Iubire o societate cu răspundere limitată

o cale dar niciun drum concret
un tren de mare viteză
şi nicio şină
o navă de croazieră
pe un strop de ploaie iminentă
cai sălbatici
prin vene deschise în altele
o enormă lumină şi niciun ochi
două contururi desenate cu albastru
pe albastrul mai mult gri
niciun cuvânt traductibil
doar intenţii de gest şi
aproape inexplicabil
un pântece cuib miracolelor

bărbatul
sau ce-a mai rămas din
una din extremităţile armelor
ridică nedumerit din umeri
închipuindu-se
Atlas

femeia
privită unica vinovată
poartă mai departe pe umeri
atlaşi îmblânziţi

la registrul comerţului
un srl tentează înscrierea
ea spune da - el spune da
şi pământul se umple de umeri
rescriind
perpetuu
acest text

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu: Dar domnii X... Y... Z... n-au niciun merit, nicio capacitate, niciun talent spre a fi puşi în fruntea unor instituţiuni cari... şi în sfârşit despre onestitate... de!
Un amic (tăindu-mi vorba şi dând din umeri): Mofturi!

replici celebre din Moftul Român de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e voie să vă lipsească niciun fir de păr, poate doar capul de pe umeri.

aforism de Jakov Ivandic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umărul

Dumnezeu
socotea
Dumnezeu ştia la perfecţiune desenul
dar avea o fantezie cumva
să diversifice
şi a poruncit
să fie omul cu trei umeri
să aibă unde-şi pune capul
omul fără umeri şi fără
destule tălpi
apoi a mai poruncit
să fie grija
(un fel de poezie aplicată)
acum
priveşte din Înalturi şi ascultă apatic ecoul
nostalgiei dintâi -
să poruncească să fie omul doar umeri
nenumăraţi umeri?
să mai ia din versuri şi
să le mute pe verso planşei unde stă
perfecţiunea desenului?
nu, acum nu
şi astfel apăru perspectiva
mântuirii

pentru asta
a trebuit să fixeze în cuie
singurul Umăr capabil să adăpostească
orice grijă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionarul de răni

poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorşi de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru

nu ştiu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
şi tot ce-am avut...
până la urmă aş putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecţionar de răni
pe care şi Dumnezeu l-a uitat

nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine
ştiu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră şi
muşcă
puţin câte puţin
îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre realităţi, unele se spun despre un subiect oarecare, dar nu sunt în niciun subiect, aşa cum "om" se spune despre un subiect om oarecare, dar nu este în niciun subiect; altele sunt în subiect, dar nu se spun despre niciun subiect (iar a fi în subiect numesc ceea ce, subzistând în ceva, dar nu ca parte, nu poate totuşi să fie în afara celui în care este), aşa cum o anumită cunoaştere gramaticală este în subiectul suflet, însă nu se poate spune despre niciun subiect, iar un alb anumit este în subiectul corp (căci orice culoare este într-un corp), însă nu se spune despre niciun subiect; altele, deopotrivă se spun despre un subiect şi sunt în subiect, aşa cum ştiinţa este în subiectul suflet, dar se şi spune despre un subiect, despre gramatică; altele, în schimb, nu sunt nici în subiect şi nici nu se spun despre un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit, căci nici unul dintre aceştia, nici nu este într-un subiect, nici nu se spune despre un subiect. Iar în general cele individuale şi una la număr nu se spun despre niciun subiect, însă nimic nu se opune ca unele să fie în subiect, căci o cunoaştere gramaticală anumită face parte dintre cele ce sunt într-un subiect.

Aristotel în Categorii, 1a-1b (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp trăim, nimic nu e pierdut. Niciun vis, nicio iubire, niciun răsărit, nicio întâlnire, niciun zâmbet, nicio cutezanţă, niciun suflet. Avem timp pentru toate. Chiar şi pentru iertare. Dacă ne aşezăm faţă în faţă. Inimă lângă inimă. Dacă ne privim.

