Tata
Eram copil,
mă trezea devreme
tata, rugându-mă
să-l ajut
să semene zări.
Noaptea
culegeam împreună
stele,
după ce scoteam bețele
din roata Lunii...
Acum,
prin geruiala ferestrei,
abia de mai observă
zările,
cerul îi pare
o stranie miriște,
roata Lunii
nu mai merge decât
înapoi.
poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura și Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Petrescu Mariea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.