Pe o șoaptă de zefir
Zorii vin, aduc răcoare
Pe o șoaptă de zefir.
Roua spală fir cu fir,
Și din ierburi, fețișoare.
De prin cuiburi călduroase,
Păsările se trezesc,
Și în versuri își vorbesc,
Vioaie și zgomotoase.
Mim, un gândăcel cu fală,
Zvăpăiat, frumos nespus,
Într-un lighenaș și-a pus
Apă, și încet se spală.
Ies și muștele murdare
Pe lăbuțe subțiri,
S-au clătit și de sluțiri,
Năvălind într-o căldare.
Cu urme pe mutra mică,
C-a dormit cu josu-n sus,
Pe doi ochi ce parcă nu-s;
S-a spălat și o furnică.
Aurora ne surâde
În splendoarea-i de culori;
Astru, moale, în palori,
A clipit ștrengar și râde.
Pe o șoaptă de zefir,
Zorilă e musafir...
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mă dor toamnele când mor
Gem pădurile de dor,
Când frunzișu-n zarafir,
Pleacă-n foșnet, plutitor,
Peste sol ca musafir.
Și mă-ntreb de ce mă dor
Toți ciulinii smulși de vânt,
Ierburi, volbure, mohor,
Suspinând peste pământ.
Și mă doare-n orice an,
Când o toamnă în rugini,
Mă stropește inuman
Cu ploi dese și stropi fini.
Iau clepsidra ce s-a spart
Și-a pierdut nisipul lent,
Și de timpuri mă despart
Într-un hohot opulent.
Mă frământ de ce mă dor
Toate toamnele când mor?
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modernism
C-avem bunici "șabloane",
Subțiri, ispititoare,
E că avem saloane
De înfrumusețare.
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul primăverii
Cobori pe raze ce străbat în lume
ca o zeiță și îmi ești, în vis,
un dar ce cred că e din cer trimis,
spre-o nouă viață pașii să-mi îndrume.
Sărutul tău e roua dimineții
ce stinge setea unui trandafir,
iar cântul tău e-o șoaptă de zefir
venită dintr-o lume a blândeții.
Din ochii tăi se-acoperă cu verde
pământul, plantele ce se trezesc,
iar ruga ta, ce înspre zări se pierde,
aduce aripi care se grăbesc,
cu mângâieri, natura s-o dezmierde.
O, primăvara mea, cât te iubesc!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit o șoaptă
La naștere am fost un țipăt simplu
Și-ncet, încet am devenit cuvânt
Ca să-nteleg că dacă trece timpul
Umila șoaptă a tacerii sunt.
Ard combustibil care îmi îndreaptă
Spre altă lume cei din urmă pași
Mai port în mine doar atât, o șoaptă
Și bietul ei ecou sinucigaș
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Și scara ce o am de coborăt.
Sunt țipete și urlete în lume
Și tunurile trag nerușinat
Se strigă daruri și averi și nume,
Și tobele de cobdamnare bat,
Iar eu din toată forfota nedreaptă
În marele vacarm al tuturor,
Încet, încet, am devenit o șoaptă
Și îmi amân rostirea să nu mor.
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai ramas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Șï scara ce o am de coborât.
poezie celebră de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un anotimp recunoscător
îmi prind mâinile de umerii serii
spre o altă zi ce se naște
la cumpăna dintre trecut și viitor
cuprinsă-n metaforă
o șoaptă
înțelege prudența din propria-i soartă
într-o iubire de lungă durată
trăire - șoaptă
o îmbrac în veșmântul memoriei
cu metafora simplității
naufragiez în mine de parcă nu aș ști cine sunt
unde sunt și de ce sunt
pentru ce mai sunt și cât voi mai fi
ca-ntr-o reclamă din viață
adeseori o șoaptă
un spectacol într-o palmă se-nchide
fredonând refrenul unui timp
peste cortina ce cade
cândva acolo un vis
acum o șoaptă.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin trena iernii
Pastel
De pe cușma unui nor,
Care cască obosit,
Roi de fulgi s-au risipit,
Printr-un crivăț crud, sonor.
Satul parcă e pictat,
Neclintit ca-n șevalet,
Se afundă-ncet, încet,
De lume deconectat.
Hau! Hau! Hau! ca-ntr-un ecou,
Se aude Azorel,
Cu botic de năsturel,
Prin decorul alb și nou.
Pe sub streșini, îmbufnat,
Un sticlete mititel,
E vrăjit de-acest pastel,
Dens, bogat și luminat.
Ți! Ți! Ți! a murmurat
Vechiul cântec un minut.
Acu liniștit, tăcut,
Stă în cuibul velurat.
Perechiușa-i lângă el,
Iată că nu-i singurel!
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi ochi negri
Mai străini ca niciodată,
Mai pierduți ca nicioricând,
Se privesc doi ochi de fată
În privirea lor cătând.
Nu-nțelegem ce mai este
Nici e rost de întrebat,
Stau pe margine de lacrimi
Doi ochi negri, destrămați.
Poate cer vre-o evadare
Ori răspunsul inserat?..
Din adânc, odinioară
Zorii m-au cutremurat.
