Într-un anotimp recunoscător
îmi prind mâinile de umerii serii
spre o altă zi ce se naște
la cumpăna dintre trecut și viitor
cuprinsă-n metaforă
o șoaptă
înțelege prudența din propria-i soartă
într-o iubire de lungă durată
trăire - șoaptă
o îmbrac în veșmântul memoriei
cu metafora simplității
naufragiez în mine de parcă nu aș ști cine sunt
unde sunt și de ce sunt
pentru ce mai sunt și cât voi mai fi
ca-ntr-o reclamă din viață
adeseori o șoaptă
un spectacol într-o palmă se-nchide
fredonând refrenul unui timp
peste cortina ce cade
cândva acolo un vis
acum o șoaptă.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am devenit o șoaptă
La naștere am fost un țipăt simplu
Și-ncet, încet am devenit cuvânt
Ca să-nteleg că dacă trece timpul
Umila șoaptă a tacerii sunt.
Ard combustibil care îmi îndreaptă
Spre altă lume cei din urmă pași
Mai port în mine doar atât, o șoaptă
Și bietul ei ecou sinucigaș
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Și scara ce o am de coborăt.
Sunt țipete și urlete în lume
Și tunurile trag nerușinat
Se strigă daruri și averi și nume,
Și tobele de cobdamnare bat,
Iar eu din toată forfota nedreaptă
În marele vacarm al tuturor,
Încet, încet, am devenit o șoaptă
Și îmi amân rostirea să nu mor.
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai ramas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Șï scara ce o am de coborât.
poezie celebră de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu și alb rebelii unui mister
fără iubire nu sunt ceea ce sunt
înălțimea zborului
din atingerea trupurilor
trăiesc infinite dorințe într-atâtea melodii
solfegiul din noapte
iubita mea cu drumurile vii
e greu când ești departe
se face seară
buzele mele te caută spre partea geamului alb
în patul alb
dintr-o poveste
sărutul
într-o viață
tăcerea cuvântului
atinge culoarea roșie a părului tău
ardem împreună îmbrățișarea
lumânare la chindie
lumină și șoaptă.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ce-și curge clepsidra
un atelier s-a reprofilat să măsoare nisipul
adeseori nici nu înțelegem
oare cum?
este ora exactă în gama sol major
la limita dintre rost și spațiu
într-o dimineață printre paragrafe pierdute
un singur tren pleacă în șoaptă
doar el știe
într-o gară ne așteaptă scânteia fără răspuns
în demersul spre tăpșan
puterea focului
trecere
oare știe?
pe coapsele simplității sensuri
lumină
ospățul poemelor albe cuprinse-n cuvinte
într-o carte
pagină cu pagină ne curge clepsidra
oare cum?
oare cât?
oare cine știe?
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O unică femeie un singular fericit
acum sunt printre metafore
o melodie din noapte o infinită bucurie
în artificii de argint sunt nerăbdarea unor dorințe
cu buze de rouă în dimineața ce mă cuprinde
pianul cântă după alt și alt solfegiu
notele din setea unui ecou
frumusețea irisului ce renaște-n secunde
cu trupuri înlănțuite-n cele mai frumoase bluesuri
ce m-aș face fără seri
tumultoase adeseori liniștite arareori
uitate-n brațele atât de fericite
de minunatele plăceri?
în fiecare gând urc o împlinire
cu fiecare pas alerg spre altă împlinire
dorințe fierbinți timpul iubirii noastre
transcris într-o viitoare carte
îmbrățișez anotimpurile cu siguranța iubirii trăită
dinspre poveste înspre viață
noi suntem fericiți împreună
la chindie o lumină dinspre o șoaptă.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primejdii interioare
Ochii ca niște corabii plecate
Lacrimile miez de diamante
Spre mări interioare parcă
Se leagănă șoaptă cu șoaptă!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ne căutăm mâinile în miez de noapte...
Ne căutăm prin vise...
soptim fericiri,
sfâșiem doruri...
sfărâmam ziduri peste lume
ne împletim sufletele,
născând răsuflare vie de viața...
Doar în Lumina iubirii invesmantandu-ne...
Atât de-n mine-ti simt pasii...
Atât de vie e în mine curgerea sângelui tau
De simt cum îmi topește orice urma de mine...
Una cu tine făcându-ma...
Bătăile tale de inima se împletesc parca în fiecare farama din fiinta mea...
și te simt conturandu-mi tot ce sunt... tot ce am...
Fiind ca o prelungire a mea
din tine in mine curgând Cerul... Gustam fericirea...
răsuflare peste răsuflare
șoaptă peste șoaptă.
ruga lângă ruga..
