Destinul
cu fruntea între gânduri
m-am așezat în țărână
a rugăciune
în lacrima tristă a singurătății
m-am învelit cu zidurile lumii
să nu țip
mă înțepasem în spinii adevărului
furios, am izbit durerea de cer
să plângă
și am râs
ha-ha-ha
doar eu
pe frunte pășea straniu destinul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Între plecări ratate
desculț de gânduri
m-am așezat pe malul râului
desenam pe nisip chipul palid al lunii
pe tălpi adunasem cenușă
din vise furate, din vise ucise
uneori smulgeam frunzele vieții
dintr-un suflet neîmpărtășit
lumina se scurgea agonic printre tâmple lumii
întârziasem a plecare
când m-am întors, nu m-am regăsit
sub pleoape curgea neliniștea universului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noapte
am deschis ușa în zori
pe furiș
mă înțepasem în spinii cunoașterii
doar noaptea a observat plecarea
ușa s-a trântit apoi
brusc, cu furie,
fără să știe,
închizând zgomotele
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
am așezat în suflet o rană
să plângă
în mersul firesc al materiei către nicăieri
cu trudă, cu migală...
uneori ascundeam gânduri sub preșul timpului
să nu murdăresc anotimpurile
hainele erau murdare de griji
le ascunsesem de mult în suflet, să nu țipe
apoi le-am aruncat în noroiul milenar
gol de idei am plecat către mine
să caut răspunsuri
era rece în noaptea aceea
m-am învelit cu tăcerea
să nu mă ajungă întrebările
în jur ape tulburi
scările atârnau haotic pe treptele cerului
cu ochii orbi de lumină străbăteam zările, căutând depărtările
pe urme se scurgeau alte urme
ale unor veniri prin tăiate plecări
de teama ploilor trecute în tărâmul timpului
uitat aiurea pe prispa scorojită a lumii
sub pleoape se scurgeau amurguri
apoi m-am apucat să pictez cuvinte pe ziduri
cu pana roasă de căutări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutarea
gândul,
traseu involuntar
între două stații imprecise
căutam apusul în deșertul lumii
uneori mă opream
rezemat de un timp
contemplând viitorul
mă înțepasem în rădăcinile cunoașterii
în palmă era liniște
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutări
sufletul,
traseu involuntar
între două stații imprecise
căutam apusul în deșertul lumii
uneori mă opream
rezemat de un gând
contemplam viitorul
mă înțepasem în rădăcinile cunoașterii
și am plâns
în palmă era liniște
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul țipăt
îmi era frică
îngrozitor de frică
durerea îmi izbea fruntea obosită
și am țipat
într-o noapte
în tăcerea cuvintelor nerostite
nimeni nu a auzit
pereții vieții au crăpat
vântul urla prin unghere
dincolo, orașul era liniștit
nimeni nu a auzit nimic
sau nu au vrut să audă ultimul țipăt
privirea s-a stins între stele
într-o dimineață
o ultimă dimineață
în parcul însângerat
m-am așezat pe o piatră
în jur alte pietre
deasupra pământ
și am tăcut..
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pe tabla vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
umbra lunii
s-a așezat pe fruntea cerului
despărțind norii
valurile se zbăteau sălbatic
în strânsoarea vântului
în adâncuri străluceau rădăcinile sufletului
atunci m-am trezit
a visare...
