Sosiri şi plecări spre timpuri viitoare

în zilele rămasului de viaţă
braţul destinului ne pictează într-un colţ din univers
adunaţi sub gânduri
răspundem
prezent

viaţa strigă catalogul în verde anotimp
imaginea trăirii rămâne printre cuvinte
aşa a trebuit să fim noi
unic poem
amprentă a timpului din cerc

fiecare semn de întrebare respiră silabele iubirii
neuitând să lase uitării
scrie-n surdină alt vers

pentru o clipă celestă mâinile se opresc
împreunate-n veghe în călcâiul de lumină
lângă iubirea virgină dintr-un timp cuminte
sortite mângâie privirile
atent

te caut mereu iubita mea
vom rămâne metafore prin timp
refren din elegie.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzunarul timpului de la piept

cu mâna la tâmplă preţuiesc o filă din carte
şi-i mulţumesc timpului ca esenţă a unei metafore
pentru femeia cu zâmbetul unui hotar
din colţul meu de cer

în patul verde cu dimineţi odihnite de îmbrăţişări
notez într-un caiet zilele seri şi nopţile zile
ce vor rămâne în urma noastră
memorabilă iubire

alt poem – aceeaşi femeie
cu fiecare vers mă cuprinde o superbă nostalgie
o necunoscută în ciclul ireversibil al întoarcerii
unui arc al ceasului celest

seninul dintr-o trecere fulgerătoare
o supremă delimitare ce este însăşi viaţa
o imagine trecută pe o invitaţie
la timpul prezent

am devenit aşteptându-te
nesomnul odihnit în decenţa puţinului timp rămas
legănându-mă-n cuvinte iarăşi scriu
cu emoţiile amintirilor iubesc şi tot scriu să nu tac

am rătăcit destul ca să înţeleg statornicia
lângă tine sunt reîntâlnirea cu mine
sunt răspunsul la ce sunt
în declinări de verbe am devenit trăirea prin cuvânt.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii timpului îţi privesc mâna

înspre tabloul din adâncul metaforei
cărăuşul timp
scrie povestea flămândă din ramuri de dor
pe colina iubirii
curge clepsidra – ne pândeşte cărăuşul cristalelor

în verde crud de curcubeu
dintr-un inventar al vieţii sădeşti o sărbătoare
în înserarea ceasului din turn
urc mereu scările mărunte
spre ora sosită cât mai târziu
în micul univers – e soare

în ochii timpului un colier de iris
o secundă celestă în copacul iubirii
în ceasul memoriei
tu şi alb într-o singură nuanţă
eu o creangă
tu un tot

o ramură plină cu rod
poemul fiecărei zile prin cuvinte viitoare
am prins rădăcini lângă tine
spre altă zi plecată spre înserare
în paşi secunde
minute în doi
ore celeste
de mână amândoi

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât eşti priveşte peste vreme

la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte

nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naşte mâine

azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt şi elegie

în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veşmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ

sincere sentimentele noastre
hărăzite-n carte
sens.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii verzi în verde-i rochie

pe manşeta timpului scrie în pagina destinului
perla coroanei – femeia ce dă viaţă
coregrafia din spirala timpului
frumuseţea unor metafore
trăire albastră

s-a făcut târziu şi mă refugiez în magia altui poem
rescriu cu pasiune imaginea trupurilor
cu nume din palma iubirii albastre
arc peste noapte
melodia naiului din ape

femeie ca un ţărm
logodna culorii cu umerii goi
pe obrazul trupului de foc în nocturne sărutări
cântă cu fluier din anotimp
despre fecunditate – despre viaţă

în cercul nesfârşit
repetabilă partitură de pian
pe buzele dimineţii altă notă
dirijorul continuităţii noastre
mai presus de metafore – viaţă

în vârful picioarelor albe o roată de lumină
muzica ochilor verzi
legată în înserări de privirea blândă
urcă vise şi coboară împliniri
femeia – perla coroanei cu menirea-i sfântă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc o stare despre noi

păşesc prin timp
între răsărit şi apus
aşez mâinile în poala timpului
cu linişte fixez tâmplele
de fruntea iubirii din micul meu univers

în mijlocul idealurilor mă prinde o lumină
încerc să opresc nuanţele ei
într-o definiţie a conştiinţei trăite
aplec uşor capul în palme
şi-l sprijin ca mod de viaţă
niciodată plecat
trăiesc