Plâng uimite mărgărite,
Roua spală umbre noi,
Ce se-alege din speranțe
Când sunt arse de cei doi?!
Urlă vântul a turbare,
Ceața dă năvală iar...
E prea mică dimineața,
Valul vine după val.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre prostie
Nerozia se dă cultă,
Progresând stăruitor,
Sfidător parcă insultă
Intelectul sclipitor.
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai asemănătoare obiecte casnice sunt mașina de spălat și televizorul. Primul obiect spală rufe. Al doilea spală creiere.
citat celebru din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sate spovedite-n ploaie
Plouă peste sate
Spală de păcate.
Ploaia spovedește
Iarba care crește.
Spune ce păcate
S-au făcut prin tine.
S-au ascuns prin sate,
S-au spălat prin mine.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avocatul și clienta
Un avocat cu-o mină inocentă,
Convingător și cinic a pledat,
Să divorțeze grabnic pe-o clientă,
Da hoața mică... ea l-a divorțat!
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Primăvară radioasă,
Bine ai venit acasă,
Cu miresmele de flori,
Zile lungi, muguri, culori,
Clipoceală de izvor,
Că mi-a fost și frig și dor.
Tot de drag, versul descântă
Până frigul se-nspăimântă,
Să porți raze, verde, tril,
Să ai pasul pueril,
Ochii ca de toporași,
Candoare de fluturași.
Uite, vânturi somnoroase,
Șed cu zilele noroase,
Într-un fund de hău arid...
Râul sapă ca un rid,
Haide, saltă-ți poalele,
Te stropesc izvoarele!
Când vei fi mai blândă, bună,
Să-mi aduci țipând sub lună,
Păsările ce s-au dus,
Astă toamnă spre apus.
Să chemi razele zglobii,
Să le șteargă din fobii.
Eu, în rochii cu buline,
Port parfumuri de la tine.
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raportul unui agent
Într-un tragic accident,
Consemnase un agent:
"Opt sunt morți, captivi prin fiare,
Restul, martori deși-i doare..."
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei mincinoase patologice
Adevăru-i combativ,
Da minciuna-i dinainte,
Și-o asculți admirativ:
-Doamne, ce frumos mai minte!
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provocare
Gheață-n pomi și peste tot,
Cazi pe spate, într-un cot...
Și cum cu soacra nu mă-mpac,
O rog să urce în copac.
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afaceristul
A ajuns în urbe mare,
Printre numele cu fală,
Dară mâinilei murdare,
Nici o baie nu-i le spală.
epigramă de Gavril Moisa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reuniune medicală
Sobri, reuniți în sală,
Medici, rezidenți, surori,
Deși nu ai nicio boală,
Parcă te-ai căzni să mori!
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matinală
Aurora violetă
Plouă rouă de culori -
Venus, plină de fiori,
Pare-o vie violetă.
Bat la geamul tău încet,
Bat cu-o rază sângeroasă -
Vino, floare somnoroasă,
Cât pe zări e violet.
Plâns de ape se repetă,
Încă totu-i adormit -
Ca în vise s-a pornit
Roata morii - violetă.
Gol e-al sânului buchet,
Floare goală, somnoroasă...
Trist, cu roza sângeroasă,
Bat în geamul violet.
Aurora violetă
Se pătează de culori -
Venus, pală de fiori,
Pare-o stinsă violetă...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
o șoaptă m-ajunge
Am mers
Am tot mers și
nicio urmă lăsată, parcă
tălpile ar fi plutit
nimic
să poată întâmpina vântul
doar umbra lor developată
pe un cristal azi cioburi iată
M-aș bănui că încă nu-s născut
sunt undeva un suflet în «stand by»
dacă n-ar fi amarul
și ciob în călcâi, deși
nu șchiopătez, am tot mai des iluzia
proiecții derulând
o șoaptă mă ajunge: schimbă pasul!
și-am început să merg în mâini apoi
înalt pe-o sârmă doar a mea un fel de fulger
lăsând urme pe norii vineții, vedeți?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă, frunziță scundă
Când sunt veselă, când tristă într-o toamnă ce abundă,
Ce își pierde ziua lungă, dintr-un veac, într-o secundă,
Și își irosește frunza creionată în rugini,
Când un vânt cu zgomot smulge mărăcini din rădăcini.
Da îmi port în gri veșmântul cu-mprumut din bolta sură,
Și strivesc sub talpa-mi rece - cer clemență - o făptură
Ce s-a pitulat plăpândă sub o frunză de arțar,
De s-a-nfiorat de spaimă și molidul sulițar.
Nu am vrut... și-o frunză moale mă străpunge mustrătoare,
Cu un scâncet de aramă, m-a avertizat că moare
Dacă mai înăbuș inimi mititele și în frici...
Și jenată mă cuprinde o durere ca de bici.
Iartă-mă frunziță scundă, și tu gândăcel sărmane,
Că te-am dus în veșnicie în condiții inumane,
Iartă-mă pădure rară că ți-am sfărâmat o frunză,
Să mă ierte cititorul dacă par de-un timp, confuză...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!