Târziu acasă

Am ajuns târziu acasă, seara, la iubită,
Ea dormea, şi-aveam pe masă, ciorba ei sleită.
Obosit din cale-afară, fără să fac nazuri,
Am sorbit-o într-o doară, ca să n-am necazuri.

E ciudată fata asta: nu-i mănânci mâncarea,
Ea, pe loc, îţi zice "-Basta!" şi îşi schimbă starea.
Am păţit-o doar o dată, dar şi-acum mă doare:
N-am mâncat mâncarea toată, pe motiv de sare.

S-a albit deodat' la faţă, de părea mumie,
Ochii îi păreau de gheaţă şi, apoi, urgie!
Nu mai spun cu câte vase a lovit pereţii,
Sau ce bine îmi tocase nasul şi pomeţii.

Am zăcut o săptămână, dar i-am dat dreptate,
Iar de-atunci e ca o zână şi îmi dă de toate.

Acum, sforăie-n surdină, deh, e obosită!
Dar şi-aşa parcă-i maşină (cam hodorogită).
M-aş culca şi eu, alături, că mi-e dragă fata,
Dar, de trag puţin de pături, o trezesc şi gata!

C-am păţit-o şi-altă dată, de şi-acum mă doare...

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata la care privesc

E suavă, e frumoasă
fata la care privesc.
Pentru ea lipsesc de-acasă.
Ochii ei mă-înnebunesc.

C-un zâmbet, rază de soare,
sufletul, ea mi-l vrăjeşte.
Inima-i gata să zboare
după fata care creşte.

În adolescenţă, fata
e superbă, n-am ce zice.
M-am îndrăgostit şi gata.
Capul e gata să-mi pice.

Iubirea la ea mă cheamă,
atunci când o văd zâmbind.
Cu privirea mă îndeamnă
în braţe să o cuprind.

Amândoi într-o simţire
destinele să unim,
Copleşiţi de-aşa iubire,
fericiţi mereu să fim.

poezie de Dumitru Delcă (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă, cu dragoste

Te mai iubesc?! Ce intrebare-i asta?
Vezi că se ard cartofii, stai să deschid fereastra
De ce-o deschid, păi, tu nu vezi că-i fum?
Ai pus destulă sare, deci, ce mai e acum?

Da, te iubesc, ştii bine, n-am s-o repet şi basta,
Vai, m-am lovit - la dracu'- e vraişte casa asta!
Mă doare mult acuma când ştiu că nu mă crezi,
Sunt rece c-am pus gheaţă, te văd cum tu mă vezi.

Mi-a mai trecut... durerea, nu iubirea!
Vrei să mă prinzi cu vorba, de ce te pierzi cu firea?
Da, te iubesc şi-mi spui că asta-i o minciună,
Că de mai multă vreme nu te consider bună?!

Am spus întotdeauna că tu eşti cea mai bună,
Nu ştiu cum sună asta, hai, spune tu cum sună!
Da, te iubesc, stii bine că nu o fac pe prostul
Mă duc să deschid uşa, sună băiatul nostru!

(din ciclul Amintiri din bucătărie)

poezie de David Daniel Adam (23 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea din noapte

Mergeam, târziu, prin noapte şi-ntuneric,
Spre casă, dinspre parc, prin cimitir,
Dar m-am oprit puţin ca să admir
Un monument ce îmi părea himeric.

Eram şi obosit, căci seara toată
O petrecusem cu amicii mei,
Şi ne-am distrat, am râs şi de acei
Ce ocupau o masă-alăturată,

Ei, toţi, vorbeau prea mult şi cam prea multe,
Şi de politică şi despre ţară,
Vorbeau aprins, nu doar aşa-ntr-o doară,

Şi tare, ca tot omul să-i asculte.
Deodat'-o voce ca din vremi oculte:
-Bă, n-ai să-mi dai şi mie o ţigară?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dom' director, repede, cheile de la maşină!
Traian: Poftim?! Ce-ai zis, Luci?
Lucian: Îmi trebuie urgent cheile de la maşina dumneavoastră.
Traian: Mai întâi de toate, bună seara, dragule!
Lucian: Ah, mă scuzaţi... Bună seara, dom' director.
Traian: Aşa... Acum să trecem mai departe.
Lucian: Plecaţi undeva în seara asta, în afara Institutului? Prin oraş sau în altă parte?
Traian: Din câte ştiu eu, nu; şi nu-i nevoie să-mi consult agenda pentru a verifica.
Lucian: Înseamnă că n-aveţi nevoie de maşină acum, urgent.
Traian: Nu, n-am.
Lucian: Atunci mi-o puteţi împrumuta mie?
Traian: Vrei să mergi acasă?
Lucian: Nu, dom' director, nici gând; acasă m-aş fi dus fie cu taxiul, fie pe jos, nu v-aş fi deranjat...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-altă dată

