Îţi sângerează amintirile...

Tânără chipeşă cu părul bălai
Luminată de lună şi de-al ei alai,
Alunec-o stea şi-n plete ţi se-agaţă
Încercând să-ţi topească inima de gheaţă.

Ce ţară mândră şi frumoasă ai fost cândva
Rochia de-un verde crud soarele-ţi încălzea,
Din aortă spre vene petrolul îţi pulsa
Lanul de grâu la picioare ţi se-ntindea.

Greutăţile ce umerii-ţi apasă te-au vitregit
Ţi-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Plângi când copiii îţi pleacă definitiv de-acasă
Căci nu mai au merinde să-şi pună pe masă.

Îţi sângerează amintirile cu petale mici de maci
Nu mai ai puterea să faci ce-ar trebui să faci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Se zvârcolesc strămoşii scormonind pământul sfânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţară mândră şi frumoasă eşti

Tânără chipeşă cu părul bălai
Luminată de lună şi de-al ei alai,
Alunec-o stea şi-n plete ţi se-agaţă
Dându-ţi putere şi poftă de viaţă.

Ce ţară mândră şi frumoasă eşti
Cu rochia verde de smarald te făleşti,
Din aortă spre vene petrolul îţi pulsează
Lanul de grâu la picioare ţi se-aşează.

Greutăţile ce umerii ţi-au apăsat te-au copleşit
Ţi-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunţat,
Pe duşmani în firida timpului i-ai întemniţat.

Îţi sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoşii te urmăresc cum aperi pământul sfânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţară mândră şi frumoasă eşti

Tânără chipeşă cu părul bălai
Luminată de lună şi de-al ei alai,
Alunec-o stea şi-n plete ţi se-agaţă
Dându-ţi putere şi poftă de viaţă.

Ce ţară mândră şi frumoasă eşti
Cu rochia verde smarald te făleşti,
Din aortă spre vene petrolul îţi pulsează
Lanul de grâu la picioare ţi se-aşează.

Greutăţile ce umerii ţi-au apăsat te-au copleşit
Ţi-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunţat,
Pe duşmani în firida timpului i-ai întemniţat.

Îţi sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoşii te urmăresc cum aperi pământul sfânt

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate toaca a suferinţă

Urlă zorii dimineţii
La geamul sufletului,
Luminează odaia sorţii
Raza blândă-a soarelui.

Sunt vâslaş pe ape tulburi
Mintea s-a-nnegrit de dor,
Se lovesc sălbatic vulturi
De pereţi cu iz de-amor.

Bate toaca a suferinţă
Lovituri grele eu simt,
Nu au pic de-ngăduinţă
Când pe picioare mă sting.

Pe colina amintirii
Zace o spânzurătoare,
Şi atârn urma iubirii
În a laţului strânsoare.

Ţi-am pus inima în palme
Şi pulsa de dragul tău,
Mi-ai înapoiat-o-n spasme
Strangulată de călău.

Pe tâmpla rece a lumii,
Dragostea adânc o-ngrop,
Sub raza stinsă-a lunii
Se-afunda strop cu strop.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, pământ sfânt

De ce au luptat străbunii,
Pentru ce-au ales să moară?
Să scoată la vânzare unii
Minunata noastră ţară?

Şi-au plecat plini de speranţă
Bravii soldaţi la război
Într-o frumoasă dimineaţă
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au vărsat lacrimi şi sânge
Să-i spunem acum pe nume.
Dar patria mea e tristă, plânge
Copiii ei sunt departe... în lume.

Pe noi cum să nu ne doară
Când ne vedem fraţii alungaţi
Străini ajungi la ei în ţară
Şi-n sărăcie ani de zile uitaţi.

Însă cu toată ambiţia şi voinţa
Ne apăram pământul sfânt.
Limba, istoria, portul, credinţa
Până vom ajunge în mormânt!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea, frumoasă floare

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele şi-n soare.

Ai gura dulce izvor
Din adâncul munţilor,
Sub veşnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.

Nu laşi viaţa pusă-n sponci,
Scoţi rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.

Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărţim viaţa-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmaşilor sub stea nouă...

Noi suntem în curtea ţării,
Din Ceahlău în largul mării,
Lărgim trecerea cărării
De cu zori în pragul serii...

Nu uita floare frumoasă
Că eşti visul de mireasă,
Eşti lumina de acasă
Când m-aştepţi la pusă masă.

