Bate toaca a suferință
Urlă zorii dimineții
La geamul sufletului,
Luminează odaia sorții
Raza blândă-a soarelui.
Sunt vâslaș pe ape tulburi
Mintea s-a-nnegrit de dor,
Se lovesc sălbatic vulturi
De pereți cu iz de-amor.
Bate toaca a suferință
Lovituri grele eu simt,
Nu au pic de-ngăduință
Când pe picioare mă sting.
Pe colina amintirii
Zace o spânzurătoare,
Și atârn urma iubirii
În a lațului strânsoare.
Ți-am pus inima în palme
Și pulsa de dragul tău,
Mi-ai înapoiat-o-n spasme
Strangulată de călău.
Pe tâmpla rece a lumii,
Dragostea adânc o-ngrop,
Sub raza stinsă-a lunii
Se-afunda strop cu strop.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria-Magdalena Stan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.