Stăteau toate cifrele romane
pe o umbră de cruce.
Prima era ultima de la mijloc.
Beam apă stătută dintr-un felinar
şi dansam cu o grecoaică cifră
şi o mângâiam pe linia vieţii.
Se auzeau împuşcături de majuscule.
Moartea juca şotron pe morminte.
O casă fugită de-acasă
săruta o masă plină de cuvinte.
O dată de naştere alerga după o dată a morţii
şi-i spunea că e frumoasă.
Eu cântam: Şi-altă dată! Şi-altă dată!...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nimic!...

N-am nimic, iubită dragă!
Nimic n-am, de seamă bagă,
Te-am iubit de prima dată;
Aşa-s eu, dintr-o bucată.

N-am nimic, nu ai ce face;
Iubirea mea nu-ţi dă pace,
Şi se-agaţă ca şi scaiul,
Venind cu întreg alaiul.

N-am nimic cu tine, fată!
Inima mi-e tulburată
De atâtea simţăminte
La iubirea mea veşminte.

N-am nimic cu-a mea iubită.
Inima-mi nesăbuită,
Revarsă întreg prisosul
Şi se poartă cu frumosul.

N-am nimic, iubită dragă!
Inima duios se roagă;
Vrea o binecuvântare,
Aşteptând cu disperare.

N-am nimic cu tine, fată!
Sufletul meu se desfată
Copleşit, plin de uimire,
Parcă are-o nălucire.

N-am nimic cu-a mea iubită.
Doar iubirea-mpartăşită
M-ar mai ţine pe picioare,
Tandră, bună, răbdătoare.

N-am nimic, ăsta-i necazul!
Ea îmi tulbură răgazul.
Inima mea visătoare
Primeşte-n schimb nepăsare.

N-am nimic, sunt doar în ceaţă!
Răsuflarea îmi îngheaţă.
Inima ta e de piatră;
Nu arde ca focu-n vatră.

N-am nimic! Nu te priveşte?!
Las' că are balta peşte!
Am o noua tresăltare;
Dragostea-i nepieritoare.

N-am nimic, inbita dragă!
Nimic n-am, de seamă bagă,
Dragostea se stinge-ndată;
Aşa-s eu, dintr-o bucată.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarcini de serviciu

Lucram de-o vreme la alimentară...
Şi vine într-o zi domnul vrăjală,
Rudă cu şeful, naşul vreau să spun
Şi-mi zice, Doamne, parc-aud şi-acum!
Îmi zice cu emfază, mai de sus:
Desfă-le iute! Şefu-aşa a spus!
Desfă-le şi le spală! Trebuiesc!
Păi treaba-i treabă... Cum să lenevesc?!
Primise finul... şi dădea comandă
Şi se-nvârtea ca bossu-n lumea toată.
Deci cum spuneam, mă apucai de treabă,
Aşa cum se cerea, normal, în grabă
Şi desfăceam şi aruncam de zor
Conservele aduse,-n coşul gol.
Spălam cu sârg, le curăţam, vezi bine,
Fiindcă de muncă, nu-mi era ruşine.
Şi nu ştiu cum, dar Mihaela-apare
Şi mă priveşte dânsa cu mirare:
Ce faci aici?! mă-ntreabă speriată.
Spăl, că aşa mi se dădu comandă.
Măi doamnă dragă, nu le mai spăla,
Că toate astea, cred, te vor costa.
Şi a avut, vă spun şi ea dreptate,
Că toate astea mi-au fost imputate
Şi-am luat cu cinci borcane mai puţin...
Dar lucrul ăsta numai noi îl ştim.
Zâmbesc pe sub mustăţi şi tac din gură.
Ce-aş mai mânca acum o murătură...
Dar nici friptură n-am să-i meargă gustul,
Mai mult, vă spun, nu s-a făcut nici mustul...

