Ultimul ţipăt

îmi era frică
îngrozitor de frică
durerea îmi izbea fruntea obosită
şi am ţipat
într-o noapte
în tăcerea cuvintelor nerostite
nimeni nu a auzit
pereţii vieţii au crăpat
vântul urla prin unghere
dincolo, oraşul era liniştit
nimeni nu a auzit nimic
sau nu au vrut să audă ultimul ţipăt
privirea s-a stins între stele
într-o dimineaţă
o ultimă dimineaţă
în parcul însângerat
m-am aşezat pe o piatră
în jur alte pietre
deasupra pământ
şi am tăcut..

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pe tabla vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa

călător prin singurătate
ochii curg pe geana uscată de lacrimi
uneori merg prin venele sufletului
pulsează sângele în staţii terminus
azi am fost condamnat
de nimeni ştiut, de nimeni cunoscut
pământul a cerut pământ
laurii căzuseră pe oasele calcinate
eram nebunul din cetate şi a contat
acum totul e banal şi trist
ca o piesă de teatru
fără actori sau spectatori
doar regizorul rătăcit pe ultimul rând
dar viaţa, unde a rămas...
uneori mergeam printre ani
un actor rătăcit într-o piesă neterminată
trecuse vremea,
crucile au ţipat într-o noapte şi am fugit
pe mâini se aşternuse huma
alteori vroiam să mă întorc
eram gândul în noapte
cocoşat ca un semn de întrebare aşezat aiurea
orbit de lumină, m-am afundat într-o călimară şi scriu...
când nu plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

tristeţea plânge într-o vale
nimeni în cale
viaţa a venit
a strigat, a ţipat
un ţipăt scurt
strident, incoerent
ardea mereu strălucitoare
nimeni nu a văzut
a plecat
încet-încet
în alei de umbre fugare
plină de jale
şi vrei acum să îi ies în cale
de ce, de ce oare
trăiesc într-o singurătate desăvărşită
a mea, a nebunilor
uneori vorbesc cu pereţii, când nu plâng
rătăcesc prin coridoarele lumii
mă împiedic de cioturi de suflet
de azi nu îmi mai pasă
şi totuşi încerc să înţeleg
să cuget, să visez şi întreb
de ce ucideţi păsări călătoare
răcoarea gândurilor cade încet-încet
poate discret
să nu tulbure miasmele din jur
vraja a tăcut în imensul pustiu
un cântec tăcut, neînceput
stropi de lacrimi pe drum
pe drum nu e nimeni acum
viaţa asta, este oare a mea
stau la un geam
privesc un banal sfârşit
al cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorul

într-o zi m-am acoperit cu soarele
mă dureau acut întrebările
nimeni nu m-a văzut
nimeni nu a auzit ţipătul

cânt pe ţărmult vieţii
o pasăre rănită
de unii hulită
de alţii lovită

plâng în neliniştea gândului
pierdut în mizeria cotidiană
anonim printre anonimi
străin printre prieteni

veşnic călător
între anii ce trec, se petrec
am ajuns mai departe de ieri
adică nicăieri

îngân cuvinte către cer
simt voluptatea intensă a durerii
a umilinţei zilnice, că strig, că exist
că vorbesc, că nu tac

obosit, mă închid într-o scoică
într-o metamorfoză eternă a unui vis
nespus, nescris, neînceput

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pe tabla vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

stau şi ascult nemişcat ploaia
timpul se zbate în geamuri
plouă şi plouă
cu lacrimi, nu'i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai ştie, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai ţipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
şi ce...
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă şi plouă
casa'i pustie
doar vântul mai plânge în vie

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

în fiecare noapte
căutam bezmetic insomnia
pierdusem numărul anilor
trecuţi, petrecuţi
uneori ridicam privirea către cer
pe scena vieţii un spectacol ratat
manechine prost machiate, măşti desfigurate
de ură, de minciună
noaptea ascultam întunericul
cum plângea în tăcere
pic-pic-pic
apoi nimic
speriat am strigat la cer
atunci a ţipat cocorul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet

în seara asta mă întorc pe ţărm
să ascult ţipătul pescăruşilor
orele trec, topind clipa
aş vrea să desfac nodul ce mă înconjoară
să plutesc pe marea de gânduri

văd limpezimea tăcerii
în lumini împletite
privirea adie pe mări nesfârşite
o umbră păşeşte prin timpuri uitate
surâsuri absente în nopţi răsturnate

pun suflet la marginea lumii
un om urcă
dar fiecare pas e un oftat
el cântă dar glasul lui e tăcut
el tace vorbind, dar nimeni nu'l ascultă

am oprit odată pe un drum
într-o tulbure noapte
în depărtări am auzit un glas divin
ce îmi mângâia auzul fin
acum caut pe ţărm, un suflet