Vreau să te privesc profund,
Să-ţi cinstesc gândul rotund,
Să îţi spun ce-am spus demult
Eşti înger crescut din lut...

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Gura dulce-n sărutare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O, trecător, cât îmi semeni
Cu ochii plecaţi în pământ...
Şi eu mi-i plecam, de asemeni.
Opreşte-te lângă mormânt,

Din orbul găinii - anume
Citeşte - şi maci adunând:
Mă cheamă Marina pe nume
De când m-am născut pe pământ.

Să nu-ţi fie teamă... Din hume
Stafie n-oi creşte subit,
Prea mult mi-a plăcut pe-astă lume
Să râd când e râsul oprit.

Şi flăcări mi-au curs lungi în vine
Şi plete jucat-am în vânt
Am fost doar cândva! O, străine
Opreşte-te lângă mormânt!

Sălbatic un lujer îţi smulge
Şi fructul la buze să-l duci
Căci nu afli fragă mai dulce
Ca fraga crescută-ntre cruci.

Dar nu zăbovi în suspine
Şi nu-ţi pleca fruntea în piept;
Gândeşte-te-n treacăt la mine
Şi uită - e mai înţelept.

Cum cade apusul de soare
Din colb auriu pari ţesut.
O, fie să nu te-nfioare
Cuvintele mele din lut...

poezie celebră de Marina Ţvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tac... şi tac...

Câtă tristeţe e-ntr-un bob de grâu, că se opreşte pâinea din dospit,
Când lacrima din cer e ca un râu, pe fruntea unui înger urgisit!
Cât întuneric curge dintr-un gând încarcerat în frici şi nerăspuns,
Când întrebări sunt multe şi-n pământ nu mai e loc de noi îndeajuns!

Şi câtă-nsingurare ne-a pătruns prin sângele contaminat letal!
Şi totuşi ne plimbăm de jos în sus şi totuşi noi sperăm paradoxal,
Cu moartea înfrăţiţi, în joc barbar, că viaţa doar în vis ne-. a mai rămas
Şi vom uita-n arestul glaciar, cum e să faci spre uşă primul pas.

Ce poate fi mai dureros şi crunt, să nu te poţi mişca în voia ta
Şi să nu-ţi însoţeşti nici la mormânt pe mama metamorfozată-n stea?
Şi vitregit de rămas bun şi dor, să te-mpietreşti, să nu mai simţi nimic,
Să pui pe lacrimă şi inimă zăvor şi toate astea la un simplu clic.

Se scurg minutele într-o lentoare grea, precum în mica moarte, fără rost,
Între pereţii caselor de nea, pe unde primăvara n-a mai fost.
Poemele se bat cu pumnii-n piept, oprindu-şi respiraţia-ntr-un gest
Apocaliptic. Lângă el aştept să bată clopotele-ntr-un ecou funest.

Câtă tristeţe e între coperţi! Pe foi nescrise-o muză a murit
Şi nici măcar nu poţi să te mai ierţi, că scâncetele nu i-ai auzit,
Când liniştea domneşte în cuvânt, ca un blestem de viruşi fără leac
Şi n-am puteri să-i sap niciun mormânt şi n-am puteri să plâng şi tac... şi tac...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept în suflet

Din somnul tău în lumi de nepătruns,
Ai fost trezită-n mângâieri divine
Şi-n şoapte ce ţi-au fost îndeajuns
Ca să-ţi ridici privirile blajine
Spre locul tău, atât de bine-ascuns
De ochi ce-ar vrea doar ţie să se-nchine.

Şi ai ales, din vechile comori
Pe-acelea ce, Pământul, cu-ncântare,
Le va primi curând: alai de flori,
O adiere ademenitoare,
Chemările din stoluri de cocori
Ce se vor auzi venind din zare.

Nu ai uitat fiorul reaprins
Al serilor scăldate în iubire,
Scântei, ca focul tainic ce s-a stins
În suflete trăind din amintire,
Să-l faci să nu se simtă un învins
Şi să îşi uite lunga amorţire.

Ai mai luat seminţele de dor,
Să le plantezi în inimi părăsite,
Şi păsări mii, pe-un cer ameţitor,
Un aer blând în zile însorite,
Dar, mai ales, un vis intrând, uşor,
În ramuri ce-ar zâmbi, reînflorite.