în larg furtună
mă ascundeam în singurătăți
uneori citeam în ochii tăi
cuvântul
despre o lume așezată sub pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași către cer
mă adresez nimănui
cu speranța deșartă
de a mă auzi cineva
am înconjurat zidurile lumii
în flăcările sufletului
am mers înainte
m-am trezit în genunchi
pășind apoi în cruce
pe aleile murdare ale anilor scurși
în puritatea cuvintelor nerostite
mă loveam la fiecare pas
de cioburile timpului
rătăcit în singurătăți atemporale
răstignit între paginile goale
obosit de cicatricile universului
căutând Calea
zi de zi
pășesc către cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictură aridă
era târziu și era iarnă
am străbătut gânduri în goană
dezgropând alte gânduri
eliberând vise, precise, imprecise
am șters amintiri
un cerc infinit, neînceput, neterminat
și totuși sfârșit înainte de început
un suflet tace, nu spune nimic
e lacrimă ascunsă
în ochiul tragic al lumii
cine sunt
ha-ha-ha
sunt un nebun ce rupe în noapte coli albe
murdare de gânduri
o pictură aridă pe un câmp dezvelit
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul
a răsărit pustiul în oraș
vântul țipă și bate
e frig în cetate
nu-i nimeni pe stradă acum
ce tristă e viața pe drum
la apusul luminii, risipit între gânduri
rătăcit printre rânduri
pierdut în absențe
pășeam pe țărmuri de suflet
valul s-a izbit de prag în ăst trist meleag
plângea depărtarea, țipa marea
la rădăcina timpului pribeag
în ochi curgea ninsoarea ultimului veac
ce lungă era așteptarea
în trup se scurgeau
fulgi albi de zăpadă
în palmă am strâns un bulgăre de viață
verde crud, verde pur
l-am așezat în glastră
acolo, la fereastră
a doua zi, a înflorit un ghiocel
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
așteptam încordat așteptarea
ce azi nu venea
mă întrebam
pierdut în trecut sau poate în alte întrebări
ce așteptam, nu știam
nici azi nu știu
istovit, plecam
pe unde nimeream
mă loveam aleatoriu de gândul căzut
mi's oasele frânte de renunțări programate
trist, m-am așezat în colțul luminii
așteptând
aici nimic nu își avea rostul
târziu am înțeles
nici eu
eram damnatul din cetate
furios am cuprins bezna în palme
i-am dat drumul în lume
mă deranja culoarea ei
desfigurat de întrebări
am rămas pe țărm, să număr anii
zidurile cetății au căzut sub imperiul timpului
a rămas doar ruina
se cățăra pe pereți căutând împlinirea
e neagră noaptea
mai cântă doar cucuveaua
pe umerii timpului
plouă mult, nu'i așa
am întins mâinile către cer
erau arse de întrebări
a rămas doar cuvântul
răstignit pe o cruce
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul
în noaptea aceea
desculț de gânduri, de păcate
pășeam prin valurile vieții
mă loveam de stele răzlețe
căzute din cer lângă mare
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări și foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub pași
uneori îmi așezam craniul ostenit
peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiți
unde nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înțeles veșnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric
pur, pășeam peste spini
purtând pe buze surâsul învierii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima nopții
nu-mi amintesc totul
încerc să mă uit
mă ascund între nori
ștergând fața de gânduri
am rămas tăcut
trup de lut răstignit pe o cruce
s-au uscat trandafirii, pângeau în curte ciulinii
nu mai cântă aici privighetoarea
ce tristă e astăzi și zarea
mă apuc să mă scriu
timpul acum se despică
lăsând durerea să curgă
străin în ceață
îmbătat de tristețe
se scurge ceara pe ferestre de suflet
din lumânarea uitată pe masă
va veni odată aici o primăvară
nu azi, nu acum
nu mai caut cenușa în pulberi de gânduri
sunt suflet rătăcit, efemer
mă voi deschide în o mie de ochi
să ascult ziua cum plânge în noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
a fost ultima postare pe această pagină
am obosit
m-am săturat să trăiesc în mizerie morală și materială
m-am săturat să mor în fiecare zi
m-am săturat să trăiesc de pe o zi pe alta cu un salariu mizer
m-am săturat să nu am bani să pot tipări cărțile
m-am săturat să am numai obligații și niciun drept
privesc în jur, privesc la oameni și mă cutremur
ce a mai rămas
nimic de spus, nimic de făcut
și lacrima este un cuvânt, spuneam într-un poem...