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionarul şi fata

Un pensionar odată
Pe o stradă se plimba.
Era strada rău famată.
Asta însă căuta.

Deodată vede-o fată
Îmbrăcată subţirel.
Era fata de-altă dată
Pe la care trecea el.

În faţă i se arată
Cu zâmbetu-i cunoscut:
- Să o facem înc-o dată
Ca în timpul ce-a trecut.

El pe dată se opri.
Se roti să vadă tot.
Când în ochii ei privi
Oftând zise:
- Nu mai pot...

- Nu-i nimic, să n-ai teamă.
Noi ştim să te ajutăm.
Să vezi cât de degrabă
Amândoi ne descurcăm.
..................................
- Aşa sunt bărbaţii toţi?
După cum te-ai descurcat,
De ce spui că nu mai poţi,
Că nu este adevărat.

- Tu mi-ai zis că nu-i nimic.
Mai oprit ca să vorbesc,
Însă eu am vrut să zic,
Că nu pot... să mai plătesc.

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-a fost nu se mai poate...

mi-e dor de tine draga mea,
mi-e dor de-a noastră tinereţe,
de focul care ne ardea,
de tot ce azi nu ne mai este

e totul vis şi nu mai ştiu,
de-a fost vreodată a mea poveste,
la ceasul ăsta de târziu,
îmi deapăn totul şi nu-mi tace,

mă doare trupul de-amintiri,
mă dor săruturile tale,
le simt şi-acuma fir cu fir,
pe iarba bătrâneţii goale

mi-e dor de tine draga mea
şi-acum adorm în gând cu tine,
e mult de-atunci şi aş mai vrea,
să-ntoarcem timpul care vine

dar ştiu că totu-i fără rost,
căci timpul ăla e departe,
e mult de-atunci şi-aşa socot,
ce-a fost atunci nu se mai poate

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dippold, opticianul

Ce vezi acum?
Globuri roşii, galbene, purpurii.
Un moment! Iar acum?
Pe tata, mama şi surorile.
Da! Şi-acum?
Cavaleri înarmaţi, femei frumoase, feţe binevoitoare.
Încearcă asta.
Un lan de grâu – un oraş.
Foarte bine! Şi-acum?
O femeie tânără şi nişte îngeri aplecaţi deasupra ei.
Lentile cu dioptrii mai mari! Şi-acum?
Multe femei cu ochi strălucitori şi buze răsfrânte.
Încearcă asta.
Doar un pocal pe o masă.

Am înţeles! Încearcă aceste lentile!
Un spaţiu deschis – nu văd nimic deosebit.
Well, acum!
Pini, un lac, un cer de vară.
Asta-i bine. Iar acum?
O carte.
Citeşte-mi o pagină.
Nu pot. Ochii mei au trecut dincolo de pagină.
Încearcă aceste lentile.
Vârtejuri de aer.

Excelent! Şi-acum?
Lumină, doar lumină, transformând sub ea orice în jucării.
Foarte bine, vom folosi pentru ochelari aceste lentile.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Aş vrea ca să mă ierţi, copile,
Că n-am să-ţi las în urma mea palate,
Am fost sărac, dar te-am crescut pe tine,
Nu am ştiut că într-o zi vei fi departe.

Nu, dragul meu copil, eu n-am furat
Şi n-am averi să-ţi las ca moştenire,
N-aş vrea să-ţi spun cât am avut de îndurat,
Şi cât mi-aş fi dorit ca să rămâi cu mine.

Dar ai crescut, copile, şi-ai plecat,
Şi tu, şi sora ta v-aţi dus mânaţi de soartă,
Eu am rămas cu sufletu-ntristat
Şi încă vă aştept plângând singur la poartă.

Şi ştiu că uneori vă mai gândiţi la mine,
Dar viaţa voastră nu-i uşoară,
Acum, când zilele-mi sunt mai puţine,
Aş vrea ca depărtarea asta să nu doară.

Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrâneţea,
Dar nu mă plâng şi nu vă chem,
Şi dacă Domnul mi-ar întoarce tinereţea,
Fără regrete şi-ndoială, eu mi-aş dori ca să trăiesc la fel.

Şi dacă nu puteţi veni, o să vin eu,
Să va aduc câte ceva ca să puneţi pe masă,
N-am să vă spun cât mi-e de greu,
Când voi veniţi atât rar şi aţi uitat cum e acasă.

