Rondelul dimineţii de vară

Ard zările mocnite în focuri vineţii,
Noaptea e învinsă, de suliţe-i răpusă,
Potirele adună broboane străvezii,
Se stinge bolta-ncet, de răsărit apusă.

Răsună deşteptarea-n pădure şi-n câmpii,
În cânt de păsărele e-o dragoste nespusă,
Ard zările mocnite în focuri vineţii,
Noaptea e învinsă, de suliţe-i răpusă.

Mireasma teiului de-un vânticel e-adusă,
În zările înalte un stol de ciocârlii
Se pierde-n rotocoale prin razele-aurii,
Grădina veselă în drepturi e repusă,
Ard zările mocnite în focuri vineţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcind pe mal de ape

Peste zările senine liniştea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere,
Într-o unduire lină valurile se îngână,
Vântul intră-n păpurişuri, mişcă-n dulce adiere.

Trece-o turmă de mioare, se îndreaptă către stână,
Doru-n vale se prăvale în doină de mângâiere,
Peste zările senine liniştea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere.

Sălcii împletesc şuviţe, tremură în mlădiere,
Lance urcă spre văzduh cumpăna de la fântână,
Nor răzleţ cu chip de înger în azur de ceruri piere,
Floarea cea nemuritoare, dragoste, credinţă-mi cere,
Peste zările senine liniştea-i atotstăpână.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

actul întâi răsună înghiţind noaptea
zările sunt cuprinse de cântecul lor
doi pescăruşi ce se-alintă în neguri
şi ochi-mi sarută, mă-nalţă în zbor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în viaţa omenească sunt focuri care distrug şi focuri care purifică.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja

Plouă cu miresme. Dinastii de vorbe
drum în piatră taie, desfrunzind cărări.
N-am zăpezi destule, să le-ngrop pe toate
albele rusalce dănţuind sub zări.

Ape se despică, nesfârşite ape,
slovele sunt oarbe, jocul e-mplinit.
Clipele-s regate şi mă-nchid în ele
pânză de păianjen, zori şi asfinţit.

Perle temătoare, în abis captive,
urcă în poeme, înflorind chemări.
Ard mocnite focuri, sacre jurăminte,
n-am zăpezi destule să le-ngrop sub zări.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de toamnă

Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenuşa-ntunecării,
Dulci adieri spre zările roşcate
Trimite vântu-n suflul alinării.

Cocorii obosiţi se vaită-n şoapte,
Pribeag mai este dorul depărtării,
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenuşa-ntunecării.

Se spală luna în apa înserării
Şi stelele de praf sunt măturate,
Desprinse, frunze-n pragul disperării
Veştede-adorm în liniştea uitării,

Amurgul arămiu din aripi bate...

sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadă

Cat în sus, în noapte sus,
stelele-n pleiadă număr.
Sunt o clipă, alta nu-s -
- semne cerului pe-un umăr.
Vânt le iscă, vânt le duce,
cineva le pune-n cruce.
Vânt le-aprinde, vânt le stânge,
mi le-aruncă-n gând şi-n sânge.

Joc de focuri, joc de inimi -
Ostenescu-mă să număr
înc-o dată aştri minimi.
Focuri mari şi focuri line-
- Câte văd, atâtea inimi
bat în spaţii pentru mine.
Ard în văi şi pe coline
inimi mari şi inimi line.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focuri de toamnă

Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalţă către cer agale.

Vara a plecat şi-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare şi parfum,
Din focurile roşii se-avântă înalte
Turnuri cenuşii de fum.

Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!

poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul de foc

Aurul toamnei căzut în noroi
Îl zdrobim în călcâie, în tălpi
Ţinem pe umeri ca nişte stâlpi
Zările vinete amândoi.

Sângele ni-l adună pământul.
Doar carnea ne-o lasă şi oasele
Să le clătinăm prin frumoasele
Zile în cari ne spulberă vântul.

Sub frunte gândul încă rămâne,
Îl rup cu inima-n două, în două,
Îl mânjesc cu lună, cu rouă
Şi ţi-l întind proaspătă pâine.

Aurul toamnei pe câmp şi-n pădure
Îl strivim mohorâţi cu picioarele.
Dârdâim şi-aşteptăm soarele
În carul lui de foc să ne fure.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste insomnii
Zările se revarsă
Neputincioase

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artiştii i-au brodat omenirii zările.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata

Eram copil,
mă trezea devreme
tata, rugându-mă
să-l ajut
să semene zări.

