Sfânt Soare

Nopţi după nopţi-mi porţi
Razele călăuzitoare
Printre coasele-i mercure
In poeziile astrale-ţi

Ce mi-s legile versurilor
Aici unde tu ai crescut
Pe o ramură de tei tăcut
In Sfântul Poet, românilor!

Căci credinta pentru ţară
Ti-a fost eşafod cu pară!
Răstignându-te pentru psalmi
Scrişi Daciei cu patimi...

Si cu aripi din flori de tei
Te-ai ridicat sus, peste ei
Hoti, dusmani, mulţi mişei
Luminând umbra nemerniciei...

Ce se abate iar Emine
Peste codrii, munţii si ţarne!
Si de aceea Luceafăre
Te rog luminează mai tare

Să te transformi tării-n soare
Sfânt, României noastre Mare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucium de nufăr

Crezi că te-am uitat academie
Când Steaua ce lumina o Românie
Ti se părea ţie doar nebunie
Si l-ai condamnat la Veşnicie

Eu m-am reintors aici pe nufăr
Să aduc lumina lui in bucium
Peste al vostru crud stârv de uium
Să infing iar razele de Luceafăr

Căci din Banat, El aici m-a chemat
Să continuu ce voi ati ingropat
Cântând nedreptatea neîncetat
Până când la ospiciu o să fiu băgat

Să scriu pe zidurile României
Să-mi trăiesti in faţa nemerniciei
Si condamnată să fii vesniciei
Visul de fier aurind Mare Românie!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminul eminului sfânt

Emin al eminului sfânt
Cu ce-ai greşit pe pământ?
Să te chinuiască-n mercur
Pentru adevărul pur...

Ce-l vedeai printre obscur
Printre curve şi mişei
Râspândind vers de tei
Cu buciumul de condei..

Îţi vor plăti cu toţii
Când vei vedea cum hoţii
Se vor ruga, idioţii
Să nu-i arzi cu raze

Când le va sosi timpul
Să-ntâlnească Luceafărul..
Printre îngeri măreţ poet
Judecându-i cu drept...

Îi vei fierbe în mercur
Ascultându-ţi versul pur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele de tei

Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică..
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă

Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri poem de nori
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină...

Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer, genune..
Poeziei, nemaivăzută minune
Dulcindu-i reci de mercur, strune..

Căci şi aici şi sus, Luceafăre
Poeţi mulţi nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopţile lor,.. reci de cufăr....

Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii şi munţi cei înalţi
Să te citesc, hrănit cu linişte de tei
Cu zânele tale pe umeri mei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele de tei

Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică.
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă.

Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri... poem de nori.
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină.

Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer... genune.
Poeziei, nemaivăzută minune,
Dulcindu-i reci de mercur... strune.

Căci şi aici şi sus, Luceafăre
Poeţi mulţi nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopţile lor... reci de cufăr.

Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii şi munţi cei înalţi,
Să te citesc... hrănit cu linişte de tei.
Cu zânele tale pe umeri mei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare de sare

Soarele nu răsare...
Luna nu-mi apare
Marea nu este mare
Codrul nu-i răcoare

Inima-mi tresare
Tălpile mi-s goale
Ochii m-au părăsit
Pletele au ruginit

Dorul taie si leagă
Te aruncă bucată
Cu bucată... in zare
In ocne cu mercure

Rana-mi e prăpastie
Săpată din dragoste
Presar un pumn de sare
Azi iar nu-i soare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi. Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi că S-a arătat lui Petru, apoi celor doisprezece. În urmă, S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit. După aceea, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie.

Sfântul Pavel în Epistola întâi către corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 15:4-8
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pentru iubire

În cerul viselor înalte
Mi-am încastrat aripi în spate
Şi am zburat s-aduc lumină
Pe ţarna plină de rugină.

Tu şlefuiai o lumânare
Din mare răsărit de soare
Şi te rugai îngenuncheată
La Maica Domnului Curată

Să-ţi pună şi ţie în spate
Un curcubeu până la moarte,
Cu el să urci şi să cobori
Copiii îngeri printre flori.

Zâmbind pe urme de zăpadă,
Să le şopteşti ca le sunt tată,
Că-n zborul viselor înalte
Iubirile-s adevărate...

Că ştim să trecem peste munţi
Şi marea-n ochii celor mulţi,
Că ştim ce-i pâinea în iubire
Şi Sfânta Cruce-n mănăstire.

