Rătăciri

Mi-am risipit privirile printre ramurile primăverii
Şi s-au întors la mine încărcate cu flori.
S-au îndreptat, apoi, spre cer
Şi au împrumutat ochilor mei albastrul său.
Din apele mării, mi-au adus bucuria valurilor,
De pe vârfurile munţilor, puritatea zăpezii,
Dar atunci când ele au curs pe trupul tău,
Nu mi-au mai adus nimic, nu au mai revenit,
Nu au mai vrut să-mi împărtăşească
Perfecţiunea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul primului dans

Mi-au amuţit privirile flămânde
şi s-au pierdut pe loc în ochii tăi,
pe buzele, petale sângerânde,
ce au aprins în mine vâlvătăi.

În părul tău se ascunsese-o rază
şi-ţi mângâia zulufii jucăuşi,
copii uitaţi de mama ce-i veghează
în lumi pe unde-aleargă, nesupuşi.

Şi mi-am umplut privirile cu tine
de mi s-au revărsat pe trupul tău,
şi-au tot căzut, căci nu puteam susţine
un gând atât de bun şi-atât de rău.

Cu mâinile-ţi frumoase, delicate,
am depăşit momentul de suspans
când le-am luat şi, cu seninătate,
le-am sărutat ca pentru primul dans.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când

Mi-au spălat faţa
lacrimile tale
tăinuite
în mustul zăpezii
s-au împăcat cu mine

poezie de Eli Gîlcescu (13 februarie 2017)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâtea ori

Te-am strâns în braţe
de atâtea ori
în visuri,
încât gândurile
mi-au devenit
strângătoare de tine.

Te-am privit
de atâtea ori
în poze,
încât privirile
mi-au devenit
privitoare de tine.

Mi-am promis
de atâtea ori
că te voi întâlni,
încât promisiunile
mă vor face
să-ţi caut privirea
atunci când
mă vei strânge
în braţe
şi te vei înveli
cu mine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi frunzele mi-au curs în palmă

Azi frunzele mi-au curs în palmă
Şi-au lăcrimat până târziu
Ai revenit sublimă toamnă
Cu vălul tău cel arămiu..

Mireasma ta de poame coapte
Mi-a amintit iar de pruncie
Cuvintele-au ţesut în noapte
Poveşti pe trena-ţi fumurie..

Poveşti cu inimi răscolite
Agonizând în amintiri..
Şi cu iubiri-neîmpărtăşite
Din toamne pline de-amăgiri..

Azi lacrimi mi s-au scurs în palmă
Şi iar mi-e sufletul pustiu
Tot dragă-mi eşti frumoasă toamnă
Cu tot cu ceru-ţi plumburiu!

poezie de Oana Adriana Alexandrescu (2 septembrie 2018, Focşani)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dimineaţa îmi zâmbeşte în fereastra,
Iar lumina imi cuprinde corpul,
Stau cu ochii in fereastra,
Simt cum pot sa pretuiesc,
Toate saruturile tale, pe ritmul muzicii
Mi-au adus linistea de care aveam nevoie,
Mi-au sadit in suflet, soare,
Mi-au adus farame de adevar,
Permite-mi sa te vad, sa te simt,
Sa te duc in visul unei printese,
Sa te sting, sa te sarut, pana n zori
Pana ce dimineata ne va fi doar amintire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magul diminetii

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă trece,
mă petrece
într-o nebănuit de adâncă
Sărbătoare.

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce mă ţine cu
sufletul la gură şi în
răgazul dintre clipe--
şi mă ţine strâns
ca un braţ inspăimântat de
înstrăinare.

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă măsoară
pentru nimeni şi nimic;
mi-ai adus un timp
ce mă lasă
fiindu-ţi,
să-mi fiu.

poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis neştiut

O clipă doar şi-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut şi au zâmbit
în gânduri, cu mirare
şi fiecare-n drumul lui
a mers şi nu s-a mai gândit
la ochii-albaştri sau căprui
ce i-a privit.

Dar visele au apărut
şi, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiaşi ochi şi, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
şi n-au cerut.

Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi poveşti s-au mai găsit,
cu ei eroi.

În dorul lor ce i-a durut
că nu-şi erau aproape,
erau dorinţe şi-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.

Au suferit şi le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
şi nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezenţa lor.

Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
şi-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârşit
şi numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-am trezit eram la spital, medicii mi-au spus că am fost agresat de o femeie. Atunci mi-am adus aminte: eram în lift şi mă uitam cu coada ochiului la sânii unei doamne când deodata mi-a zis: "Apasă pe unu, te rog!"

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au spulberat

S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate şi asta mi se pare?

S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simţind mâhnirea?

S-au spulberat zările-nalţe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat şi multe alte,
Pe care nu le mai ştiu eu?

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Of, Cristina, nu o să-ţi vină să crezi ce am făcut, o să îţi spun dar nu mă vei crede, şi o să crezi că am inventat totul... am săpat o gaură in ţeasta acestui bărbat. De fapt mai multe găuri cu un burghiu pe care l-am împrumutat de la un tip Vince, am umplut gaura cu ţesut şi apoi l-am adus aici şi acum pot să particip la operaţia lui pe creier... A fost ca o tură nebună într-un rollercoster, a fost ca şi cum îmi ţâşnea adrenalină din urechi. Ai crede că mi-au tremurat mâinile dar nu, nu mi-au tremurat deloc. Ţi-am zis de perforare? Am fost ca un star rock, să ştii.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de priviri--- Citcau

Umblu
Printre flori de priviri
Pe
Cursul Somesului
Printre aripi de vis

Si
Mi se face dor
De-o aruncatura de piatra
Peste apele line
Si inflorite
Cu privirile tale

Timp
Curs pe
Furca istoriei
Citcau numita
Intr-o
Explozie de flori
Inmiresmare
Cu pasio tai
Semanati peste ape
Apele
Somesului

Ziua
Mi se
Prelinge pe mina
Ca un suris
Scos din izvor
Pe marginea timpului
Direct
In cupa acestei zile
Ce-ti
Poarta numele
In
Citcau

poezie de Balan Ioan ---- Ioan Daniel --
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări rătăcite

Era, în aer, o chemare nouă,
Iar sângele-a răspuns, a fremătat,
Şi zborul lor, pornit neaşteptat,
Le-a înălţat spre ceruri pe-amândouă.

Zburau alături peste-o lume care
Abia se mai zărea de peste nori,
Se mai strigau discret când, uneori,
Nu se vedeau pe-a cerului cărare.

A fost ca într-un vis, când o furtună
I-a abătut din liniştitul zbor,
I-a despărţit şi-a vrut să îi răpună.

În drumul devenit rătăcitor,
Sub soare sau sub razele de lună,
S-au îndreptat, stingher, spre cuibul lor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fâl-Fâl

O fluturiţă din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl ştia demult,
Din vremea marelui tumult
Când, prospături şi el şi ea,
Cu aripi ca de catifea,
O zi întreagă s-au iubit,
Apoi s-au pus pe fâlfâit:
Fâl-fâl şi el,
fâl-fâl şi ea...
S-au dus.
Niciunul nu credea
Că se vor mai vedea cândva,
Dar cineva,
Acolo sus,
Îl tot privea
Şi nu ştia
De ce e el tot supărat,
Şi o pândeşte pe-nserat.
Mă rog, acum s-au întâlnit,
Iar el, pe-un ton puţin răstit
A abordat-o cam aşa:
- Să-mi spui, cinstit,
Acum, pe loc:
Ce văd eu, sus, pe rămurea,
Şi nu îmi seamănă deloc,
E sau nu e... omida mea?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au înnebunit copacii...

Au înnebunit copacii
Dezbrăcaţi acum spre iarnă,
Rezemaţi cu toţi aracii,
Hainele pe jos le toarnă.

Ori s-au supărat pe mine,
Că-s şi eu nebun ca ei,
Bântuit între ruine,
Liniştit cu un condei.

Poate vor să mă iubească
Printre crengile-aiurite,
Iar pe frunze să doinească,
Doruri multe-ntipărite.

Vor să mă-nvelească-n frunze,
Doina-n cânt să mi-o alinte,
Stelele să-mi fie muze,
Sub copaci îmi fac veşminte.

A înnebunit şi frigul,
Ce îmi ţese os cu os,
Zgribulit e pipirigul,
Broaştele se lasă jos...

Mi-au înnebunit toţi paşii,
Clătinaţi prin dansuri şchioape,
Să învăţ eu toţi copacii?!...
Cum să sară ţoape, ţoape...

Las pădurea grobiană,
Dezbrăcată, necioplită,
Eu ma culc într-o poiană,
Doina-n cânt, îmi e jelită...

poezie de Viorel Daniel Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am ascuns în mine...

