Vraja
Plouă cu miresme. Dinastii de vorbe
drum în piatră taie, desfrunzind cărări.
N-am zăpezi destule, să le-ngrop pe toate
albele rusalce dănțuind sub zări.
Ape se despică, nesfârșite ape,
slovele sunt oarbe, jocul e-mplinit.
Clipele-s regate și mă-nchid în ele
pânză de păianjen, zori și asfințit.
Perle temătoare, în abis captive,
urcă în poeme, înflorind chemări.
Ard mocnite focuri, sacre jurăminte,
n-am zăpezi destule să le-ngrop sub zări.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Orașul sub zăpezi
Cocoșul negru
a cântat a treia oară,
ultimul cal
a murit în zori.
Zăpezi, zăpezi,
oraș fără asfalt,
urme,
sicriul tatei
alunecă pe gheață.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
De ai ști
De ai ști cât mi-e de greu
și cât gol e-n jurul meu,
cât de goale-mi sunt palmele,
cum mă-ncearcă fantasmele.
De ai ști câte rugi și chemări
și priviri aruncate în zări
și vorbe, aproape șoptite,
am avut în nopțile cernite.
Ai veni cu pași de vară
călcând peste negre hotară.
Să calci în picioare chemări
clipe de vânt peste zări.
De ai ști cât mi-e de greu
și cât gol e-n jurul meu...
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua polară
Cerul și-a scuturat vișinii-n floare,
Zăpezi, nesfârșite zăpezi.
Galben, abia de mai vezi
O fărâmă de soare.
Și totuși, cândva a fost vară.
Urșii sunt albi, de hârtie.
Umblăm pe această câmpie
În creștet cu steaua polară.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Adu-ți aminte!
Mai dă-mi să beau ambrozii
ne'ncepute,
nu-mi cânte încă
marșul de plecare,
Adu-ți aminte!
Mâine, în volute,
vor arde ruguri,
viselor fanare.
Prologul, nu l-am scris,
iar Demiurgul
împarte brume lacome-n livezi.
Adu-ți aminte!
N-am cuprins amurgul
cu palmele
rănite de zăpezi.
În galben doarme firea,
prea învinsă
de noaptea
cu mirosuri de tămâie...
Adu-ți aminte!
Sunt cărarea ninsă,
cerșind la porți lumina.
Să-mi rămâie...
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi vor spinteca uitarea
Dezleagă-mă de jurăminte
Eterice și plânse-n poală,
De lacrime-nvelind cuminte
Tăcerea ochilor... de smoală.
Putere dă-mi, c-o răsucire
A coapselor, ce încă ard...
Atinse... fără-mpotrivire
De un sărut, mereu, bastard.
Nebun, te voi urma... oriunde,
Printre atomi și maci, firește,
În universul tău se-ascunde
Speranța, ce mă-ntinerește.
Răscolitor, timid, retoric,
Din gustul sânilor de piatră,
Storc sentimentul... euforic
Al câinilor, care mă latră.
De ce? aceasta-i întrebarea,
A fi sau a nu fi? năuce...
Zăpezi vor spinteca uitarea
Și veșniciile... caduce.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi vor spinteca uitarea
Dezleagă-mă de jurăminte
Eterice și plânse-n poală,
De lacrime-nvelind cuminte
Tăcerea ochilor de smoală.
Putere dă-mi, c-o răsucire
A coapselor ce încă ard,
Atinse... fără-mpotrivire
De un sărut, mereu, bastard.
Nebun, te voi urma oriunde,
Printre atomi și maci, firește,
În universul tău se-ascunde
Speranța, ce mă-ntinerește.
Răscolitor, timid, retoric,
Din gustul sânilor de piatră,
Storc sentimentul euforic
Al câinilor... care mă latră.
De ce? aceasta-i întrebarea,
A fi sau a nu fi? năuce...
Zăpezi vor spinteca uitarea
Și veșniciile... caduce.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi
în margini de pădure
iubire să m-aștepți
privind în depărtare
sub cer în dimineți
din vreascuri adormite
aprindem foc nestins
zăpezi avem pe frunte
a nins... mereu a nins
vreau clipa revederii
să fie doar a noastră
și-n ochii nemuririi
zăpezi să se topească
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dimineții de vară
Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă,
Potirele adună broboane străvezii,
Se stinge bolta-ncet, de răsărit apusă.
Răsună deșteptarea-n pădure și-n câmpii,
În cânt de păsărele e-o dragoste nespusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă.