De-aceea spun că-n visul meu
Tu porţi culori din curcubeu,
Eu aripi pentru dorul sfânt
De-a fi iubire pe pământ.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr blând...

cât a trecut, mult sau puţin,
dar eşti aici şi te simţim,
eşti printre frunze, eşti în iarnă,
eşti o dorinţă care cheamă

de sus din cer cobori lumină
şi-acum ne e raza divină
şi-n noapte eşti Luceafăr blând,
ne mângâi cu un vers, pe rând

te doare totul pe pământ,
pământul României Sfânt,
priveşti plângând din ochii tăi,
te dor de-atâţia derbedei

îi vezi câţi sunt, sunt încă mulţi,
sunt mulţi şi cei ce sunt desculţi,
doar tu îi mângâi când şi când,
cu poezia ta vorbind

ţi-s versurile toate actuale,
nu s-a schimbat nimic şi cât te doare,
dar vreau să ştii că cei români,
citesc ce-ai scris şi tu i-aduni

ştiu foarte mulţi cum sună doina,
când te citesc le-aduci odihna
şi îi trezeşti să se gândească,
la ţara noastră românească

cât a trecut, puţin sau mult,
dar şi-astăzi eşti în noi un cult,
un cult ce nu se dă bătut
şi cultul tău ne este scut

ţi-am îngrijit teiul cu flori,
venim la el de-atâtea ori,
aici la umbra lui de-acum,
te recitim, poet român

te rechemăm şi-n seri, şi-n nopţi
şi când oftăm la câte porţi,
unde ne chemi iubirile,
citindu-ţi poeziile

Luceafăr blând, Luceafăr drag,
cum străluceşti la noi pe prag,
cum te iubeşte România,
cu toată inima, cu toată glia.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet peste zeu

Să-ţi aşezi încrederea-n palmele cuiva
şi să o apere cu viaţa sa
ridică aceea fiinţă cu sufletul
deasupra oricărui zeu
căci ei a supus-o răstignirii
pentru dovedirea încrederii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam

De poet ramân poeziile
fluturi în zbor
luminând cu miile
umbra pădurilor -

de suflet se-alege pulberea
ţesut năpârlit
invadat de larvele cărora
aripi nu le-a clocit.

De poet ramân poeziile
amintiri de visător
bântuindu-l cu miile
în prezentul său gol -

sufletul sfârşeste-n mizerie
sortit să moară
de dorul vieţii şi-al fluturilor
rămaşi afară...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de mercur

Cuvintele mă caută nebune
In versuri pentru ale pune
Demonice-mi devin stăpâne
Prin pelegrinarile caudine

Prin tărâmurile lor virgine
Unde mă luminezi Emine
Să alerg după cele de mercur
Cu greutatea adevărului pur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe toţi?

De trecem Prutul cu flori
O să ne împuşte pe toţi
Acesti cretini şi mafioţi
Doar ei pot fi patrioţi

Bolşevici ce stau-n cucuvea
Peste Basarabia ce nu e a mea
E a nepotilor noştri Români
Ce vom fi pomeniţi divini

De trupul tării-l reîntregim
Să dansăm hora să zâmbim
Hai să trecem Prutul încă odată
Eternitatea cu flori asteaptă

Să ne cinstească in eroi
Scrişi cu curcubeu in veci

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals de moroi

Preavăzătoare instanţă
Cerem drept şi-ncuviinţare!
Să punem zăbrele şi stor
Pe albastru şi pe soare.
Să plătească, să muncească
Pentru pensia noastră cerească
Fiindcă avem imunitate
Ce nici îngerul nu o poate!
El mai poate între noi decade.
Cei cu drept şi pe mirare
Viaţă, moarte, fericire
Date gratis nouă de prostime!
Ce s-a adunat in turme
Nouă in fund să ne sufle
Cu trâmbiţe şi turle
Prea orbită de un colţ de pită
Când tu justiţie!
Numai esti de mult oarbă
Talgerul e cu telecomandă.
De lumină nu au nevoie
Ii conducem noi în iad
Să-i ardem cu codrii ţării
Fierţi in apa vândută a mării
Căci cu dracul am căzut la pace
Acatiste prin popii ne face!
Şi noi drept multumire
Fierbem în smoală roşie, aici!
Pe copii şi pe bunici
De ale noastre predici vrăjiţi
Să fie intre ei învrăjbiţi
Cu lumina noastră mare
Ce dă soarelui paloare
Cu zăbrele şi stor pe soare
Ţara e a noastră şi fără-ncuviinţare
Dar noi vrem o legiferare
Căci prostimea-ngenucheată
Crede in a nostre legi
Mai tare decât cele Zece
De popii noştri refăcute
Să putem fura în linişte
Şi ultima rază de soare..
Printre uşa întredeschisă
In care au mai rămas
Puţini Icari ai ţării...
Căci ceara e la noi
Ascunsă bine printre noroi
De al nostru prea "sfânt" moroi
Cea convins morţi să voteze
Promiţându-le din moarte să-i elibereze
Şi pe oase să valseze
Cu a lui gaşcă de hoţi
Curve, mârsavi şi idioţii
Ce ne fură soarele dreptăţii
La toţi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu ştiu de-a fost un om...