Câți pași intre noi topindu-se...
cât freamat și cât dor intr-un singur suspin tăcut...
ȘI câtă iubire... Sfânta iubire... Desăvârșită iubire...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoaptă
Șoaptă din șoaptă
din șoaptele mele,
șoptiră către tine,
tu nu ai auzit,
tu nu le-ai auzit!
La rândul tău doar ai șoptit
și nu te-am auzit,
eu nu te-am auzit!
sonet de Mariana Șerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o șoaptă de zefir
Zorii vin, aduc răcoare
Pe o șoaptă de zefir.
Roua spală fir cu fir,
Și din ierburi, fețișoare.
De prin cuiburi călduroase,
Păsările se trezesc,
Și în versuri își vorbesc,
Vioaie și zgomotoase.
Mim, un gândăcel cu fală,
Zvăpăiat, frumos nespus,
Într-un lighenaș și-a pus
Apă, și încet se spală.
Ies și muștele murdare
Pe lăbuțe subțiri,
S-au clătit și de sluțiri,
Năvălind într-o căldare.
Cu urme pe mutra mică,
C-a dormit cu josu-n sus,
Pe doi ochi ce parcă nu-s;
S-a spălat și o furnică.
Aurora ne surâde
În splendoarea-i de culori;
Astru, moale, în palori,
A clipit ștrengar și râde.
Pe o șoaptă de zefir,
Zorilă e musafir...
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Știi, doamnă?
Era toamnă când te-am văzut.
Era pustiu de tine.
Fără să știu
cenușa norilor îmi înecase văzul
iar auzu-mi era vânt...
O șoaptă mi-a fost deajuns
ca vântul pustiului să nu mai bată.
O șoaptă... Atât.
O șoaptă transformată în sărut
de frunză rugunie
îmbrățișată de glie.
Și în apus de toamnă
am scăpat de pustiu,
iar acum, la plecarea ta
am rămas copac siguratic
în prag de iarnă argintie.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin deșertul dintre două piramide
mă învelesc cu oceanul într-o clipă albastră
cât o șoaptă a unui delfin îndrăgostit de stele
apoi fixez visul în menghina realului
disec întregul în părți infinite
ca pe o lume de lumi în căutarea adevărului
risipit în minciuna de zi cu zi
prin hăul dintre doi munți albi
respir speranțele ca pe un strigăt umil
a disperare
articulat parcă de un melc în cochilie
apoi mă îngrop fericit într-un verde rai
unde ard în focul dintre două tăceri
și o iubire nesfârșită
între timp
iarba amestecă lumina cu seva pământului
într-o căutare absolut absurdă a nesfârșirii
ca într-o retortă suprauzitată
de poet
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stafia Morții...
În strălucirea neagră, inertă și hidoasă,
Chiar unde niciodată o rază n-a pătruns
Aproape mi-e doar tihna, o țâță ticăloasă,
Din care storc cu sete pentru-al sorții uns,
Să mă prefacă-n lume în fel și chip ascuns...
În umbră albicioasă cu aura zdrelită,
În lacrimă de piatră, întindere de colb,
În teamă la vedere și șoaptă ponegrită,
În cucuvea, păianjen, în liliac sau corb,
În cânt de despletire a unui glas de morb...
Și cine sunt în fața sorții?...
Sunt nimeni sau sunt cineva,
Sunt peste tot și nicăieri
Dar sunt Stafia Morții!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta cu lacăt sec
O șoaptă în vecini eu am auzit
Te aștept din zori zilei ca să vii
Timpul a trecut nu ai mai venit
Sunt îngrijorată tu nu întârzii
De ce pasul îl aud acum venind
Trece de poarta mea nu s-a optit
Eu aud și glasuri la vecini râzând
Nu e nevoie să treci de mine pitit
De vei veni iar la mine altă dată
Găsești câinele la poartă legat
Mi-am pus valul, rochia înfiorată
Sufletul și inima este depărtată
Poarta pentru tine este încuiată
Inima suferă este tristă și grea
Lacrimi stau agățate într-o salbă
Să mergi acum la vecina cea rea
Să nu mă aștepți sunt departe
Va veni și rândul meu să plec
Umbli eronat cu vecine multe
Mă cauți la poarta cu lacăt sec
Nici eu pe acasă nu mai trec
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O șoaptă
cioplit dintr-un copac mort în alt veac
scaunul agonicei lumi
a înțepenit într-o cută a gândului
sprijinit pe trei picioare înfășurate în sfori de
cânepă veche până la putrezire
- această realitate nu mai înghite atâta tristețe strânsă
în niște vreascuri bolnave pentru iarna ce se apropie -
pe cer se întâmplă lucruri ciudate
umbrei prăfuite din dreptul ferestrei
i-ar fi de ajuns
o șoaptă subțire pe unda cugetului
de la Cel Ce își deschide toate cămările inimii
spre fiecare
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caia de șoaptă
Mă ucizi incet cu clasă
De mine dacă-ți pasă!