Mireasma teiului de-un vânticel e-adusă,
În zările înalte un stol de ciocârlii
Se pierde-n rotocoale prin razele-aurii,
Grădina veselă în drepturi e repusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de zări
sunt lacrima unui suflet
ce arde pe crengile vieții
o lume trecătoare și rece
închistată în propria neputință
ne-am pierdut pe drum, suflete dezarticulate
în așteptări inutile
cer obosit, gonit de nori
întuneric răsfrânt peste noi
asta nu e lumea mea
în zori voi pleca dincolo de zări
pe țărmul vieții valurii plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii tăi
pașii tăi scuturați pe-un alt drum
îi mai văd prin zăpezi și acum
au rămas chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
ridicați parcă-n lacrămi de lup
au rămas prinși în noduri de lut
la răscruci chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
zorii vin chiar și-n ultima zi
ce-o desfid ca și când n-ar mai fi
au rămas scânteind ca și-acum
pașii tăi
deschizând un alt drum
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirintul voinței
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Noi necazuri zilnic ispășesc
Temeri fără rost, grea răscumpărare...
Trec prin viață sincer și firesc
Timpul netrăit... amar, amar mă doare!
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Sunt prea mândru, prea orgolos,
Nu dau din trufiile mele celorlalți...
Mă tem să nu trăiesc fără de rost,
Să nu ascund pururi mie noii talanți!
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Mă tem de fapte crude fără de iertare
De bucurii false, de bucurii reci amare...
Mă tem de suferințe pline de trufii
De tăcerea care arde-n miez de poezii!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Yeti
Pe drum de munte urc la pas
Si mă opresc in scurt popas.
In linistea ce mă-nconjoară
O mie gânduri dau năvală
Zăpezi in jur imi desenează
O umbră mare omenească.
Zâmbesc ușor, intr-un impas
E Yeti cel in munți rămas.
Om al zăpezi, ești sau nu?
Din preistoric, rendez-vous,
Vrei azi cu mine la cafea?
Mă uit si râd de umbra mea!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pasăre în zboru-i văzduhul îl despică,
Când cerul larg deschide ferestrele în zori
Și raze jucăușe în patru zări ridică,
Să prindă strâns, în panglici, perdelele de nori.
catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă într-o toamnă cu vise...
plouă... plouă cu picuri reci fără vină,
peste măștile oamenilor
născuți odată
din sân verde-al naturii
plouă prea rece
într-o toamnă nebună
cu frunze purtate de vânt,
spre zări cu lumină.
plouă pe ceașca-mi uitată
la fereastra cu crini,
unde ninge-n petale
peste vopseaua scorojită
cu gheare de ani.
plouă în toamna cu vise
destrămate pe firul de ață.
păianjen din colț de-ntuneric
țese...țese...țese
casa pentru străinii ce vin
insecte culese de vânt,
purtate de ploaia cea rece.
e zece al orelor ceas
caldarâmul e gol de cuvinte
s-au topit precum pașii
spălați de norii cu vise.
o ramură fără frunze și fructe,
un măr uscat tot la fereastră
simt golul din mine
de galben-mătase
frunze fabricate-n cuvinte uscate
ierbar pentru o lume
peste care plouă
cu vorbe, cu frunze, cu apă...
... plouă....
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă crede lipsit de toate slăbiciunile omenești. O poftă nesătulă mă stăpânește și, până azi, n-am putut și nici n-am vrut să-i rezist. Vrei să știi felul răului de care sufăr? Nu pot să mă satur de cărți! Am cărți destule, poate mai multe decât îmi trebuie. Dar se întâmplă cu cărțile ca și cu atâtea alte lucruri, că râvna de a le dobândi, este și un prieten al cupidității. Când este vorba de cărți, prietenul acesta se înfige mai adânc.
citat din Petrarca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În Dudești, Crucea de piatră a pus cruce la destule "case de piatră".
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Epoca de piatră nu s-a terminat peste tot. Mai sunt destule pietre...
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
S-astept?
S-aștept să vie viața cu coșurile pline
Și să-mi aștearnă daruri din zări pînă la mine?
S-aștept în noaptea goală s-aud suind un pas
De prieten fără nume, străin și fără glas?
Cu aripi adormite în dimineața lunii
S-ștept să mi se-ntoarcă în streașină lăstunii?
S-ștept poat-amintirea să-și mai încerce cheia
La poarta dintre dafini, s-aștept cumva scînteia
Luminilor pierdute în pulbere și scrum?
La mine nu mai urcă de-a dreptul nici-un drum;
De-abia o cărăruie, o dîră ca de fum.
Nu intră nici o ușă, n-am prag, n-am pălimar,
Doar stelele se-ngînă cu noaptea-ntr-un arțar.
Ce să aștept să vie și ce să înțeleg,
Când peste mine timpul se prăbușește-ntreg?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Replică:
Cu glume așternute-n ștanțe
CARTUȘIERA ta se soarbe,
Având în ea destule GLOANȚE,
Dar și CARTUȘE multe... oarbe!
epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat asta de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun, că pot înfrunta destule greutăți încât să devin puternic, că pot simți destulă durere încât să știu că sunt om, că pot avea destule speranțe încât să fiu fericit.
citat din Paulo Coelho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "The Alchemist Hardcover" de Paulo Coelho este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la