de aguridă,
din soare,
pământ,
păduri şi
flori de păpădie,
am încropit scânteia ce-am scos-o din firidă,
să-mi lumineze viaţa,
îndrumător
să-mi fie.

Din nori
fără de apă uscaţi pe portativ,
din cer
fără de-albastru şi
ploaie
fără plâns,
am meşterit tablou cu margini fără tiv,
l-am strâns în pumn
şi
într-un colţ de suflet mi l-am pus.

Din vreascuri
şi nuiele,
din spini şi mărăcini,
am împletit
coroană,
coroană-mpărătească,
am îmbrăcat oceanul în pomi
cu rădăcini,
m-am răsădit în suflet
cu sufletul
să crească.

Din soare fără raze
şi
lună fără casă,
din pomi fără de sevă
şi
flori fără petale,
am croşetat dantelă,
maramă de crăiasă,
am strâns-o în privire
şi
mi-am făcut-o cale.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama ne-a dus de când eram mici la biserică, ne-a înălţat la icoane, să ne închinăm, să sărutăm mâna părintelui, să punem flori la icoana Maicii Domnului, toate lucrurile astea îţi rămân în memorie. Casa Domnului o vezi altfel prin ochii copilului şi altfel după aceea, când eşti mare.

citat din Maria Ploae
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasă-n flori şi aşteptări

M-am prăbuşit în albe flori,
în rugă, în iubire, şi-n privirea
de diamant a Lunii,
aşteptându-te pe tine.

Mi-am împletit în zori cununa,
în rouă, în răsărit, pe părul moale
cu strălucire dintr-un aur,
furat din razele de Soare.

Am adunat petalele de floare,
în mătase, în fir, şi-n poale
de rochie ce-mi cade,
pe glezne fine-n aşteptare.

Toate florile sunt aşezate,
în voal, în piept, şi-ntr-un corset
ce strânge trupul,
cu şirete înmuiate-n lacrimile crinilor.

Sunt plină de tremurul florilor,
în mâini, în buze, şi-n picioare
ce-mi frământă dorinţa
să-ţi fug în întâmpinare.

Toate sunt în aşteptare!
în inimă, în puls, şi-n ochii
ce străpung toate cărările
să te prindă în ei.

Repede să-mi fii aproape,
în pas, în barbă, în cununa
plină de asfinţitul Soarelui
ce-ţi face cu mâna... să te grăbeşti.

M-am prăbuşit, Iubite!
M-am prăbuşit în aşteptări,
în alte braţe, în stele şi flori
culese din grădina Domnului.

Aşa ne-am înţeles noi doi!
Dacă se stinge Soarele,
în cununa mea, în ochi mei
făr' de sărutul tău, pot să te uit.

Şi te-am uitat! În gura Lunii
şi-n stele am privit întrebător;
Ce-am avut şi ce-am pierdut? Nimic...
Au fost doar baloane de săpun... otrăvitoare.

Atenţie! Spălaţi-vă bine pe mâini după
fiecare experiment.

poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

baby_00: Nimic plus Nimic... egal Nimic. Dar... Nimic minus Nimic? Ca să nu mai vorbim de... Nimic ori Nimic. Sau... Nimic împărţit la Nimic! Niciodată n-am fost bună la Aritmetică... cu atât mai puţin la aritmetica Nimicului! Kirillov avea dreptate: nu sunt decât o babă proastă...

replici din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă (2010)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îmbrăcat în trandafiri...

M-am îmbrăcat în trandafiri
Să fiu şi mai frumoasă
M-am îmbrăcat, dar ce folos...?
Că n-am ieşit din casă.

Am răspândit în jurul meu
Suav parfum, anume.
Timid, vântul mi-a şoptit:
Curaj, te du spre lume

Respiră viaţă şi iubire,
În piept să tragi cu forţă
Şi arzi, iubeşte şi trăieşte
Intens, precum o torţă!

poezie de Elena Bulancea
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine

aici să fie pământul
ori de câte ori voi dori să il simt sub picioare
ai zis
şi m-ai atins şi eram
o coastă a ta din care să poţi prolifera în mulţime
să ajungi tuturor
m-ai sărutat şi ai zis aici să fie cerul
şi ai tăcut
şi tăcerea ta săpa săpa gropi în mine
şi ploua şi tu pur şi simplu tăceai mai departe
aşa ai creat mările
zilele nopţile peştii florile şerpii şi păsările
şi