Apasă tare apasă
Căci iarba mi-e casă
Balta băutură aleasă
Omătul imbrăcăminte
Noroiul încăltăminte!
Și caia a ta șoaptă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din mine
Pe sub pielea-mi de copilă, țin ascunsă o femeie,
Cu privirea de felină și cu-n ruj ciudat pe buze.
Pregătită să atace viața când va fii nedreaptă,
Să ucidă și să moară, să renască-n a mea șoaptă.
E atât de rafinată că aproape nu exista,
Uneori îi sunt nedreaptă, și devine atât de tristă.
O lipsesc de mângâiere, de amor, și ochii căprui,
Și o-ngheț cumva în mine pentru moartea nu știu cui.
E un vis erotic parcă când în mine se arată,
Nu mai știu de sunt copilă, de-s soție sau amantă.
Mă tot ceartă ca o mamă, dar mă-ndeamnă la păcat,
E un demon într-o rană, ori sunt eu cu-adevarat?
Mă ucid în orice clipă, dar revin cu ea la viață,
O tot țin înlănțuită și lipsită de speranță.
Prea puternică-i femeia ce o țin ascunsă-n mine,
Totodată prea firavă, să o las liberă-n lume!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor și doare
Neștiutoare sunt, nu știu ce e iubirea
Atâta dor ascund, și să te am aș vrea,
Să îți sărut buzele, și să te alint
Cât dor ascund în mine, și cât te vreau de mult.
Și te chem în șoaptă, îți mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec să o ascult,
Mă cheamă de-auzi ale mele șoapte
Am să-ți hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.
Cât dor ascund în mine, și cât îți vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poți tu ce este fericirea
Să știu dacă din cer un înger a coborât
Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Și ce este iubire la soartă așteptăm,
Cuvintele sunt puține, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.
autor. Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
o șoaptă m-ajunge
Am mers
Am tot mers și
nicio urmă lăsată, parcă
tălpile ar fi plutit
nimic
să poată întâmpina vântul
doar umbra lor developată
pe un cristal azi cioburi iată
M-aș bănui că încă nu-s născut
sunt undeva un suflet în «stand by»
dacă n-ar fi amarul
și ciob în călcâi, deși
nu șchiopătez, am tot mai des iluzia
proiecții derulând
o șoaptă mă ajunge: schimbă pasul!
și-am început să merg în mâini apoi
înalt pe-o sârmă doar a mea un fel de fulger
lăsând urme pe norii vineții, vedeți?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urlet căprui
Îmi era atât de sete încât am băut o șoaptă.
Urlet căprui...
Urlet căprui...
Ce lume nedreaptă
să-ți fie sete de setea nimănui.
Ce-ncurcătură!
Ce șoaptă venită ca râul de sus
Urlet căprui...
Urlet căprui...
iar șoapta a trecut și s-a dus!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață renaște
O viață se naște, oricum,
Pe învățăminte!
Să nu greșești:
Trăiește-ți clipa în adevăr,
Dar nu în cuvinte!
Trecutul îți dăruie
Doar învățăminte
Și nu în el să trăiești,
Nu te minte!
Prezentul contează,
Acum cine ești?
Ce vorbe, ce fapte
Acum isprăvești?!
Ia seama,
Să nu greșești!
Căci omul,
De aceea e om, măi frate,
Cu gândul la viitor viețuiește,
E o șoaptă!
Nu lăsa nicicând pe mâine
Ocazia să faci un bine!
O viață se naște, oricum,
Pe învățăminte!
Să nu greșești:
Trăiește-ți clipa în adevăr!
Nu locui tu,
Doar în cuvinte!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis de iubire
Pe când ploua în paradis
Cu stropi mari de fericire,
Noi doi trăieam un vis,
Un vis frumos de iubire.
Viața părea ca un pom în floare,
Tu erai ca un vânt cald într-o zi fără soare.
Eu credeam că sunt un zeu,
Tu îmi șopteai dulce că sunt doar al tău.
Trăiam într-o lume creată,
Parcă doar pentru noi.
Eram fericiți și plini de speranțe,
Eram în doi.
Dar anii au trecut rând pe rând
Tu ești cu părul alb și eu la fel sunt.
Dar trăim tot acelaș vis de iubire
Cum am trăit de mult cândva.
Căci eu sunt toiagul tău și tu ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!