Te-aştept în suflet, vino, vino iară,
Iubita mea, iubită primăvară!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Dintr-un val albastru-n zare,
A venit cu aurora,
Mândră zână visătoare,
Tot chemând, câutându-şi sora...

Şi-a pus rochie străvezie
Şi brodată-n fir de taină...
Fluturi, flori şi raze-o mie,
Sunt nepreţuita-i haină.

Plete blonde revărsate,
Peste umeri albi coboară
Şi petale parfumate,
Trandafiri în prag de seară.

Zâmbet drag şi-n pas, plutire...
Tot ce atinge înfloreşte,
Unde vine-i fericire,
Tot ce-i verde mândru creşte.

Maci şi spice în cunună
Şi cireşe-n cingătoare...
Stai cu noi, toţi o să-ţi spună,
Vară mândră, răpitoare...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

În inima ca piatra pitit câştigul zace,
Mormânt în toate vrednic d-un astfel de crud mort,
Să-i fie de pomană lăscaie lângă ort
Şi zacă în uitare, să aibă lumea pace!

epitaf epigramatic de Ion Heliade Rădulescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada fiicei contelui Haldan

Fata contelui Haldan venea mereu aproape
De valuri, privind sfidător în zare
Spre orizont, dincolo de ape;
Râdea mândră, strigând în gura mare:
"Cosiţele a şase prinţese-s preţul
Pe care-l va plăti cel ce-mi va cere mâna,
Aşa că, hai frumoasă barcă, salut frumoasă barcă!
Să vină mirele să-şi ia stăpâna!

Într-o zi, fata contelui cutreiera
Pe falează, la fel ca şi-altă dată,
Când a văzut un cavaler bălai
Cum naviga spre ţărm cu nava lui înaltă.
Toate velele din catifea erau croite,
Iar catargul bătut în aur şi-n safire
Şi "hai frumoasă barcă, salut frumoasă barcă!
Iată vitezul care-mi va fi mire!"

"Am tăiat cosiţele a cinci prinţese,
Colindând mii de ape şi-îndepărtate ţări,
Şi-am strâns laolaltă buclele de aur
Să-ţi fac cel mai frumos şal de peste şapte mări.
Mai lipseşte una doar şi vor fi şase,
Doar una şi povestea va deveni un simplu fapt;
Aşa că, hai frumoasă barcă, salut frumoasă barcă!
Înalţă-ţi pânzele şi zboară pe luciul de smarald!"

A sărit în apă şi-a înotat spre mal,
Acel călător tânăr şi îndrăzneţ,
A prins semeaţa fată-a contelui Haldan
Şi i-a tăiat părul de aur, podoaba ei de preţ:
"De-azi, ascunde-te şi plângi, mândră fecioară,
Povestea s-a sfârşit şi-i rece supa;
De acum, hai frumoasă barcă, salut frumoasă barcă!
Întinde velele! Spre vest! Şi vânt din pupa!"

poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci şi ascultă...

Taci şi ascultă marea
Nu-i tulbura chemarea,
Multe iubiri nebănuite
Adâncurile-i le-nghite.

Taci şi ascultă vântul
Urletu-ţi freamătă gândul,
Prin plete-ţi flutură cu nesaţ
Te cuprinde cu-al său braţ.

Taci şi ascultă ploaia
Ce-ţi biciuieşte odaia
Sufletului ostenit de dor
Pe meleagul sorţii călător.

Taci şi ascultă pământul
Din care ne facem veşmântul
Când drumeţia se va termina
Şi spre alte lumi vom naviga.

Taci, nu murdări cu cuvinte
Secrete ferecate-n morminte,
Trăieşte curat într-o lume murdară,
Grăieşte dulce deşi viaţa-i amară!

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei

Ochii mei ţi-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.

Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.

Ochii mei ţi-au visat
dorinţele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.

Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniştit
din licuricii de safir.

Ochii mei ţi-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.

Ochii mei ţi-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai preţios smarald
din poeziile create.

Ochii mei te-au adorat
iubite, înger – ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.

Ochii mei ţi-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristeţea despărţirii.