Carmen Voinea_Răducanu în Blog Oglinzi şiUmbre
Adăugat de Carmen Voinea-Răducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor dirijor

Sunt istovit de moarte de un dor
Al cărui trup mi s-a părut uşor,
Schilod şi fără niciun ajutor,
Când l-am luat, fiind nevăzător,
Pe umeri: un purtat la purtător.

Şi-acum, organele de simţ, în cor,
Ţipând la mine crud, asurzitor,
Supuse de organul uimitor
Ce nu-i la fel, nici asemănător
Cu niciun alt organ de simţ, mă dor.

Sunt istovit de viaţă, fetelor,
Le spun în şoaptă simţurilor. Mor.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (26 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om cu suflet mare, indiferent de prevederile normelor sociale aflate în vigoare sub soare, tu ai inestimabilă valoare; aşadar, nu te lăsa călcat în picioare prin niciun act, gest sau cuvânt atâta timp cât respiri pe acest pământ!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din gânduri

Femeia din gânduri
se desface pe dinăuntru,
mă uit la ea, o despic cu privirea,
o învălui într-un cearşaf de umbre
nu este femeia mea şi mă culc singur.

Vreau să-i văd acel ceva ascuns
ridică din umeri, nu spune nimic,
trupul ei devine o coloană de aer
prin care se scurge nisipul.

Sunt uluit de atâta nepăsare,
de golul din sufletul ei zâmbitor
şi vreau să o mîngâi pe genunchi
dar alunecă jos pe podele
întinsă ca un vânat jupuit,
la care mă sperie doar ochii umbriţi
de patimi descărnate de întuneric.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (30 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă pe umeri un giuvaier

Se înfăşoară-n pereţi de rouă,
are o limpezime-n priviri care îmbată verdele
păşeşte odată cu stelele prin ierburi.

E desfătată ca o vocală sonoră
În sufletul vibrant al unui cântec de dragoste.

Dacă o cunoşti îi pui sărutul în mâini,
te temi de oglinda divină,
ascunzi în trup o atingere dorită
care-ţi macină gândurile şi te face dependent
de o flacără care-ţi circulă prin sânge.

Nu ştii ce se întâmplă cu tine,
puţini cred că eşti stăpânit de fluturi
şi sub piele porţi vârstele florii.

Între mine şi ea-i o amiază de lumină
unde nu odihneşte nicio umbră.

Între noi valuri din suflul iubirii
poartă pe umeri un giuvaier.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O monedă validă

ai trecut şi rămas în buzunarul meu stâng
o monedă validă de tezaurizare
dar touşi fluctuantă
niciodată n-am păstrat ceva mai valoros
decât iubirea în care mă contopesc deplin

gândul care se întrupează într-o faptă
mai plină decât visul din care s-a născut
nu mă face să uit niciun adevăr ori minciună
lumina îmi trece peste umeri
şi văd mai departe ţinta de atins

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se bănuieşte că există undeva o ţară

se bănuieşte că există undeva o ţară în care
laptele şi mierea nici nu contează
(din cauza asta nici nu se fac autostrăzi)
.
acolo Maica Domnului nu este inclusă niciodată în sudalme
iar locuitorii au mândre contururi de lupi îmblânziţi până la confuzie
tinerii au cuminţenia munţilor iar femeile sunt deopotrivă frumoase
.
regimul hidrografic şi solul mustind de înţelesuri
le ascund recoltele în metafizica sării
.
acolo niciun om nu moare destul şi nici nu trăieşte pe zimţii monedelor
ei cred cu tărie în memoria cerului care se hrăneşte cu iertare
.
câte unul mai scapă hatul şi ajunge departe cu haina lui de ţărână
pe care nu i-o poate dezbrăca nimeni şi nimic
are o poziţie specifică de dor ce aminteşte de un străin răstignit cândva
.
se bănuieşte că această populaţie nu poartă niciodată ceas, ori este doar de jucărie
e-o cucernică naţie care irită aurul cu dispreţul său
.
de aici ombilicul planetei atârnă înnodat la ambele capete şi
e ca un măr adamic înfipt în gâtlejul constelaţiilor
.
de aici se spune că va ţâşni un soi de pace nemaiîntâlnită
dar până atunci, acestă ţară
va mai avea o vreme formă de lacrimă căzută foarte de sus

