stolul de corbi
pornește
din iarna
sufletului meu
spre zările cernite
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Corbii
Din iarna sufletului meu pornește
Un stol de corbi spre zările cernite:
Sunt dorurile mele nemplinite;
... Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.
În gemete pustii se prelungește
Ca-n golul unei vetre părăsite;
... Și corbi sporesc în cete înmiite...
Și stolul tot mai jalnic croncănește!...
Nu văd în zări nici urma unei stele;
Doar viscolul din gândurile mele
Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...
... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,
Spre inima-mi pe jumătate moartă
Își năpustesc sălbatica grămadă...
sonet de Mihai Codreanu din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre corbi în zbor
Numai cerul înghețat
Și iarna albă
haiku de Vasile Solcan
Adăugat de Vasile Solcan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
se plimbă fantomele
prin castelul plin de corbi
cu aerul nepăsător
ajung în fața tinerei
și se privesc abătute între ele
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
insomnia de bătrân îndrăgostit
crește-n puterea nopții
în jurul ochilor se adună
versurile târzii,
de nicăieri pornește ziua
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
în toată casa
mirosul de cetină -
iarna în oraș
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În port
... Și rătăcesc spre seară pe cheiurile goale,
Cu farurile stinse și lanțuri ruginite,
S-ascult cum plînge apa în aiurări domoale,
Să văd cum moare ziua în zările cernite.
Adeseori voioase sirenele răsună.
Atunci s-aprinde-n mine eterna nostalgie,
Dar, vai, vaporul trece prin port ca o furtună,
Și eu rămîn tot singur în lumea mea pustie.
O, cînd, o, cînd vaporul opri-se-va o clipă
Din goana lui nebună spre larga depărtare,
Să ia cu el această țarină în risipă,
Să-i dea o nouă viață, sau s-o îngroape-n mare.
poezie de Dumitru Iacobescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
mănușa stângă
uitată într-un seif -
iarna la munte
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
mănușa stângă
uitată într-un seif -
iarna la munte
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în iarna asta
cu an bisect
am rupt iarba
cu dinții mei
scoși la vânzare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
am inventat
o hienă
și-am închis-o
în adâncul
sufletului meu
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
iarna asta
o să cobor
legat în funii
să-mi ispășesc osânda
de-a iubi
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara ascultă
rock la stetoscop cu ochii
pe jumătate închiși
pe jumătate deschiși spre altă
lume nebună și vicioasă
apoi aude un foșnet în stetoscop
bate o inimă și așteaptă
pe cineva să-i deschidă ușa
sufletului plecat cu dorul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Rondelul iernii
Încremenirea-i rece, mută,
Cu zile cernite fără soare,
Tot cei iarbă, frunză, moare
De mâna iernii nevăzută.
Zăpada-i peste tot crescută,
N-are cine s-o măsoare...
Încremenirea-i rece, mută,
Cu zile cernite, fără soare.
Iarna însă-i o splendoare,
Cu mantie albă așternută
Din filigran de nea cernută
Pe somnoroasele ogoare.
Încremenirea-i rece, mută.
Sibiu 25 decembrie 2014
rondel din Inedită (25 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cum sufletul pleacă de la virtute pentru a se înălța spre frumos și spre bine, la fel el pornește de la viciu pentru a coborî la răul absolut. Contemplarea care aparține sufletului ce contemplă viciul este a răului absolut, iar participarea la acest rău îi revine sufletului, care devine vicios, căci el se va afla în întregime pe "tărâmul neasemănării" când scufundându-se în sine, va cădea într-o mlaștină întunecată. Când sufletul se află în întregime în viciul absolut, el nu mai deține viciul, ci își transformă natura într-una rea. Sufletul care se îndreaptă spre intelect se îndepărtează de materie și nu se apropie de lipsă de măsură, rămânând pur.
citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă nucleară
V-am zis că vine iarna nucleară!
Nu vă mai întrebați ce s-a-ntâmplat.
Copiii voștri iar o să vă moară
Ȋntr-un război total neanunțat.
Obrajii scrijeliți de lacrimi arse
Cu voi și doar cu voi se vor opri
Pe fețele părinților, întoarse
De palmele fantomelor-copii.
Călcați noroiul moale în picioare,
Acolo se mai simte mângâiere.
Călcați-vă pe inimi, până doare
Și până trece totul în tăcere.
Ce mai rămâne e să vă rugați.
Și totuși, de aici pornește tot:
Serviți un dumnezeu ce-l meritați
Și pare că de voi îl doare-n cot.
V-am zis că vine iarna peste voi!
Nu vă mai aplecați spre rugăciune.
Mai bine o cărați ca pe-un război
Spre groapa gropilor de-ngropăciune.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
doi ochi negri mă privesc
prin flăcări domoale
din fereastra
sufletului ciudat
cu trup de zeitate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stolul degetelor
Îmi număr stolul degetelor
tu taci și-asculți numărătoarea
și mă numeri în gând
precum își numără petalele floarea.
Eu îmi arunc palmele
peste râsul copiilor ce fac schimb de copilării
din pântecul norului pe care îl privim
se naște răsăritul de mâine.
Îmi număr stolul degetelor
întoarse pe dos din părul tău
să mă lumineze la față
și-mi cânți în gând
și numeri și oftezi
iar degetele între ele mi le legi
cu viață.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din iarna sufletului
Din iarna sufletului poți ieși
Iar poți activa, iar poți propăși
Divinul har nu se va sfârși.
Te poți desprinde de tristețe,
De grădina cu mere pădurețe
Pătrunde-adânc în har și frumusețe.
Nu te teme de groaznica oștire
Ce vrea să-ți ia eterna moștenire
Privește spre cereasca strălucire.
Este scăpare din umeda celulă
Unde sfânta părtășie este nulă
Gândește: jertfa crucii e destulă.
Nu sta în spațiul cu leii ce răcnesc
Ei sunt mânioși atunci cînd te privesc
Spune mereu: "Isuse, Te iubesc."
Rupe lanțurile fără-ntârziere
El ți-a dat o îndoită putere
Din iarnă să mergi în mângâiere.
poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Se scurge
acidul ribonucleic prin jungla urbană
culorile se a
mestecă ploaia mestecă
înghite râul genetic
biologia unei lumi subterane
mizeria vieții pornește spre canal
seringile se încurcă-n vene
toxicomanii topiți în ideile clocite
urinează ketamină pură
femeile sunt târfele lui garcia marquez
aburii alcoolului urcă pe paliere
este degradarea junglei
jointul este trecut prin mâinile ne
spălate doar de ploaia acidă
sus nu e nimic, jos suntem noi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce poate fi mai frumos iarna în munți decât să despici zăpada neatinsă cu gambele și zările albastre cu privirea?
citat din Claudia Tudor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!