Ochii mei acum sunt cenuşii
şi-au pierdut strălucirea
de umbre şi neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.

poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindă a sufletului

Iubirea este ca un pom
Un verde crud si vrăjitor
Sădită în sufletul de om
Un teren fertil si hrănitor

Ai apărut în viaţă sau erai
Tu coroana mea imaculată
Ori rădăcini de mult aveai
In inimă ai fost instaurată

Te nalţă ca plopii către cer
Râuri de lacrimi sau format
Iubire înconjurată de mister
În rădăcina sufletului bogat

Frumoasă si seducătoare
Sufletul mi porti în lumină
Iubire tu nu esti muritoare
Oglindă a sufletului divină

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut c-o durere grea

Te caut c-o durere grea
Că-aşi vrea să-ţi mai aud doar, glasul,
Aşi vrea să te mai pot vedea
Şi-n urma ta să-mi mai ţin pasul...

Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric şi mormânt
Şi ciocârlia-şi curmă cântul
Sub nişte bulgări de pământ.

Acolo nu mai e simţire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Şi-iubirea, veşnic este vie!

Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormânt întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Şi mi-o ţii trează neîncetat.

Da! Te aflu în inima mea,
Căci tu-mi ai inima cu tine
Şi ştiu că ne vom revedea,
Curând, în slăvile divine.

Te caut c-o durere grea
Şi-ţi simt aproape pasul;
Cutreieră-n în inima mea
Şi-n ea-ţi freamătă glasul...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 81

Ori voi trăi, să-ţi scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toţi în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Şi-n viitor de mulţi va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.

Condeiul meu te face să trăieşti
Pe buze vii şi-n piepturi omeneşti.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino...

Hai, vino, iubite, în lanul cu grâu
Să-ţi pun cingătoare, din spice, la brâu!
Hai, vino, iubite, e macul în floare
Hai, vino să-mi pui, la brâu, cingătoare!...

Să punem pe buze, cu roşu din maci,
Pecetea iubirii.... Din floare să-mi faci
Inelul de aur... din păpădie,
Ţi-oi da un sărut pe sub pălărie...

E holda bogată, se leagănă-n vânt,
Hai, vino s-auzi al păsării cânt
Ce triluri măiestre înalţă din glie!...
Hai, vino s-asculţi... E o ciocârlie.

Hai, vino să-mi faci, din grâu, o cunună
Tu, rază de soare,... să fim împreună,
Să mângâie vântul sărutul pe frunte
Sub cerul albastru... Hai, vino, iubite!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul oraşului de lângă râu

Zece ani, de-acum – tu, moartă; eu, trăind o viaţă căreia nu-i mai aparţin.
Refuz să rememorez,
Dar îmi este imposibil să uit.
Un mormânt departe, la o mie de mile,
Gânduri îngheţate, cum ar putea ele fi exprimate?

Chiar dacă ne-am întâlni, nu m-ai recunoaşte –
Pulbere pe obrazul meu,
Părul ca bruma.

Deodată, astă noapte, eram iarăşi acasă.
Lângă ferestra odăii mici
Îţi periai părul şi-ţi pudrai obrajii.
Te-ai întors. M-ai privit în tăcere.
Lacrimile îţi curgeau – râuri.

An de an îmi vor frânge oare inima?
Mormântul luminat de lună,
Pinii rămuroşi.

poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru fără un sfert

patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum
în locurile prin care te mai afli
prin ploaie merg - nimeni - am părul ud
şi gândul cât un pui de şoarece mic mic şi negru

şi tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna
când plouă - te aştept întoarce-te
apasă pe butonul liftului etajul şapte
nu este prea departe de mormânt

nimeni
doar dumnezeu
ploaia
mormanul de rufe murdare

poezie clasică de Virgil Mazilescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba plângi

Maicuţă plângi, a dat salca în floare,
Şi raţele pe râu îşi plimbă boboceii,
Pe câmpul verde crud aleargă mieluşeii,
Doar tie, pe obraji, iti curg lacrimi amare.

Priveşti la cer, cerând parcă-ndurare
Să îţi mai dea o şansă printre vii,
Acasă să se-ntoarca ai tăi copii
'Nainte ca să-ţi sune ceasul de plecare.

Pe mândrul soare-l rogi s-aducă veste,
Poştaşu-n poartă geaba-l mai aştepţi
Tu ţi-ai scolit copiii, i-ai făcut deştepţi

Dar ei te-au scos măicuţă din poveste,
În casele-arătoase şi pline de noroc
Degeaba plângi, ei nu-ţi găsiră loc.

poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!