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu-i un stomac

Poemul se revoltă

Niciun
cuvânt

NU exprimă
adevărul

Niciun adevăr

NU
se limitează
la
cuvânt

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (31 martie 1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste, femeia e întotdeauna capabilă de sacrificii mai mari decât bărbatul. Niciun basm nu spune că un prinţ sărută o broască râioasă şi aceasta se preface în prinţesă, dar multe spun invers.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2004)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un drum e doar un drum, şi nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că aşa ne spune inima. Priviţi fiecare drum îndeaproape şi atent. Încercaţi-l de câte ori consideraţi că e nevoie. Apoi, puneţi-vă o singură întrebare. Acest drum are o inimă? Dacă are, atunci drumul este bun; dacă nu, nu ne este folositor în niciun fel.

Carlos Castaneda în Învăţăturile lui Don Juan (1968)
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pe aripa unui înger

Ce am visat, neîndoios s-a dus,
Nemaiavând, se pare, importanţă.
Din acest pol diametral opus
Privesc la tot ce-nseamnă ignoranţă

Nu mă mai mir, atunci când flăcări vii
Se contopesc cu zarea, apoi se sting,
Nici nu întreb de ce se pierd copii
Altundeva decât pe al vieţii ring...

Nu şuşotesc, nu vreau măcar să ţip,
Spărgând eterul, ţăndări, ca pe-un lemn.
Nu dau durerii crunte niciun chip
Şi mă feresc a face vreun îndemn.

Restrâng în sinea mea ce-a mai rămas,
Multiplicând tăcerea asta sumbră
C-un scâncet rupt bătăilor de ceas,
Indicator al unui con de umbră.

Nu mai aştept ceva să se întâmple,
Nicio minune, niciun concert rock,
Doar Dumnezeu prin suflet să îmi umble
Şi să mă vindece din loc în loc.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axioma lui Don Quijote

A mai trecut un an o zi o clipă
se duce totul vai de râpă
şi ce-aş mai spune clipei stai
să fac din tine iad sau rai

Să-L văd pe Dumnezeu că vine
să facă totul pentru mine
să nu-mi rămână niciun loc
şi niciun înger vai în stoc

Când lumea toată se abţine
să fie rău sau foarte bine
s-aleg iar calea de mijloc
deşi nu am niciun noroc

Să mă întreb mereu ca prostul
în viaţă ori în moarte-i rostul

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu iau niciun salariu, nicio indemnizaţie, niciun ban – a fost dorinţa mea şi a celor care mă plătesc.

perlă de Dumitru Dragomir
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce a mai rămas...

Ce-a mai rămas din noi?
De-n lume m-ai lăsat
Cu ochi pierduţi şi goi
De părul tău roşcat?

Departe eşti sau doar
Aproape - de ne'atins
Sărutul tău ştrengar
Din palma mi s-a stins.

Iar trandafirii-uscaţi
De sevă peste ani,
Într-un balcon uitaţi,
De tine sunt orfani.

Zvâcniri şi încleştari
Potopuri de răsfăţ
Prin aşternut dedări
De trupuri în dezmăţ.

Toate-au pierit acum
Şi-n acest ultim pas
Pe-al despărţirii drum
Se-aşterne-un bun rămas.

poezie de Eugen Lovin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

Nicio bucurie,
nicio tristeţe
doar un gest mare de luptă pentru o cauză
care a umplut paharul
şi nepăsători toţi privesc cum se varsă,
cinstea se plimbă cu picioare de lut
nici măcar nu mai are cap
doar o umbrelă de ploaie.

Într-o zi
după ce toate celelalte vor fi rotunde
o să se trezească la realitate
şi o să alerge pe urmele bătătorite schiopătând,
nimeni nu-i va da niciun ajutor
până va traversa pustiul din suflet
şi se va spăla de păcatele care lovesc
mai mult decât o tortură
în care şi-a lăsat mâinile
să chinuie oamenii, timpul şi moartea
fără remuşcari.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!