fel de fel de poezii s-au tot scris sau recitit,
fel de fel de poezii au pierit şi-au înflorit,
dar nici una nu-i în vers mai ritmată, mai lumină,
cum ne-a scris în timpul său Eminescu, stea divină
şi acum ca şi atunci, în iubirea-i neclintită,
ţara a cântat în rând, dragostea şi-a lui iubită

răsfoiesc acum pe rând poeziile-i alese,
câtă patimă a pus pe acest pământ de zestre,
câtă dragoste din el se revărsă şi ne cheamă,
când suntem mai abătuţi, când iubim, când timpu-i dramă
şi cum el a aranjat spaţiul, cerul şi natura,
de-l citesc mă simt înalt, mi se încleştează gura

nici nu ştiu de-a fost un om, cred c-a fost un Sfânt din mare,
cred c-a fost rană şi pom sau Luceafăr sau chiar Soare,
cred că ne-a fost dăruit să trezească din morminte,
pe cei mulţi şi prigoniţi, astăzi rupţi de cele sfinte
şi atunci ca şi acum versul său ascunde doruri
şi de ţară şi de crâng şi de flori şi păsări stoluri

trece timpul peste noi şi înghite nemurirea,
rând pe rând ne trecem goi în morminte cu iubirea,
numai el rămâne Sfânt şi veghează şi îndrumă,
mii lăstari ce au crescut, peste văi, prin munţi, sub lună
şi de sus, din infinit, raza lui încet coboară,
luminează peste timp, ea rămâne să ne doară

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiu universal

Ştiinţa de astăzi socoate -
Savanţii să dea probe pot -
Că legile fizicii, toate,
Aceleaşi sunt chiar peste tot.

Şi dacă acestea se ştiu
Şi toate sunt universale,
În logica asta se-nscriu
Şi legile vieţii morale.

Aici, pe planeta Pământ,
Ţinută în viaţă de Soare,
Un singur principiu e sfânt:
Caimacul îl ia cel mai tare.

Deci n-o să ne mire defel
Când Domnul, din bolta cerească,
Veni-va să-i ducă la El
... Pe cei care pot să plătească.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi armă

Domnul sfânt să ne iubească,
Şi-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste ţara Româneasca
Şi-al românilor popor!

Noi prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de ţară
Ce strămoşii ne-o lăsară,
Şi pe Sfântul Domn de scut.

Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi fraţi ai mei!
Astfel Cerul hotărât-a
Să se nalţe amărâta
Ţară, prin puterea ei!

Mai făţiş, mai fără veste
Ne-aţi lovit, duşmani de voi!
Dar ce-a fost, a fost poveste!
Dragostea de ţară este
Şi mai tare-acum în noi.

Şi de cine ne-o fi teamă?
Mult a fost, să vă răbdăm,
Nebăgaţi de voi în seamă
Astăzi ştiţi voi cum ne cheamă,
Dacă nu, să vă-nvăţăm!

Numai Domnul ne iubească
Şi-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste ţara Românească
Şi-al românilor popor!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când vezi ochii
ce mor după un zâmbet
aprinde-ţi un foc în suflet
şi luminează peştera în sunet
de culori...
de flori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi armă

Domnul Sfânt să ne iubească,
Şi-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Ţara Românească
Şi-al românilor popor!

Noi, prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de ţară
Ce strămoşii ne-o lăsară
Şi pe Sfântul Domn de scut.

Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi, fraţi ai mei!
Astfel cerul hotărât-a
Să se-nalţe amărâta
Ţară, prin puterea ei!

Mai făţiş, mai fără veste,
Ne-aţi lovit, duşmani de voi!
Dar ce-a fost, a fost poveste!
Dragostea de ţară este
Şi mai-tare acum în noi.

Şi de cine ne-o fi teamă?
Mult a fost, să vă răbdăm,
Nebăgaţi de voi în seamă –
Astăzi ştiţi voi cum ne cheamă,
Dacă nu, să vă-nvăţăm!

Numai Domnul ne iubească
Şi-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Ţara Românească
Şi-al românilor popor!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru ultimul rege

a plecat în ceruri şi ultimul rege
patria e mai săracă în demnitate
lumini din candele de păcat să-l dezlege
căci neamul îl deplânge cu solemnitate.

a răspândit onoarea pe sfântul pământ
a ctitorit biserici pentru enoriaşi
se leagănă de jale codrii în vânt
cine-o să se mai roage pentru nevoiaşi?

a împărţit iubire cât a trăit cu patimi
şi în exil a îndurat doruri de glie
sunt mulţi în ţară care varsă lacrimi
căci au rămas doar zeii ce produc anarhie.

va dăinui-n istorie o amintire vie
veghind cu drag din cer milioane de inimi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde

Unde e laguna aceia
Să te trezesti
Si-n mare să te scalzi
Cu copaci de cocotieri
Ce-si cad fructele
Si sparg clepsidre
Cu sârme ghimpate de corali
Pentru legi hidre
Unde..
Printre atâti
Arginţi de sfinţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!