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre gânduri

locuiesc în scorbura lumii
alungat de toţi şi de toate
închis între gânduri, pierdut printre oameni
seara mângâi pietre sau ascult siderat tăcerea timpului
pic-pic-pic, apoi nimic
uneori strivesc păienjenii de pereţii sufletului
nopţile rătăcesc printre umbre
stele nu am, le-am pierdut într-o fatidică clipă
la o partidă de cărţi cu moartea
au rămas doar tragice cuvinte
ce se pierd la răscruce de drumuri

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul

cu fruntea între gânduri
m-am aşezat în ţărână
a rugăciune
în lacrima tristă a singurătăţii
m-am învelit cu zidurile lumii
să nu ţip
mă înţepasem în spinii adevărului
furios, am izbit durerea de cer
să plângă
şi am râs
ha-ha-ha
doar eu
pe frunte păşea straniu destinul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre zdreţele sufletului

mi-e trupul jerpelit
pasul agonic şi trist
zi de zi
an cu an
mireasma florilor de mai mă dezmieda
demult, odată
azi negura lumii m-a prins, m-a cuprins
prin hainele rupte ale gândului
căutasem viaţa
răscolind prin tenebrele universului
speram
ca un copli
dincolo, să găsesc o minune
nu am găsit nimic
decât gunoi şi puroi
atunci m-am făcut medic
au trecut alţi ani
păşind printre oameni bolnavi
credeam, visam într-o lume nouă
un sens al iubirii
de oameni, de viaţă
mă loveam la fiecare pas de adevăruri ciuntite
de slujbaşii diavolului
în mersul firesc către nicăieri
s-au învolburat apele sufletului
şi am strigat
nu mă asculta nimeni
nimeni nu a auzit ceva
erau preocupaţi cu nefirescul cotidian
atunci am început să scriu...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcaşul

lumina a îngheţat demult
aici, pe acest pământ
soarele s-a frânt şi a plâns
eu stau tăcut
mă încurc în nimic
de spus, de zis, ce să mai zic
privesc oraşul ce arde sub cenuşă
flăcări în mine, clădiri în ruine
pe străzi amputate, doar umbre fumegânde
pe câmpuri doar lanuri de cucută
nimeni nu mai locuieşte aici
au plecat să trăiască dincolo
pe alt tărâm, sub lespezi reci

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângerează lumina

zilele sunt arse acum
în jur lacrimi şi fum
am despărţit drumurile, am ajuns la amintiri
tragice amintiri
azi dorm între sălcii plângătoare
nimeni pe drum, nimeni în cale
târziu am aflat
sunt străin de mine, de lume, de toate
eram proscrisul din cetate
nu am ştiut că am păşit într-o noapte dincolo de mine
am atins cu fruntea zenitul unei lumi
azi capul mă doare
lumina sângerează pe drum
ce pot să fac aici, acum
când viaţa asta este scrum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

privesc orizontul cum plânge
aici, între ape
lumina a răsărit sau poate a pierit
printre învolburate ape
s-a stins plângând printre şoapte...
pe ţărm, vântul bate şi bate
sălbatic în noapte
aici, peste ape
corăbii vin sau pleacă, pe ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

într-o dimineaţă sau poate într-o noapte
printre atingeri, cuvinte, şoapte, suspine
voi aşterne în privirea ta un covor fermecat de iubire
îţi voi prinde în păr
cu drag, de drag,
flori de iubire, flori pentru tine
flori de liliac primăvara
vara, roşii trandafiri
toamna, galbene crizanteme
steluţe de gheaţă iarna
cât de frumoasă eşti astă seară, femeie...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

într-o noapte
m-am întors în trupul tău
căutam seninul zărilor albastre
în ochii cruzi şi temători

mănunchiuri de tristeţi
le-am adunat în palmă
neagră e noaptea
e hău în jur, în noi

din vremuri triste, reci
pe drumuri, pe poteci
pe unde tu femeie
ai uitat să treci

gândul s-a frânt în trup
ţipă ecoul în veşnice tăceri
eternitatea zace
pe aripi rupte de înger

patima s-a stins
în cuvânt necuprins
şopteam chemări în noapte
tu nu ai auzit

pe mare
ţipau pescăruşii
a chemare, a visare
tu unde eşti, eu cine sunt

urla furtuna în mine
mă afundam între alge zălude
păşind pe ţărmuri de amor
în căutări ce ardeau în tainic dor

se întoarce iar valul din larg
mângâiat de alt val
sărută femeia, chipul, trupul şi sânii
ce joc ireal

pe aripi iubito
mă întorc, mă întorc la mal
femeie, candela iubirii
să mă aştepţi, să mă aştepţi în prag