între azi şi mâine o punte nepregătită de final
îmi e atâta dor de mâine
de setea-n despletitele frumuseţi
preţuită-i femeia în atlasul existenţei
modelează drumurile mele din lut
ca un întrerupător
umbră/lumină.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină - filă cu filă

în simplitatea cuvântului trăieşte gândul
dincolo de pretutindeni
dincoace de aproapele unei pene fragile
se naşte un poem în netăcerea tăcerii
verde – lumină

în privirea serii degetele mângâie noaptea
şi-ntr-o splendidă atingere soseşte dimineaţa
o chemare dinspre mâine
viaţa nu are termen de comparaţie
verde – lumină

trăim timpul
îngenunchem la marginea nopţii să-i dăruim seara
îi simţim mâna cu inelul albastru spre tăcere
fructul iubirii are un sens
verde – lumină

surâde aşteptarea
curge-n cascadă valul vieţii
îşi cheamă perechea în ziua sortită
se aude ecoul în surdină
verde – lumină

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia simplităţii

te-am aşteptat în palma timpului
şi te-am găsit în întrebările cu răspuns
în universul verbului a iubi
frumosul din frumos
pur şi simplu

mi-am legat înţelesul de tine
precum în ghidul de călătorie al simplităţii
într-o odă a bucuriei prin trecerea vieţii
primeşte salutul iubirii mele
pur şi simplu

te-am prins strâns în braţele minţii
şi am urcat lângă tine treaptă cu treaptă
în cercul nesfârşit al iubirii
prin al trăirii pas
pur şi simplu

mi-am apropiat gândul de bucuria unui alt poem
precum o partitură pentru pian
eşti în fiecare cuvânt din fiecare secundă
te iubesc şi te scriu în fiecare vers
pur şi simplu

poezie de Vali Niţu din Metafore în palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre mâine dinspre azi

într-un azi sunt atât de mâine
în mine cu mine cuvântul mă scrie
într-un jurnal
în tine cu tine poemul dragostei mă citeşte
într-un vers din acelaşi jurnal

în mine cu tine ne cerne clepsidra
înspre alt poem nisipul dintr-un sumar
în tăcere ne curge cu har
în tine dinspre mine trăieşte iubirea
în cercul ce se închide cu tine la hotar

într-un poem cu noi zâmbeşte viaţa
în mersul spre mine
într-un timp ce vorbeşte de la sine
în tăcere ne trăieşte
înspre arcul de cerc cu numele iubire

înspre mine penelul se opreşte din mişcare
în secunda de iubire cu tine
într-un poem cu mine la hotar
în cuvânt e frumuseţea unui sens atât de rar
în tine cu mine metafora unui poet hoinar

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de lumină

Ochii ating prin cuvinte nemărginirea,
Cuprinzând eclipsele de soare,
Inscripţionate pe retina înfiptă pe cer.
Vântul mângâie pleoapele,
Iar adierea genelor vorbeşte cu sufletul nostru,
În alfabetul tăcerii.
Este un anotimp, în care nisipul alunecă
Pe frontispiciul păcii şi al iubirii.
Ne strigă universul cu taina fiecărei păsări,
Ce umbreşte pleoapele îngheţate.
O clipă ne ascundem în noapte,
Pentru că doar acolo, visele devin realitate şi tihnă.
Anotimp de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie ultimă pictează-mă un incendiu

zâmbesc cuminţi semnele multiplicatelor nuanţe
martore şi prezente în fiecare culoare
către tine dragoste – mai presus de cuvinte
azi în poeme
ieri
metafore în harta din palme

geana zorilor mi-a adus aminte de mângâieri
de cântecul înţelepciunii ca existenţă
de dialogul cu sine
îmi e dor
de limita subiectivă ce mă împarte în trăiri
neobişnuite trăiri
urcă
mereu coborând în mine
tabloul unui incendiu din verdele ochilor tăi

femeie mi-ai dăruit sensul drumului
uitând potecile sfârşite privirile nu se mai risipesc
şi-n ceasul nocturn dorinţa ascultă pianul
reascultă vocea pe fiecare clapă
opreşte într-o aceeaşi partitură
dintr-un unic portativ
pe care-l iubesc
dumnezeieşte.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La rever cuvântul poetului rebel

