Epitaf
În inima ca piatra pitit câștigul zace,
Mormânt în toate vrednic d-un astfel de crud mort,
Să-i fie de pomană lăscaie lângă ort
Și zacă în uitare, să aibă lumea pace!
epitaf epigramatic de Ion Heliade Rădulescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre uitare, epigrame despre pace, citate de Ion Heliade Rădulescu despre pace, epigrame despre moarte, epigrame despre inimă sau citate de Ion Heliade Rădulescu despre inimă
Citate similare
Epitaf la o femeie cochetă
Aici zace Zamfirica, ce-n viața sa a stat
O minune-n frumusețe, un fenice-ntre femei;
Si precum ea placu lumii, precum lumea a-ncântat,
Tot așa și lumea-ntreagă i-a plăcut și dumneaei.
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre femei, poezii despre viață, citate de Ion Heliade Rădulescu despre viață sau poezii despre frumusețe
Epitaf la o femeie cochetaă
Aici zace Zamfirica, ce-n viata sa a stat
O minune-n frumusete, un fenice-ntre femei;
Si precum ea placu lumii, precum lumea a-ncantat,
Tot asa si lumea-ntreaga i-a placut si dumneaei.
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oasele mele vor tresări din mormânt la versurile lor, și sufletul meu plin de urgia divină va deveni muza lor inspiratoare...
citat din Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre versuri, citate despre suflet, citate de Ion Heliade Rădulescu despre suflet, citate despre poezie sau citate despre devenire
Epigramă
Își pierde credința despota păpușă,
Ascuns, căci jurnalul îi ține-o mătușă
Ce zice c-aduce cu plată prea multă:
O rîde, n-o crede oricin-o ascultă.
Toți strig cînd văd moda d-aici că ea poartă,
Văz haina strămoșii d-un veac ce e moartă.
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre timp, citate de Ion Heliade-Rădulescu despre timp, poezii despre păpuși, poezii despre plată, poezii despre modă sau poezii despre epigrame
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tragedie
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
LA MOARTEA SOACREI
Acum - când mama soacră zace
Într-un mormânt ostil și crud,
De două zile dânsa tace
Și totuși... încă o aud.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre soacre, epigrame despre zile, epigrame despre tăcere, epigrame despre timp sau epigrame despre mamă
Îți sângerează amintirile...
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Încercând să-ți topească inima de gheață.
Ce țară mândră și frumoasă ai fost cândva
Rochia de-un verde crud soarele-ți încălzea,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsa
Lanul de grâu la picioare ți se-ntindea.
Greutățile ce umerii-ți apasă te-au vitregit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Plângi când copiii îți pleacă definitiv de-acasă
Căci nu mai au merinde să-și pună pe masă.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Nu mai ai puterea să faci ce-ar trebui să faci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Se zvârcolesc strămoșii scormonind pământul sfânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre suflet, poezii despre rochii sau poezii despre păr blond
Inscripție pe un mormânt
Zace sub aceste stânci,
Brav sultan mort făr-de veste
Ce-a murit muncind pe brânci,
La o mie de neveste.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre stânci, epigrame despre soție sau epigrame despre căsătorie
Hrănește-ți inima cu pace. Aceasta înseamnă să trăiești în pace cu tine însuți. Dacă inima este plină de neîncredere și egoism, capul nu găsește niciodată căi către pace. Pacea începe acolo unde se termină ura și lăcomia. Lumea nu poate fi schimbată cu violență, ci numai cu inima.
Phil Bosmans în Raze de soare
Adăugat de Dorothea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pace, citate despre violență, citate despre viață, citate despre schimbare, citate despre neîncredere sau citate despre inimă
La moartea soacrei
Acum când mama soacră zace,
Într-un mormânt ostil și crud,
Vă spun că-i prima zi când tace
Și totuși... încă o aud!
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la anul 1830
Să ne deschiză Ian se gătește
O viitoare unde intrăm,
Și pace, drepturi să-ntâmpinăm
Mai dinainte el ne vestește.
În fața porții und' așteptăm
Nădejdea dulce la toți zâmbește;
Epohă nouă ni se zărește,
De aci vremea să numărăm.
An rău din urmă trecutul fie,
Relele toate cu dânsul ție;
Răstriștea treacă, s-o numim vis.
Unirea, cinstea în rumâni crească,
Dreapta reformă în veci trăiască...
Cheile sună... tot s-a deschis.
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, citate de Ion Heliade-Rădulescu despre viață, poezii despre unire, poezii despre trecut, poezii despre pace, citate de Ion Heliade-Rădulescu despre pace sau poezii despre creștere
Sonet la anul 1830
Să ne deschiză lan se gătește
O viitoare unde intrăm,
Și pace, drepturi să-ntâmpinăm
Mai dinainte el ne vestește.
În fața porții und' așteptăm
Nădejdea dulce la toți zâmbește;
Epocă nouă ni se zărește,
De aci vremea să numărăm.
An rău din urmă trecutul fie,
Relele toate cu dânsul ție;
Răstriștea treacă, s-o numim vis.
Unirea, cinstea în români crească,
Dreapta reformă în veci trăiască...
Cheile sună... tot s-a deschis.
sonet de Ion Heliade Rădulescu (1829)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România
Ocupați-vă, vorbiți și scrieți, junilor, în limba națională; ocupați-vă a o studia, a o cultiva; și a cultiva o limbă va să zică a scrie într-însa despre toate științele și artele, despre toate epocele și toate popoarele.
citat din Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre știință, citate despre vorbire, citate despre tinerețe sau citate despre artă
Portret
Coroana pe creștet în veci se-mpletește,
În ochii-ți, seninul cel mai împăcat;
Zâmbetul în buze-ți vesel strălucește,
Inima e-n chipu-ți cel nevinovat.