deci mă retrag
rămâneți cu bine
această lume mă obosește
voi sterge în fiecare zi o lacrimă(un poem) de pe aceasta pagină
nu mai postez, nu mai comentez
mulțumesc...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
trec umbre tăcute și mute
pe frunte gânduri opace
razele s-au ascuns într-un țipăt
mi's ochii acoperiți de ape
cuvântul se frânge și plânge
sfărâmat între gânduri zălude
ce neagră e noaptea în care pleacă de la noi cocorii
pe pleoape se scurg amintiri
închisesem în palme nisipul
ecoul a țipat, m-am trezit
nisipul se scurgea haotic din sparta clepsidră
la capăt așteaptă tăcerea
din lut milenar fac o candelă
să-mi lumineze pașii către adieri eterne
printre frunzele uscate ale vieții
atunci am găsit drumul spre necuprins
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
apune o lume
seacă și timpul rămas
încet, încet, la pas
amurgul se frânge
în lacrima pură
și nu ajunge să stingă durerea
în suflet o rană, pe trup o povară
se închide o ușă
se deschid amintiri
mai latră un câine pe tărâm ireal
se strecoară și anii prin porțile sorții
mai strâng încă în palmă, un suflet, o rană
mă strigă destinul, mă înțeapă și spinii
pe frunte coroană
în suflet o rană
mai cântă un fluier
pe drumuri tăcute
se strecoară lumina pe creste de munte
fântănile seacă și timpul coboară
se aprind cuiburi în cer
mai arde un gând prin copaci despuiați
e iarnă pe drum
apune și timpul
pe ziduri coboară agonic amurgul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
m-am acomodat greu cu tăcerea
eram un biet nebun în căutarea adevărului
fugeam și rătăceam în marea uitare
pășeam pe aleile trupului
picioarele oblice în diagonala pământului
s-au așezat sub pleoapa sufletului, mirate
aici, poate în altă parte
și totuși atât de departe
de lume, de viață, de toate
azi am deschis cuvântul prin lume
pentru nimeni anume
să înțeleagă singurătatea versului
suieră vântul printre coloanele strâmbe ale timpului
la o masă, între două întrebări nepuse
lumânarea încă arde
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
adunasem încruntarea cu zarea
mă întrebam la fiecare colț de lume
de ce plânge durerea pe drum
unde acum, un pas, un drum
să tac, să spun
dar cui și cum
am întins mâna către cer, a întrebare
pierdută în arcuirea unei galaxii
ploaia spăla ochii de gânduri
pe tălpi adunasem scoarța universului
pe unde trecusem în anii stelari
retras între timpuri prăfuite
m-am înfipt în sufletul meu, a visare
în palme purtam lumina iubirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
cerul presăra cenușă pe drum
desculț de gânduri, de păcate
pășeam prin valurile vieții
mă loveam de stele răzlețe
căzute din cer lângă mare
băteau în tâmple clopote a jale
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări și foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub pași
uneori îmi așezam craniul ostenit peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiți
nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înțeles veșnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric în vale
pur, pășeam peste spini
purtând pe buze surâsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lacrima privirii
îmi petrec viața între cei patru pereți
nu am reușit încă să vorbesc cu mine
împinsesem linia gândului către tine
cu speranța de a regăsi acel trup
cuvintele se așezaseră în colțuri
mâinile tăceau, uitaseră să vorbească
pe pereți atârnau gânduri
am desprins ceasurile să nu aud clipocitul tăcerii
noaptea mă cuibăream lângă tine împletind cuvinte
gândul, tropot de cal pe câmpie
strivind spicul galben de grâu
pe trupul tău așezasem o legendă
să o asculți în noaptea dintâi
uneori respiram între bătăi de cord
mă durea însingurarea în seva gândirii primare
frunze cădeau adâpostind alte gânduri
pe țărm, tăcere
pescărușii plecaseră
casa lor, o punte între mare și zare
m-am strecurat în tine în lacrima privirii
am deschis apoi aripile către cer
pe țărm a rămas o bătaie de cord
rum-ta, rum-ta
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!