mai mult nu ştiu
nimic
de mine

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maci

mi-am luat frica de gât şi am speriat-o
făceam mâncare pentru familia mea frumoasă
tot mai frumoasă
tot mai frumoasă da
în ciuda limbilor boeme şi a cârpacilor de zvonuri
am luat-o de gât şi s-a speriat de moarte
da, de moarte s-a speriat
şi de frică a intrat în tocătorul de carne
şi mie nu mi-a fost milă de frica mea
şi am dat-o la carne deşi putea avea salmonella
sau cancer sau altcevaaaaaa

apoi mi-am vopsit buzele cu roşu aprins
foarte aprins de urlau după mine ştii cum urlau
după mine toate genocidele toate
prozele şi toate altarele
şi nu mă durea nimic şi umblam liberă
printre aceste stări roşii ca buzele mele de femeie
care are cea mai frumoasă familie
şi nu ştie de frică şi nici frica n-o mai cunoaşte
pe ea atât de roşie ca o unitate inamică

în sfârşit! fricii îi era frică!
panica o trăgea de mânecă gândurile mele roşii
ieşeau din ea aşa cum razele intrau
prin lucarne
frica se obişnuise frica cerea visa mesteca
şi fuma carne
aproape devenise celebră
această frică a fricii mele şi nu-i mai păsa că n-o simt
se dădeau pe ea blănuri la schimb
aur epopei argint
se mânca la masa
celor mai frumoase familii din vechiul corint

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlănţuire de cuvinte

am fremătat din greu ca un copac
şi mi-am întins rădăcinile-n glie
am vărsat şi lacrimi pe versul opac
mi-am tatuat pe cord cântul de ciocârlie.

am învăţat ce-i teama cu viermi sub scoarţă
cu furtuni nebune am luptat din rărunchi
cu norii intriganţi m-am luat la harţă
să lase soarele să-mi pătrundă în trunchi.

codrii îmi sunt fraţi în povestiri de vis
m-am desfrunzit ca ei în fiecare toamnă
muguri de iubire primăveri mi-au prezis
ramuri mi-au înviat nimic nu le condamnă.

vuietul romantic în slove l-am descris
lumea cuvintelor la iubire mă-ndeamnă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea este pentru mine în fiecare clipă altceva şi altfel. Un trotuar sau o alee pe care te poţi plimba cu mâinile în buzunare, gândindu-te cu toată seriozitatea la mai nimic.

citat din Adrian Pintea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciri

Mi-am risipit privirile printre ramurile primăverii
Şi s-au întors la mine încărcate cu flori.
S-au îndreptat, apoi, spre cer
Şi au împrumutat ochilor mei albastrul său.
Din apele mării, mi-au adus bucuria valurilor,
De pe vârfurile munţilor, puritatea zăpezii,
Dar atunci când ele au curs pe trupul tău,
Nu mi-au mai adus nimic, nu au mai revenit,
Nu au mai vrut să-mi împărtăşească
Perfecţiunea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea travestită în iubire

se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunţ la tot şi-mi fac socotelile
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
şi atât
de aia nu sunt trist deşi
mi-aş fi dorit să ştiu
cât de mult am fost iubit
am renunţat să mai ştiu de mine
de fapt nici nu ştiu cât mai sunt de uman
am corpul fleşcăit de întrebări
şi nu contest nimic

e şase dimieaţa şi restul din mine
încearcă un zâmbet

poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost

pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bileţel şi
o întrebare

nimic mai mult

distanţă de-o lacrimă sunt doar eu şi Ea

uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu ştiu dacă m-ar ajuta la ceva
ştiu însă că la marginea timpului meu sunt doi gemeni

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscuta

Adulterinii

[necunoscuta]

am văzut-o pentru prima oară în seara aceia
era oacheşă şi plină de viaţă
pe podul Grant am văzut-o
îmbrăcată în rochie neagră
de sub care curgeau doua picioare albe
am dorit-o
pe lângă noi perechi îşi plimbau iluzii
eu doar ochii la sânii-i imenşi

în camera de hotel
goi
la primul orgasm scânci
la al doilea era pe cale să se înece
toate femeile dorite
se revărsară in ea prin ejaculare
mi-am luat hainele şi am ieşit
pe stradă
înspre casă unde soţia şi copii mă aşteptau cu masa pusă
mi-am dat seama că nu ştiu cum o cheamă
oricum nu are importanţă
niciodată nu o voi mai iubi