Decât alte nimfe cu fruntea mai naltă,
Peste ele falnic, făr-a ști, privești.
Dulce ca blândețea, și blândețe altă
Tu nu știi, copilă, că împărățești!
Sânul tău ușure și blând învelește
lnima-ți, altarul d-un ceresc amor;
Focul lui sub dânsul arde, colcăiește
Unde, unde-l umflă suspinul în dor.
Ca luna de noapte, ca dânsa de lină,
Frumoasă ca viața celui fericit,
Veselă ca ziua de mai prea senină,
Edenul în pieptu-ți e însânuit!
Zâmbindă ca cerul, ca el trăsnitoare,
Marea-cuviință îți dă al său glas;
Pasul aurorei cei răcoritoare
E mai puțin mândru decât al tău pas.
Ea când se ivește, noaptea risipește;
Și fața ta-n sânu-mi gemător, noptos,
Revarsă lumină; nădejdea-mi zâmbește,
La inimă-mi vede soare luminos.
Model al virtutei! însăși fericirea!
Care părinți astfel te desăvârșesc?
Ochii lor cei tineri îi fură uimirea
Ochilor mei umezi ce-n veci te privesc!
Ce rază de pace sânu-ți luminează,
Fiică fericită? Ce e ast amor
Care cu privirea-ți ca o altă rază
Către cer din ochii-ți își ia al său zbor?
Să fii tu nădejdea? să fii tu credința?
Sau dragostea însăși vii să ne arăți?!
Vorba-ți însuflată ți-arată ființa,
Fericit amestec astor zeități!
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre fericire, poezii despre zbor, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Rondelul bețivanului
Ca-ntr-o amforă romană
Zace vinu-n tine
Fost-ai fost la o pomană
Unde-ai băut bine...
Ai băut de-ai rămas stană
Vin de regiune,
Ca-ntr-o amforă romană
Zace vinu-n tine.
De-l plăteai măcar jumate,
Nu-l beai c-o stacană,
Dar așa, turnași măi frate,
Vin că-i de pomană...
Ca-ntr-o amforă romană!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alcoolism
Nu-mi va păsa
Când voi fi moartă și peste mine-n lumina lui april
Își va scutura cerul pletele de ploaie pline,
Deși vei jeli lângă mormânt cu inima cernită,
Nu-mi va păsa deloc de tine.
Voi avea pace, pacea pe care-o au frunzele
Când ploaia-îndoaie ramurile tufelor de lângă drum;
Si-atunci voi fi mai tăcută și mai rece
Decât ești tu acum.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre inimă, poezii despre frunze sau poezii despre crengi
Dumnezeu mă vede
Pe un braț de verde crud
Am rămas ca să aud
Sufletu-mi cum tace.
Lacrimi de mesteceni cad
Și le-adun într-un răsad
Să-ncolțească pace.
Stelele mi s-au oprit
Lângă geamul aburit
De durere multă.
Mă dezleagă de pământ
Mă preschimbă-ntr-un cuvânt
Stau și mă ascultă.
Plâng cu palmele spre cer
Aș veni ca să-Ți mai cer
Dar mi-e frică tare.
Mă înconjoară făclii
De mesteceni colilii
Ca să-mi cer iertare.
Pe un braț de verde crud
Am tăcut ca să aud
Inima cum crede.
Și mă duc să ostenesc
Și pășesc sub cer domnesc
Dumnezeu mă vede...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre plâns, poezii despre iertare sau poezii despre frică
Limba singură unește, întărește și definește națiunea; ocupați-vă de dânsa mai înainte de toate și nu veți face prin aceasta decât cea mai fundamentală politică, veti pune fundamentele naționalității.
citat din Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre politică, citate despre națiuni sau citate despre naționalitate
Numele nu fac faptele.
citat din Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Din ceruri descindută, a mea candidă liră
N-am atârnat vreodata la poarta de-mpărați;
Când însa-ale lor fapte venind o-nsuflețiră,
Din secol pân' la altul etern au fost cântați.
Virtutea prin puterea-mi devine o ființă,
Ca zeu pre pământ are și templu, și altar;
Și viciul, din contră, din neagra locuință,
Cu scorta lui de rele, e fătul lui Tartar.
Istoria prin mine ia chip, se-nființează,
Și libertatea mumă a fericirii fac;
Eu timpului dau aripi, prin mine el viază,
Și-n candidă fecioară eu pacea o prefac.
La câmp și la cetate, în noapte și în rază,
În carceri, pe ruine, pe oamenii mari cânt;
Conserv ale lor nume în secoli de viază,
Fac vie-a lor țărână, dau suflet în mormânt.
Fu noapte, și acuma, când soarele răsare,
Venii eroii voștri în lume-a celebra;
A lor țărâna sacră la vocea mea tresare.
Și dacă dormiți încă, cel mort vă va-nvia.
Târgoviștea e templu l-a mea călătorie
Și pe-ale ei ruine în pace mă așez,
Și lupte valoroase pe-ntinsa ei câmpie,
Și fapte mari, victorii naintea mea le văz.
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre voce, poezii despre virginitate, poezii despre victorie, poezii despre valoare sau poezii despre somn