Aş vrea ca să mă ierţi, copile,
Că n-am să-ţi las în urma mea palate,
Şi dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine,
Să nu lăsaţi zambilele să moară neudate...

poezie de Dorin Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet 🐱

Am spălat atâtea vase,
Şi acum mă odihnesc,
Şi-am o durere de oase,
Că mi-e teamă c-o păţesc!

Fiindcă eu, cum sunt drăguţă,
Am luat din treaba ei,
Să stea si ea olecuţă,
Să nu iasă cu "scântei"!

Despre mama este vorba..
A avut ieri musafiri,
A făcut mai întâi ciorba,
Şi friptura, ce te miri?

Apoi, nişte prăjituri,
Ce, se poate fără dulce?
Chiar nişte firimituri,
A putut pisi s-apuce!

Şi-apoi, curăţenie,
Cu un monstru din Obor
Care, cu smerenie,
Mi-a zis: sunt aspirator!

Doamne, ce m-a alergat,
Prin întreg apartamentul,
Că şi-acum sunt speriat,
Că nu mai trecea momentul!

Au venit şi dumnealor,
Musafiri adevăraţi!
Eu mă uitam pe vizor,
Să nu intre încălţaţi!

Asta le mai trebuia,
Să intre iar încălţaţi,
Pregătisem şi-o nuia,
Să şi-o ia cei avizaţi!

Astăzi mama nu mai poate,
De vreo patru ore doarme.
M-a lăsat şef peste toate..
Chiar şi ploaia poa' să toarne!

Eu m-am apucat de vase,
Şi-aşa, una câte una,
Le-am spălat, dar mor de oase,
Şi mă tot masez întruna.

De-aia stau acu-n chiuvetă,
Să mă odihnesc puţin,
Dar de-aud de-altă şuetă
Cred că plec şi nu mai vin!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talion

Dacă iubesc trandafirii? Desigur!
Asta nu-nseamnă că sunt trandafir
cum unii spun şi mă fac să mă mir,
dar că îmi plac cel mai mult, vă asigur.

Dacă sunt bun cu tot ce mă-nconjoară,
nu-nseamnă că n-am în jur supăraţi
nu doar pe mine: pe viaţă, pe fraţi;
Ce pot să fac? Lor le place să-i doară.

Dezamăgirilor, cred că sunt naşul:
plec şi îmi iau o tăcere ca scut
căci, din momentul când a apărut,
cel ce evită furtuna, nu-i laşul.

Spun ce gândesc şi îmi place-adevărul,
dar dacă doare, mai bine evit
şi îl păstrez doar în gând, liniştit:
fac să dispară din Eden chiar mărul.

Nu sunt perfect şi nu sunt campionul,
dar, când mă supăr ori dacă-s iubit,
totul întorc îndoit, înzecit,
sincer în legea ce-o ştiu: talionul.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Mi-e dor de ea, mi-e dor nebun de ochii ei
Mi-e dor s-alerg cu fata mea prin munţi, în văi
Dor ca să stau cu ea lungit pe ţărm de mare
Dor s-o dansez, dor s-o iubesc, dor de uitare

Mi-e dor să dorm şi s-o visez, iar la trezire
Mi-e dor să văd că este încă lângă mine
Dor mi-e s-aud doar vocea ei catifelată
Dor s-o ating, dor să o gust, dor s-o am toată

Mi-e dor să ştiu că e a mea pentru vecie
Mi-e dor să fac mereu cu ea o nebunie
Dor să o muşc şi să o simt cu-nfrigurare
Dor să o văd, dor de-un surâs, şi dorul... doare!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat

Te-am căutat atât de mult şi am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut şi pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ţi spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ţi ofer azi e UITARE.

Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Şi aş vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Şi inima din piept, iubito, iar mă doare.

Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur şi adorm, în lacrimi mă trezesc.

Te-am aşteptat în gară pe un peron pustiu,
Ştiam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ţi-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.

N-aş fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în faţa mea, fericită şi frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prinţesa mea.

Te voi iubi o viaţă, mereu ai fost confuză,
Mai pot simţi şi acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă şi chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.

Mi-e dor de glasul tău şi dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aştept din nou la gară,
Ne aşteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu ştiu şi ştii şi tu, noi doi chiar ne-am iubit.

poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea mea de azi e aceeaşi ca în fiecare zi...

