Târziu acasă
Am ajuns târziu acasă, seara, la iubită,
Ea dormea, și-aveam pe masă, ciorba ei sleită.
Obosit din cale-afară, fără să fac nazuri,
Am sorbit-o într-o doară, ca să n-am necazuri.
E ciudată fata asta: nu-i mănânci mâncarea,
Ea, pe loc, îți zice "-Basta!" și își schimbă starea.
Am pățit-o doar o dată, dar și-acum mă doare:
N-am mâncat mâncarea toată, pe motiv de sare.
S-a albit deodat' la față, de părea mumie,
Ochii îi păreau de gheață și, apoi, urgie!
Nu mai spun cu câte vase a lovit pereții,
Sau ce bine îmi tocase nasul și pomeții.
Am zăcut o săptămână, dar i-am dat dreptate,
Iar de-atunci e ca o zână și îmi dă de toate.
Acum, sforăie-n surdină, deh, e obosită!
Dar și-așa parcă-i mașină (cam hodorogită).
M-aș culca și eu, alături, că mi-e dragă fata,
Dar, de trag puțin de pături, o trezesc și gata!
C-am pățit-o și-altă dată, de și-acum mă doare...
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.