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea travestita în iubire

Se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunţ la tot şi-mi fac socotelile...
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
şi atât
de aia nu sunt trist deşi
mi-aş fi dorit să ştiu
cât de mult am fost iubit

am renunţat să mai ştiu de mine
de fapt nici nu ştiu cât mai sunt de uman
am corpul fleşcăit de întrebări
şi nu contest nimic

e şase dimineaţa şi restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost

pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bileţel şi
o întrebare

nimic mai mult
la distanţă de-o lacrimă sunt doar eu şi Ea

uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu ştiu dacă
m-ar ajuta la ceva
ştiu însă că
la marginea timpului meu sunt două umbre...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

m-am îmbrăcat frumos,
aproape decent în ziua aceea
când preoţii făceau slujbe pentru cei duşi
pomelnice pline de nume neştiute
mi-am pus o pereche de blugi rupţi
în genunchi pesemne de la prea mult
mers pe cioturi de aripi
n-am comentat nimic
nimic nu i-am spus duhovnicului
ce aştepta de la mine o taină
am mers înapoi şi înainte
pe zidul plângerii
cu picioarele mele pline de bube
îmbrăcate în bumbacul ce da să fie
o sfântă spovedanie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne privim

*
Uită-te la mine, ca la o floare de prerie
adusă silit pe un latifundiu – incendiar
spectacol pe apă; neistovită sforţare
de a schimba lupul în oaie, întristarea
în glorie - de la mine au început să
curgă lacrimi în ochii clovnilor, uită-te
la mine.

*
Eşti frumos şi mândru, ai mâini de oţel
şi picioare puternice ca nişte coloane
greceşti şi-ţi construieşti noduri,
uită-te la tine. Eşti slăvit şi rege, ai
burţi şi coroane şi-ţi arunci în temniţe
cântăreţii, ospătarii, armurierii -

*
uită-te la mine, calc pe urmele tale şi
acest lucru nu schimbă desenul tălpilor,
moartea mea nu va fi nici mare, nici
mică - moartea mea nu va fi, dacă ştiu să
nu uit că am fost un moment de tranziţie,
un cosor în aer, uită-te la mine -

caut în ochii tăi, dezamăgirea. Omule,
sunt istoria unei singure lupte, lupta mea
cu mine, Omule, tu nu eşti singur, dar
n-ai nimic, aproape nimic; eu sunt singură,
poate cea mai singură, dar am o idee.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mă trata ca pe un bărbat, ca pe un om matur. De copil, mă ducea la teatrul dramatic, respectiv la Teatrul de Comedie, la Teatrul Bulandra. Aşa m-am îndrăgostit de teatru. Lucrurile s-au petrecut într-una dintre duminici când am prins locuri la un matineu, la "Tartuffe" şi "Cabala bigoţilor". Se juca la Bulandra, cu Octavian Cotescu, Florian Pittiş... numai nume mari. Aveam 14 ani. În perioada aia, te întreabă lumea "ce vrei să te faci?". Ţin minte că m-am gândit: "Dar oare n-o fi o profesie în care să fac de toate?". Şi răspunsul a venit la matineul acela, când Octavian Cotescu a avut un moment în care s-a uitat înspre public şi i-a căzut privirea pe mine. Iar eu m-am făcut mic... Atât de tare m-a impresionat lucrul ăsta încât am ieşit afară – era primăvară, era însorit – şi mi-am zis: "Da, asta vreau să mă fac. Iată o meserie în care poţi să fii de toate; poţi să fii doctor, poţi să fii bun, poţi să fii rău... să-ţi exersezi toate sentimentele".

George Ivaşcu în emisiunea "Ieri-Azi-Mâine” de la TVR (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am prins rădăcini în asfalt ca o buruiană
nu m-a ridicat nimeni până nu mi-am crescut singură mâinile ca să mă sprijin de paşii trecătorilor

aşa-mi dictează ramurile subconştientului meu
aşa scriu

aşa e cel mai bine

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate cărţile moderne de literatură americană se trag dintr-o singură carte scrisă de Mark Twain şi numită Huckleberry Finn. Operele americane se trag din ea. Nu a existat nimic înainte. Nu s-a scris nimic la fel de bun de atunci încoace.

citat celebru din Ernest Hemingway
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"-Iubitule! Dacă ai şti că am dat mâna cu toţi îngeraşii cerului, toţi mi-au spus "Bun venit!", numai că nu mi-am dat seama, unde? Oricum, vreau să spun că am călătorit într-o trăsură de foc, era să fiu acuma departe de tine, dar iată-te aici, aşa că: Bine ai venit! Ah, cât de dor mi-a fost de tine. Probabil că dorul mi-a ars şi caleaşca, dar nu-i nimic, o să-mi faci tu alta. Aşa-i?"

Corin V. Petraru în Brigitte-simbolul iubirii mele, Corin V. Petraru, Editura Pastel, Braşov, 2019 (2019)
Adăugat de Corin V. Petraru
Comentează! | Votează! | Copiază!