X2

Se caută, dar nu se regăsesc,
Se văd, dar nu se pot atinge,
Încearcă tot ce e ceresc
Pe timp şi clipa ce se stinge.
Trăiesc ca să reflecte timpul,
Cum corpurile lor o cer
Şi schimbă ritmic anotimpul
În jocul nostru auster.
Renasc din apă şi pământ
La margine de azimut
Şi se revarsă în cuvânt
Cu jocul lor frumos şi mut.
Sunt doi copii cu ochi de miri,
Ce veşnic stau în colţ opus
Şi se ating doar din priviri
În răsărit sau în apus.

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indemnul şcolarului

Hai la şcoală! Hai, acuma!
Timpul nu aşteaptă.
Lasă grijile la muma
Şi un plâns în şoaptă.
Hai, fi primul ce învaţă,
Alfabetul e frumos,
Şcoala veşnic e povaţă,
Haide, fii curios!
Alţi copii la şcoală sunt
Din acelaşi an,
Jocul lor pe-acest pământ
N-o să fie-n van.
Semne, litere se-mbină
Cald şi armonios,
Timpul nu stă în odihnă,
Dar trece frumos.
La sfărşit de an şcolar
Coroniţa o aşază,
Peste fruntea de ştrengar,
Ce frumos visează.

poezie de Liviu Reti (17 septembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp sideral

Ce-albastru este acuma cerul
şi ce lumină se ascunde-n zare;
astazi, ascult doar gerul
şi frunzele ce cad peste cărare.
Se-ngână rămăşiţele de toamnă
cu jocul iernii, zgribulit
şi eu privesc către o damă,
ce pasu-i este tot grăbit.
Mă resemnez în aşteptare
la timpuri cu minuni sub vâsc
şi luminiţe pâlpâind în depărtare
pe sub o lună ca un disc.
Visez cu ochii larg deschişi
prin orizontul lumilor închise,
căci aliaţii sunt închişi
în umbra uşilor deschise.
Eu nu mai sper că s-or întoarce,
că sunt plecat de lângă ei,
în viaţa care veşnic toarce
un rotocol plin de idei.
Cărarea vieţii se răsfrânge
peste al frunţii, veşnic, nimb,
iar ochiul limpede îmi plânge
şi alinarea e în timp.

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul literei...

Când urlă litera prin tine
Şi tâlcul crede amintiri visate,
Încearcă să răzbată către mine,
O carte despre literele toate.

Când joacă focu-n întuneric
Şi marea-n amintiri tăcute,
Încearcă să-mi trimiţi un feeric
De litere nemaivăzute.

Când scrie sunetul himere
Şi instrumentele se sting dezacordate,
Încearcă să renaşti plăcere,
Pe valul literei stigmate.

Când jocul mintii te condamnă
Şi doar instinctul plânge,
Încearca să aduni prin toamnă,
Iubirea literei ce fuge.

Când frica morţii te atinge
Şi golul abisal se-arată,
Încearcă ochiul care plânge,
Să nu-l închizi în poartă.

Când ai trecut hotarul veşnic
Şi doar lumina te-nconjoară,
Încearcă gândul să-ţi rămână sfetnic
Şi litera să nu o laşi să moară...

poezie de Liviu Reti (14 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci leoaico?

Ce faci, leoaico?
E tânără iubirea?
Acum, când nori petrec
peste-al tău pat de catifea.
Ce spune ziua
şi ce mai spune clipa?
E veşnică iubirea?
Tu te-ai întors la ea?
Cum este marea
şi ce se vede-n zare?
E nesfârşita-ngrijorare
sau doar un vis de acadea?
Doar timpul este cel vremelnic
şi bun sfătuitor.
Alege, astăzi, clipa
şi jocul infinit,
cum alerga odată tipa
lângă al său iubit.

poezie de Liviu Reti (17 august 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de timp...

Îmbătrânim pe fiece secundă,
Iar timpul buclucaş dispare-n undă.
Prin univers el zburdă negăsit
Şi-adoarme trist când am murit.

Mirarea vieţii se propagă-n el
Şi ne trasformă printr-un joc fidel,
Doar fericirea creşte-n noi
Şi ne absolvă paşnic de nevoi.

Visarea clipei o uităm,
Prin focul serii ce-l creăm.
Iar valul dezmierdărilor pierdute,
Pe buze se aştern tăcute.

O rază ancestrală leneveşte,
Iar faza lunii se căzneşte.
Şi schimbă nopţi tăcute-n zile,
Cum moartea stinge minţi ostile.