Când întredeschid ochii, mi-e teamă să nu văd din nou întuneric... ghicesc orele atât de uşor, ca şi cum aş fi pendula din perete... sau, poate, pentru că mă trezesc la aceeaşi oră în fiecare dimineaţă...
Mai întâi simt cum mă doare liniştea, apoi zorii fără lumină... le aud scâncetul prin uşa deschisă de la bucătărie...
Ies pe balcon şi număr stelele, dacă sunt şi câte apuc până ameţesc... mă goneşte pustiul străzii...
Ce puţin îmi trebuie să devin euforică! Mă gândesc la cafea, ţigară şi la extazul poeziei pe care urmează să o scriu...
Ei, da, altă viaţă!
Decorul se estompează brusc şi intru în starea mea de sublim, undeva, dincolo de lume, dincolo de durere, dincolo...
Nu e un loc anume, nu se defineşte, nu are hotare, e nemărginit în gândurile mele...
Primul vers îmi atinge ochii, apoi, restul curge ca o ploaie de vară... alerg prin mine, deşi nu mai sunt eu... doar o hologramă a imaginaţiei mele... e starea de graţie care dispare o dată cu ultimul vers...
Trezirea e dureroasă, ca şi cum m-aş lovi, în cădere, de colţul ascuţit al unei pietre...
Ziua trece leneşă, banală, cu durerile care îmi smulg câte o înjurătură... mîine, măine dimineaţă devreme plec iar în locul meu de taină, pentru câteva clipe care îmi dau putere să merg mai departe...
Mai dă-mi, Doamne, un MÂINE!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gastronomie

O poveste am să-ţi spun
Şi cuprinde tot ce-i bun.
O mâncare delicioasă
O să ai la tine acasă.
Dacă faci exact ce zic
O să-ţi spun ce-am pregătit.
Şi acum haide la treabă
Doar că tre' s-o faci în grabă,
O să faci azi o friptură
Şi cu multă garnitură,
Vei pune şi murături,
Asta trebuie la fripturi.
După ce bagi tot în gură
Poţi să faci şi-o prăjitură,
Cu frişcă şi ciocolată
Ca să fie aromată.
Acum ai o masă gustoasă
Şi cu drag îţi spun: "La masă!".
Asta-i tot, am terminat,
Nu-i aşa că ne-am distrat?
Vezi ce masă minunată
Pregătită dintr-o dată?
Şi acum... o întrebare
Înainte de plecare:
Crezi că poţi la fel de bine
Fară sfaturi de la mine?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
Că ai plecat de tot,
Şi m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Şi tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îţi merge bine?
Nu-ţi este dor, să fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Şi plouă tare afară,
În casă, liniştea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
Că mi-e dor de tine,
Şi sufletul, tare mă doare,
Că nu eşti lângă mine.

Mi-e tare foame, şi-aş mânca,
Dar n-am cu cine împărţi mâncarea,
Şi mi se pune iarăşi,
Noduri mari în gât,
Şi plâng cu mult amar,
Fulgerătoarea ta plecare.
Căci, fără tine, viaţa e pustie,
În casă, lipseşte gălăgia ta,
Copiii îmi vorbesc mereu de tine,
Şi mie, mi se frânge inima.
Ce scurtă-i viaţa, şi nu o preţuim,
Ce scurtă-i fericirea,
Şi câţi, de ea au parte?
Ce minunat era, când eram toţi,
Şi câtă tăcere după a ta moarte.
Acum pluteşte în casă,
Liniştea, şi umbra amintirilor,
Cu vise, încerc să m-amăgesc,
Şi false stări de bine.

poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rex: Stau la un hotel, n-am mai mâncat o masă caldă de câteva săptămâni.
Bree: Dragul meu, consilierea maritală s-ar putea să nu dea rezultate, ar trebui să te obişnuieşti cu mâncarea proastă.

replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de basthedt
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drum

Nu ti-am mai scris de ceva vreme,
Am zis ca-mi trebuie motiv,
Si cum ca ar fi prea devreme,
Si de-as spera as fi naiv.

Doi despartit in doi e unu,
Asa suntem acum, si-i bine,
N-am dat un semn de-un an niciunul,
Si totusi ma gandesc la tine.

Nu te-am uitat, si inca-mi pasa,
Nu sunt sa stii c-o alta fata,
Inca te vad cea mai frumoasa,
Dar n-am sa ti-o spun niciodata...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!