Sarcini de serviciu
Lucram de-o vreme la alimentară...
Și vine într-o zi domnul vrăjală,
Rudă cu șeful, nașul vreau să spun
Și-mi zice, Doamne, parc-aud și-acum!
Îmi zice cu emfază, mai de sus:
Desfă-le iute! Șefu-așa a spus!
Desfă-le și le spală! Trebuiesc!
Păi treaba-i treabă... Cum să lenevesc?!
Primise finul... și dădea comandă
Și se-nvârtea ca bossu-n lumea toată.
Deci cum spuneam, mă apucai de treabă,
Așa cum se cerea, normal, în grabă
Și desfăceam și aruncam de zor
Conservele aduse,-n coșul gol.
Spălam cu sârg, le curățam, vezi bine,
Fiindcă de muncă, nu-mi era rușine.
Și nu știu cum, dar Mihaela-apare
Și mă privește dânsa cu mirare:
Ce faci aici?! mă-ntreabă speriată.
Spăl, că așa mi se dădu comandă.
Măi doamnă dragă, nu le mai spăla,
Că toate astea, cred, te vor costa.
Și a avut, vă spun și ea dreptate,
Că toate astea mi-au fost imputate
Și-am luat cu cinci borcane mai puțin...
Dar lucrul ăsta numai noi îl știm.
Zâmbesc pe sub mustăți și tac din gură.
Ce-aș mai mânca acum o murătură...
Dar nici friptură n-am să-i meargă gustul,
Mai mult, vă spun, nu s-a făcut nici mustul...
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.