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

serile,
zăboveam de multe ori
în saloanele unui spital bolnav
strigam în lacrima crudă a sufletului
nimeni nu a auzit sau poate nu a vrut să audă
atunci am pus întrebarea
de ce ne-aţi trimis în faţă cu mâinile goale
răspunsul îl caut încă prin gropile comune
am obosit să mor în fiecare zi
şi ce...
îi pasă cuiva
de ceva, de cineva
eram infectat cu mizeria umană
azi nu îmi dau seama
trecusem de mine într-o existenţă viitoare
desigur inutilă, trecătoare
savurând absenţa
în incoerenţa unui fapt banal
străin de toate, în toate
aşa am ajuns în miezul problemei
adică nicăieri
ne-aţi azvărlit lături şi gunoaie
trist am plecat în amurguri răsucite
pe un drum mâzgălit cu cruci şi puroaie
în zori, cad la picioarele lumii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

demult, ascultam un cântec frânt
poate o lacrimă într-un cuvânt
în cămăruţa lui
un şoricel rodea marginile timpului
pe pereţi, într-o seară
anostă şi goală
am desenat un animal
în noapte auzeam gemete
se izbeau de pereţii
atât de reci, atât de seci
era beznă şi frig în cetate
plângeau şi lacrimile în şoapte
gandul s-a stins
ştii, în acea noapte...
tăcere e acum
în mine, în jur
şi mult nămol şi scrum
în tine, nu...
ce zici, ce spui, acum...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

m-am acomodat greu cu tăcerea
eram un biet nebun în căutarea adevărului
fugeam şi rătăceam în marea uitare
păşeam pe aleile trupului
picioarele oblice în diagonala pământului
s-au aşezat sub pleoapa sufletului, mirate
aici, poate în altă parte
şi totuşi atât de departe
de lume, de viaţă, de toate
azi am deschis cuvântul prin lume
pentru nimeni anume
să înţeleagă singurătatea versului
suieră vântul printre coloanele strâmbe ale timpului
la o masă, între două întrebări nepuse
lumânarea încă arde

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

într-o noapte frumoasă
am ucis noaptea
să văd in zori
doar stânca golaşă
stau rezemat de un gând
privesc la umbra ce pleacă
într-o noapte ceţoasă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fum de ţigară

într-o zi m-am întâlnit cu depărtarea
se depărtase de mine
în fugă, în grabă, grămadă
în palme adunasem gânduri măcinate
de ani trecuţi, petrecuţi
prin cârciumi famate, cu femei de o noapte şi fum de ţigară
timpul sorbea cu nesaţ amintiri
la o masă, undeva, printr-o casă
o coală arsă de timp
spunea o poveste uitată în sertare
despre o viaţă ascunsă sub pleoape
treceau în zbor nori călători, în zbor ireal, visători
uneori cădeau şi stele
tăcute, micuţe şi ele
pe ţărm curgeau vise
despre o mare rătăcită printre valuri
am trecut de mine de multe ori
printre scoici sfărâmate şi cochilii de gânduri
paşii se scurgeau leneşi pe nisip
nu mă recunoşteam
chipul se oglindea alegoric în ape
apoi mi-a fost frică
marea îmi ardea tălpile sfâşiate de întrebări
obosit, m-am aşezat între clipe, să dorm o veşnicie
când m-am trezit
marea plecase undeva, departe...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii

rătăceam în colbul de pe drum
aproape de viaţă
prea departe de cer
mă ardeau depărtările
şi am fugit pe picioare de lut
am ajuns într-o zi pe aici
între cer şi pământ
pe talazuri de gând
căutam printre tenebrele lumii
o cărare spre lună
uneori ştergeam durerea păşind printre pietre
mă înţepam în destin şi ţipam în ultim suspin
o viaţă, un spin
în umbra serii, o rândunică spinteca cerul fierbinte
căutam bezmetic un gând, o idee
printre fire de nisip
spulberate de vântul zănatic din suflet
reflexul tăcererii se izbea de zidurile scorojite ale omenirii
în larg, zadarnice zboruri, de viaţă ucisă
eram străin şi pribeag printre spice de aur
ajunsesem aici înaintea timpului
în palme adunasem o mare şi un singur cuvânt
uitasem de mine, trecând
în orbite purtam stele
să lumineze calea celor ce vin

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!