Să nu mă cauţi, m-am ascuns în mine
Şi lacăte de gheaţă-am pus la porţi;
Mă ninge liniştit şi mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorţi

Toţi îngerii goniţi din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopţile, pe un coşmar, le vând.

Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat şi vara minte,
A coborât şi iadul pe pământ.

Şi gustu-i de cenuşă şi tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă şi mi-e frig!

Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu eşti şi nici eu nu-s.

Eu în deşetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis liber

Mi-ai apărut din gânduri, nărăvaş,
atât de mândru, falnic şi... mai altfel,
părând zburdalnic, vesel, buiestraş,
aşa cum te-am visat demult, dealtfel.

Şi-ai devenit real sub mâna mea
din tot ce mi-a adus în braţe râul,
căci tot ce-mi trebuia, deja avea,
dar nu mi-a dat nimic să-ţi fie frâul.

A vrut să fii cum eşti, să fii doar tu,
s-alergi în voia ta, în libertate,
să poţi, atunci când vrei, să pleci c-un "Nu!",
iar eu am fost de-acord: avea dreptate!

Tu nu poţi fi al nimănui. Eşti doar
adus de ape, adunat din spume,
din visul meu, din gânduri în zadar
cât timp nu reuşesc să-ţi dau un nume.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri şi morminte

Am lăsat urme de
fiară - în istorie-
amuşinând valuri şi morminte,
certată cu pământul
şi cu apele mării:
cu bunul pământ, primitor de seminţe şi corpuri,
cu bolţile fluide ale mării,
cu tunelurile ei care duc în adâncuri...
Şi-atunci, am blestemat pământul,
plin de strămoşi,
dar, mai ales, am blestemat
bunul val al mării, edificiul ei fluid,
înfrăţit
cu trupul purificat
al înecatului!

Am fost certată cu pământul, cu apa...
cu stihiile aerului – nu;
mi-au rămas - drept mângâiere –
pentru mult, mut timp...

Şi mă miram...
Şi m-am mirat - îndelung –
de necurmatul alint al
leagănului zbuciumat al cerului,
botezat cu apă, botezat cu
pământ şi
botezat cu focul (care nu,
nu mi-a luat niciodată
mai nimic)...

O vreme am ţinut minte
ura mea precară...
Pe urmă am uitat...
Şi, la urmă de tot, mi-a adus aminte...

Rănile vechi şi suspinele vechi
mureau singure,
fantomatic migrând,
se pare,
pe urmele fiarelor ca mine,
ca o mireasmă de fiară,
traversând, la apus,
mormintele, spre păduri...

Uitarea mea
s-a împărţit
între
morminte
de pământ şi
morminte de
apă...
uitare
neîmpăcată,
uitată...

Şi-o parte din mine - o parte
ca un
parfum -
a rămas (mult) în urma
gândurilor,
a rămas în urma
durerii,
să scrie singură,
cu paşi sălbatic – ritmaţi,
istoria bunului val al înecatului...

Şi duhul suspinelor
se plimba pe deasupra apelor,
singur, în nopţi sau
în zile deşarte,
fără de mine...

Pe urmă mi-am amintit totul
ca să pot să cânt...

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţie

Tu ai adus seninul
Eu soarele
Ziua a venit
Ca un meteorit
Am prins-o
Şi am domesticit-o
Lăsând -o acolo
În avatarul năzuinţelor
Iluminate ancestral
De tăceri.

Ai adus stelele
Am adus luna
Întunericul a venit
Ca un musafir nepoftit
L-am alungat în zadar
Apoi ne-am obişnuit
A şti că cineva
Ne veghează somnul.

Tu m-ai adus pe mine
Eu te-am adus pe tine
Ne-am descoperit
Unul pe celălalt.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa din privire

Tot curg, mă scurg, şi nu pot să-mi opresc
Atâtea curgeri, înspre tine, toate,
Pe drumuri vii, de suflete gravate
În hărţi ce, niciodată, nu greşesc.

Mă urmăresc privirile din mal
În mersul meu, când leneş, când năvalnic,
Atunci când munţii mă încearcă, falnic,
Şi îmi transformă curgerea în val.

Mă-ndrept spre tine, undele îmi curg
În şoapte încărcate cu iubire,
Iar tu le-aştepţi în zorii de amurg,

Prin strălucirea clipei din privire
În care dulcea ta ademenire
Mă cheamă şi m-aşteaptă şi... mă scurg.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!