Noaptea
culegeam împreună
stele,
după ce scoteam beţele
din roata Lunii...

Acum,
prin geruiala ferestrei,
abia de mai observă
zările,

cerul îi pare
o stranie mirişte,
roata Lunii
nu mai merge decât
înapoi.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Petrescu Mariea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarea

ăsta în fiecare zi cumpără şampanie zarea ăsta nu e în toate zările şuşoteau angajatele supermarketului de peste drum în timp ce aranjau pe rafturi şampaniile zarea până şi casierele se mirau când ajungeau să scaneze codul de bare al şampaniei zarea ăsta nu e în toate zările probabil că gândeau una mi-a şi zis sărbători fericite domnu' sărbători fericite i-am spus

deşi nu eram în preajma sărbătorilor nici ea nu era blondă una mai în vârstă m-a întrebat vreţi să o faceţi lată domnu' nu i-am răspuns vreau să o fac lungă luuungă precum viaţa pe care nu o înţeleg vieţuitorii nu ştiu ce a înţeles nici dacă a înţeles ceva nici nu are importanţă de vreme ce acum stau şi scriu şi scriu în timp ce beau şampanie zarea şi mi se deschid toate zările

şi îi văd pe angajaţii self security cum stau cu ochii pe mine ca nu cumva să ies cu zarea neplătită ca nu cumva să iau prea multe zări dar cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut casiera aia brunetă şi frumoasă şi tânără care m-a întrebat ce sărbătoresc viaţa i-am spus iar ea mirată bine bine viaţa dar în fiecare zi nu domnişoară i-am zis nu în fiecare zi în fiecare clipă

poezie de Nicolae Silade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Ţara de Sus (cu gândul la Mihai Eminescu)

Trecând, n-ai cum să nu opreşti,
Venind din zările albastre,
Şi să săruţi la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre!

epigramă de Vasile Larco din Volumul de epigrame, În aşteptarea luminării, 2006
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

stolul de corbi
porneşte
din iarna
sufletului meu
spre zările cernite

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut
Şi-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Şi mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Uşor de mână Tu m-ai prins
Şi ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când inima pereche mi-a cerut
Şi-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci uşor de mână
Şi inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

poezie de Gheorghe Pârlea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arşiţa

Vântul a uitat să bată,
Frunzele-s încremenite,
Apa morţii-n valuri saltă
Peste zările-nroşite.

Miriştea înfierbântată
Arde-n pâlpâiri mocnite,
Vântul a uitat să bată,
Frunzele-s încremenite.

Ceru-i gol, opal, fierbinte,
Niciun nor nu se arată,
Ţipă-n câmpuri pârjolite
Prigoria însetată,
Vântul a uitat să bată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea s-a aşternut

Pentru mine, fată dragă
zările azi s-au închis.
Nu te văd trecând pe stradă,
noaptea nu-mi apari în vis.

A fost o vreme când noi doi
eram tare fericiţi.
Înduram viscole, ploi,
numai ca să fim iubiţi.

Vremea-aceea a trecut.
Distanţa ne-a despărţit.
Între noi s-a aşternut
tăcerea, la infinit.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zările noastre azi
sunt de sticlă
sau paravane
cu reclame
cât mai atrăgătoare
vinderii de amăgire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duke (se aud focuri de armă; Sefton începe să-şi vină în fire după ce pariase împotriva evadaţilor): Calmează-te, Sefton. Focuri de armă. Da, şi? De unde ştii că n-au scăpat?
Sefton: Vrea cineva să-şi dubleze pariul?

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Discul vânăt împinge jarul spre apus.
Ard zările suflând în spuza timpului.
Nisipul din clepsidra zilei s-a tot scurs
Şi s-au deschis zăvoarele amurgului.

Lumina palidă mai face-un pas minuscul.
Ar vrea să ardă, resurse nu mai are.
Se mătuieşte-n gheare de crepuscul,
În ultim licăr clipeşte-apoi dispare.

Încrâncenată-i lupta-ngemănării...!
Amurgul piere înghiţit de noapte.
Pe cer se-aprinde candela-nserării.
Nimic nu mişcă, e linişte în toate.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!