într-o meditaţie la dragoste
în loteria vieţii ochii iubirii sunt aproape
martor îmi e gândul ce multiplică prezentul
femeia poemelor – poetul şi versul

pe o pânză din jurnalele trăirilor târzii
iubita mea – raţiunea unui madrigal
caligrafia unor armonii
noi – câştigătorul final

pe trupul unei viori cu timp brodat
împletituri ce alcătuiesc piramida lumescului
seva metaforelor dintr-un sărut uitat
pe visul trăit în simfonia fiecărei seri

frunţile noastre se sprijină pe nevinovate plăceri
desemnate ca şi câştigătoare
în jocul silabelor cu unicul destinatar
într-un colier din metafore – poetul cu har

în universul unui poem din odihna înserării
îmi eşti chipul iubirii unei alte zile
ce-mi este ortografia fiecărui pastel
într-o rugă – superbă femeie.

poezie de Vali Niţu din Refugiu cu chip de femeie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încetat să mă întreb

ochii timpului joacă dorinţe cu trupul zilei
superb peisaj tactil
clipă de sens spre înserare
vorbire fără privire
doar cu o seamă de cuvinte – alin

în arcul trăirii mi-am îmblânzit pasul
în punctul de fugă al vieţii am sculptat solfegii
pe verticala iubirii
în culori de magnolii fierbinţi
complet altul

te străbat pe îndelete cu raţiunea unei iubiri
spre dialogul formelor din vers
ce au locul lor undeva-n univers
torente de răspunsuri
acolo sau aici – deveniri

dinspre înserări spre ceruri prispa vieţii
floarea de cais a memoriei
şirul de culori cu întâlniri dorite
neuitate într-o destinaţie la rever
zâmbet în doi – rostire.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut zeci

de ani fără rost într-un cotidian
din ce în ce mai ciudat
îi caut într-un univers paralel
care ar trebui să aibă
mirosul tragediei
caut cu deznădejde o iubire
împins de aceeaşi teamă
de a rămâne holtei
pentru încă un secol
şi
şi simt dezamăgirea cum curge-n
venele îngroşate prematur
dar
dar tăiate la timp într-un timp
pierdut pentru totdeauna

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul nefardat al frunzelor

în ideea de a fi ramura din salcia rondului
inspir a doua tinereţe
respir prin zâmbetul cuminte
când buzele nesătule de înţelesuri
îşi odihnesc taina pe trupul flămând
picior peste picior
sămânţă şi rod
din timp

frunza-şi dansează culoarea din iubirea verde
în trecere alunecarea prin vreme
eternitatea zilelor
ieri o generaţie
azi tulburătoare metaforă a tainei
pe margine de viaţă

meditaţia repovesteşte idealul într-un exil de fapte
între a vrea şi vrere oglinda palmelor
în poala molcomă a speranţelor
o reverenţă
cu cercei în ureche
luminile priveau în ritmul respiraţiei
o taină
dintr-o filozofie de weekend
mâinile iubitei
sentimentele în cercul de... vreme
al fecundităţii
Divine.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turist prin Univers

mă plimb prin lume cu picioare de vers
cu metafore şi isteţime în bagaj
i-am găsit necazului factorul divers
azi mă ascund de el într-un miraj.

mă apropii de stele din vast Univers
mi-au creat pe inima sublim tatuaj
mă plimb prin lume cu picioare de vers
cu metafore şi isteţime în bagaj.

am să mă lupt cu demonul pervers
să-mi lase cerul liber la partaj
să fiu un curcubeu eu am convers
să bucur îngerii din anturaj.

mă plimb prin lume cu picioare de vers
cu metafore şi isteţime în bagaj.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul mesaj

Se scurg zilele din viaţa ce-am iubit-o cu drag,
Mă voi duce de acum spre ultimul şi îndepărtatul meleag,
Voi locui şi eu, ca şi alţii ce s-au dus, printre milioane de stele,
Doar eu, cu frumoasele şi dragele, visele mele.

Voi fi mereu de acuma departe de tine;
Îţi vei mai aminti oare peste timp de mine,
Cum doream mereu să te văd şi în braţe să te strâng?
Am să fiu mereu singur şi iubirea am să-mi plâng.

Ai fost în viaţa mea o apariţie divină,
Frumoasa mea blândă şi cuminte copilă.
Plec totuşi fericit, c-am putut să te iubesc,
Cu acest curat şi cald simţământ omenesc.