Rămâne-n noi trecutul efemer,
Pe cerul amintirilor din auster.
Şi frumuseţea clipelor visate,
Ce ne-amăgesc frumos în noapte...

poezie de Liviu Reti (8 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegătorul

Pustiu era pe străzi de dimineaţă.
pustiu este şi-n suflete, acum,
dar flacăra luminii o răsfaţă,
al meu surâs de peste drum.

Mă mişc să caut linia ideală
în cercul jocului de-ascunselea,
şi albul aruncat pe şcoală,
mă face să mă regăsesc prin ea.

Aştept cuminte un semnal,
de a purcede către urnă;
şi domnul scund cu voce de caval,
ştampila mi-o întinde şi asudă.

A fost mai scurt decât credeam,
acest traseu de patru ani;
şi regăsit-am dupa geam,
doar chipuri cu surâs la bani.

S-a perindat uşor prin faţa mea,
al lumii vajnic cor de vuvuzele.
El astăzi stă întins pe canapea
şi ne citeşte cu aplomb în stele.

Am terminat periplul mic,
în jocul de-a alegătorul;
şi sper că am schimbat un pic,
în lumea asta... viitorul.

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc naiv

Ciudata nostalgie ne cheamă, în sfârşit,
În jocul nostru de cifre şi cuvinte
Şi nici nu observăm, în voluptatea clipei,
Că-n jocul nostru ninge hedonic şi cuminte.

Sari prima oară linia tăcută
Aproape ireală, trasată, pe pământ,
Aşteaptă-mă, te rog, curând se face toamnă!
Şi aud cum se desparte cifra de cuvânt.

Jucăm şotron sub felinarul lunii,
Sărind prin geometria primului pătrar
Şi socotim, în doi, cuvintele rămase
Pe gurile statuilor de var.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascuns

Dragii mei, o să mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu ştiu când o sa fie asta, tată,
Dar, hotărât, o să ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.

E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetiţe ca tine,
Joc de slugi şi joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de câni,
Şi fiecare îl joacă bine.

Ne vom iubi, negreşit, mereu
Strânşi bucuroşi la masă,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămâne greu,
Mâna stângace, ochiul sleit, limba scămoasă.

Jocul începe încet, ca un vânt,
Eu o să râd şi o să tac,
O să mă culc la pământ.
O să stau fară cuvânt,
De pildă, lângă copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Aşa s-a jucat şi Domnul nostru Isus Hristos
Şi alţii, prinşi de friguri şi de călduri,
Care din câteva sfinte tremurături
Au ispravit jocul, frumos.

Voi să nu vă mâhniţi tare
Când mă vor lua şi duce departe
Şi-mi vor face un fel de înmormântare
În lutul afânat sau tare.
Aşa e jocul, începe cu moarte.

Ştiind că şi Lazăr a-nviat
Voi să nu vă mâhniţi, s-aşteptaţi,
Ca şi cum nu s-a întâmplat
Nimic prea nou şi prea ciudat.
Acolo, voi gândi la jocul nostru, printre fraţi.

Tata s-a îngrijit de voi,
V-a lăsat vite, hambare,
Păşune, bordeie şi oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Şi pentru mâncare.

Toţi vor învia, toţi se vor întoarce
Într-o zi acasă, la copii,
La nevasta, care plange şi toarce,
La văcuţe, la mioare,
Ca oamenii gospodari şi vii.

Voi creşteţi, dragii mei, sănătoşi,
Voinici, zglobii, cu voie bună,
Cum am apucat din moşi-strămoşi.
Deocamdată, feţii mei frumoşi,
O să lipsească tata vreo lună.

Apoi, o să fie o întârziere,
Şi alta, şi pe urmă alta.
Tata nu o să mai aibă putere
Să vie pe jos, în timpul cât se cere,
Din lumea ceealaltă.

Şi, voi aţi crescut mari,
V-aţi căpătuit,
V-aţi făcut cărturari,
Mama-mpleteşte ciorapi şi pieptari,
Şi tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Aşa este jocul.
Îl joci în doi, în trei,
Îl joci în câte, câţi vrei.
Arde-l-ar focul.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândăcelul retrograd

Agonizând justiţia,
Un gândăcel proscris
A încercat soluţia
De-a invoca un vis.
Având antena ruptă
Pe capul cam curbat
Şi-o ceafă cam abruptă
Pe gâtu-i divizat,
Zâmbeşte, doar c-un dinte
Peste priviri fugare
Şi-aruncă lent cuvinte
Cu nonşalanţă mare:
Acum, când sunt ceea ce sunt,
Vă cer respect de funcţie şi cuvânt;
Şi ca să fim egali şi pe pământ,
Urmaţi lozinca: Noi respectăm un ideal, dar nu cel sfânt!

fabulă de Liviu Reti (8 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, număr prim...