Voi rămâne o mică stea în Universul acesta "infinit"
Şi voi afla, în fine, dacă acesta, care are început, are şi un sfârşit.
Te vei uita prin telescoape, ca să mă vezi,
Care te vor face să înţelegi şi să mă crezi.

Să-ţi rămân pe veci în amintirea ta aş vrea,
Femeie mult iubită, ce-ai fost iubita mea.
Şi să-ţi aminteşti aşa, fără nici un fel de apel,
De cel ce pentru tine a fost şi rămâne... Cornel.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte nocturnă

la ora nesomnului stau rever de timp
în braţele cerului întârziat
legământ cu rost în clipa nocturnă
superbă aşteptare

în călcâiul de lumină al dorinţelor târzii
roată de lumină – rotire universală
izbitoare asemănare cu tine
destinaţie prezentă şi viitoare
femeia timpului meu – parfumul dintr-o stare

ţi-am sculptat chipul din înserări şi lin adorm
pe mâna serilor – imposibilă uitare
mă trezesc în palma dimineţilor
cu taina nupţială – neuitare

în trupul gândului ca un fluviu de lumină
plutea precaut luntrea noastră
meditaţie la dragoste – miezul matern de sens
dreptul unui timp – sentiment
zâmbet – cu sinceritate.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altcineva

Altcineva îmi descântă timpul
altcineva îmi soarbe privirile
mă strecor prin serile calde
până uit de mine
uit că exist
privesc prin ferestrele timpului
altcineva priveşte prin mine
scot capul sub streaşina nopţii
şi-mi caut steaua

e o stea albă
într-o nebuloasă străină
dintr-un alt cer
dintr-un alt univers

altcineva îmi scrie cântecu-acesta
altcineva îmi şterge amintirile
pe care urma să le am
într-un alt cer
într-un alt univers

poezie de Ioana Trică din Altcineva (decembrie 2005)
Adăugat de Ioana Trică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul poem

a mai trecut o zi
nu o pot opri cu mâinile goale
mai vine o zi jucându-se din nou dorinţe
cu acelaşi eu
nu cu aceeaşi ea – e unica fugară
prezent absent

paşii cuvintelor îmi sunt prieteni pe urmele luminii
o călătorie în picioare ce urcă în spirală
respirând fructul din seară
ce reţine doar o umbră dintr-o fotografie vie
în carul meu de timp
posibil târziu
probabil prea devreme – poetul poezie

mi-e dor de culoarea timpului topit
îmi colind anii desenând fapte din decizii
şi ce găsesc?
din când în când pe mine
în vorbirea fără sunet a cuvântului
prezentul prezent

m-am tot căutat meleag de linişte
şi m-am găsit trecător
pe prispa vârstelor opaiţ în înserări
mistuite chemări ce mă vor opri la ora dată
când lumina lumii va lăcrima
şi eu nu voi mai fi niciodată la fel
nins de cuvântul ce cade atent pe o copertă
din viitoarea carte

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş ascunde-n vers...

Eu îţi caut mâna dreaptă, la răscruce de destine,
Stânga-n lanţuri te aşteaptă, s-o eliberezi de mine.
Şi orfani de vor rămâne umerii, de-mbrăţişare
Vor jeli viori din strune şi-or muri de-nsingurare.

Te-aş ascunde-n vers, iubite, să îmi cânţi cu muza-n braţe
Printre rime obosite, necuvânt să nu te-agaţe.
Şi te-aş scrie-n nopţi de veghe, un poem pe glezna albă,
Sau sărut lângă ureche, să te-adun din cer şi iarbă.

Ştiu să cânt refren de iele-n nopţi vrăjite, sclav te-aş face,
Când mirese nedormite te ademenesc rapace.
Aş pândi de după vise, ca un vânător de stele,
Dimineţile să ni se rotunjească în inele.

Te-aş criogena în nordul cu eternităţi polare
(Mai păstrez şi-acum fiordul amintirii fără soare).
Să îmi fii mereu sub gene, irişii să te păstreze
Un mesteacăn din poiene, dor de noi să descifreze.

Tu să înfrunzeşti alene, când din alba hibernare
Te-or trezi zâne viclene cu promisiuni stelare.
Eu să te culeg, când fructul va erupe de dulceaţă
Să te gust, să te adulmec, cu apucături de hoaţă.

Să te sorb ca pe-o licoare, ce mă-mbată cu iubire,
O beţie-nşelătoare ce-n curând o să expire.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!