Este Septembrie şi-i cald,
Doar roiuri de ţânţari plutesc,
Deasupra mării de smarald
Şi a naturii plină de lumesc.

Umiditatea permanentă şi activă
Aruncă valuri de bruboane peste corp,
Iar mintea îmi devine evazivă,
Când se-ntâlneşte cu un strop.

Asudă pielea şi întregul corp
Şi doar natura aşteaptă o schimbare,
Cocorii încă nu-s întorşi de tot,
Iar mintea zburdă spre visare.

Acum, mi-am amintit frumos,
Cum poate toamna să întoarcă timpul
Şi cum, iar, frunze se întind pe jos,
Ca un covor ce-mi oglindeşte nimbul.

Visând la locuri pline de speranţă
Cu jocul vieţii relaxat,
Mă-ndrept voios spre cutezanţa
Unui tărâm frumos, uitat.

poezie de Liviu Reti (1 septembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ se desfac minunile

Dumnezeu călăreşte norii într-un disperat galop
înfige pintenii de ies scântei
spumegă zăbala iar nărăvaşele nări se dilată
iar jocul oamenilor pare aşa mic
aceste fantastice fiinţe care locuiesc sub ploaie
construiesc piramide-n deşert
plâng din iubire
râd de bucuria stropilor
sunt aşa necopţi
cred în nemurire şi aduc ofrande
leagă zilele cu speranţe
se înghesuie să fure luna

câtă bucurie în ochii lor
când dumnezeu se joacă răsucind curcubeie
încearcă să-l prindă
sunt aşa de copii că s-ar juca şi cu ploaia
aleargă după fluturi şi nu ştiu că sunt îngeri
îi răstignesc prin insectare
strivesc florile de colţ
omoară căprioare
sunt păcătoşi
dar sunt aşa frumoşi
doar sunt copii cerului

vor învăţa curând seninul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi jocul

Dragostea începe cu schimburi de emoţii şi cu jocul
Nicioadată nu vom uita clipa revederii
Nici atunci când în bătrâneţe, dureri vom îndura
Dacă şi dragostea doare... ce va trebui să facem?
Să ne lăsăm duşi spre visul nostru...
Oferind şi primind cu pathos iubirea?

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţii de suflete

Din voalul de borangic al cerului,
miriade de suflete candide au coborât pe Pământ...
Ochi inocenţi, ca stele strălucitoare,
strigă voioşi şi râd fericiţi
dar ceasul timpului orele marchează
şi anii verzi alunecă nepregătiţi.
Ce de cadouri pentru copii!
Unii vor avea în dar o maşinuţă,
altora le va fi dăruită o păpuşă...
Sunt multe şi diverse jucării!
Cadouri însă nu există pentru unii copii
căci ei întind mânuţele prin parcuri şi străzi...
ochişorii-s lipsiţi de strălucire ş-armonii,
cu frica-n sân păşesc spre-nfricoşătoare amiezi.
Pentru unii copii nici dulciuri nu sunt,
căci ei nu au nici măcar un colţ de pâine
şi nici un acoperiş pentru ale lor trupuri uitate de lume.
Sunt copii care nu vor avea o mitralieră jucărie
ci o armă adevărată căci jocul lor e războiul, cruntă barbarie!
Unele fetiţe nu vor primi în dar păpuşi căci inocenţa le-au furat
şi jocul nici măcar în vise sau visuri nu s-a mai arătat.
În spatele măştilor ce feţe pulhave ascund,
sunt hoţii de suflete ce darul copilăriei au furat
şi voalul de borangic al cerului au spintecat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarutul

Mă sprijin în el
Şi lumea-i a mea,
E un cerc infidel,
Ce-i păzit de-o măsea.
Mă simte, cedez
Şi ochii sunt calzi,
Pe cer radiez
Atunci, ca şi azi.
Mă cheamă mereu
A lui dependenţă,
Cu aerul greu
Şi a lui decadenţă.
Il încearcă frecvent
Trupuri vii, ne-ncetat;
E mereu consecvent,
Dă răspuns la păcat.
Sinonim e cu clipa,
Timpu-i veşnic duşman,
Işi deschide aripa
Zi de zi, an de an.
Il aştept şi acum
Să revină constant,
Ii văd pasul prin fum
Şi dorinţa de-amant...

poezie de Liviu Reti (14 februarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de copii

trop-trop-trop
apoi stop sau poate poc-poc
după uşă, o fetiţă jucăuşă
prin gura cheii, o privire
în cămară, un băieţel, cam mititel
se ascundea iar după el
cătări sfioase, cam fricoase
în casă, tril duios,
suave glasuri de copii
sub masă, ochi mari
tulburători şi temători
joc de copii
cu zâne, prinţişori de pluş
şi un căţel murdar ca vai de el
adus de afară din gunoi
ei, un trofeu de soi...
ce joc sublim
în doi, în trei, în patru
dacă vrei
cu voi, cu ei sau între ei
un joc frumos
gingaş, copilăros
hai vino în jocul nostru de copii
un pas, doi sau trei
apoi să cazi şi tu în nămol
ca ei, ca noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de fluturi

Fluturii trăiesc puţin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veşnic... în cuvânt

Vin şi pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc uşor
Prin furtuni de vis, de dor

Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoţie în zbor,
Ce păcat că şi ei mor...

Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers în toamnă

Versul meu este în toamnă.
Trupul meu este în vânt.
Timpul prihănit de hrană
Mă subjugă pe pământ.

Chipuri văd peste stindarde,
Plete zburdă după gând.
Volburată, iarăşi arde
Mintea-mi rece, pe cuvânt.

Frunzele se duc cu nimfe,
Râurile cresc pe piscuri.
Astigmată cade-n cifre
Amăgirea-mi dintre scrisuri.

Nici durerile nu cresc,
Nicio lună nu răsare.
Doar un zâmbet de ceresc
Mă cuprinde-n disperare.

Am să dorm uşor pe vise,
O să zac pe frunze noi,
Cu-amintiri despre proscrise
Subjugate de nevoi.

Iar când sunetul de gheaţă
Peste clipe va veni,
Doar lumina-mi de pe faţă
Stinsă-n gând va străluci...

poezie de Liviu Reti (8 septembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii grei

Cerul, da, cerul, e tot... al nostru,
Doar umbrele sunt convergente,
Paşii lasă aceleaşi urme pe pământ
Şi urma noastră-i divergentă!

Amândoi am fost o clipă împreună
Şi chiar de nu ne-am văzut
Să facem din nevedere o chemare
Să ne-ntânlim la margine de timp!

Şi pentr-o privire ş-un fior în piept
Să devenim o Stea în infinit,
Un răsărit sau un refuz de asfinţit,
Să ne-ntânlim pe un curcubeu!

Curăţaţi de ploaia ce ne-a mai udat
Să ne iubim la umbra unui ram
Când toată ploaia... a stat
Să gust doar roua dintre sânii... tăi!

Să ne gustăm pe Noi ca şi copii
Că tot copii suntem şi... Noi
Chiar de trec anii grei ca plumbii
Să ne rămânem, să-mi rămâi!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţie confuză

Sunt lucruri fără importanţă,
sunt lucruri ce ne stau în drum,
acum, cu multă inconstanţă
şi urmărite din postum.
Ne bântuie agale nedreptatea
cu pasul ei mărunt şi cadenţat
şi doar istoria ne arată, azi, etatea
pierdută-n fir de păr, brumat.
A oamenilor fire e electrizată în dileme
prin inconstanţa şi nerăbdătoarea gură,
ce nu se poate-abţine să ne cheme
şi ce se stinge-ncet în jocuri tainice şi ură.
În lipsa educaţiei răpuse,
constant şi fără echivoc,
mă-ncearcă sentimentele apuse,
când dragostea era oprită-n loc.
S-au ridicat uşor toţi norii
peste o frunte încruntată la refuz
şi eu, acum, admir cocorii,
ce pleacă şi mă lasă, iar, confuz...

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?...

Vrei să ştii dacă sunt bine?
Vrei să ştii dacă îmi pasă?
Timpul stă acum cu tine,
Adormit la mine-n casă.

Nu mai pregeta pe culmi,
Nu mai aştepta pe stânci.
Vântul bate peste lumi,
Amăgit de şoapte-adânci.

Nu mai stinge iară focul,
Nu mai reînnoda trecutul.
Universul schimbă locul
Şi ne-arată azimutul.

Vrei să vezi ce se întamplă?
Vrei să simţi şi tu cum este?
Mâna pune-o pe la tâmplă,
Dezmierdând-o c-o poveste...

poezie de Liviu Reti (3 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!