Sarcini de serviciu

Lucram de-o vreme la alimentară...
Şi vine într-o zi domnul vrăjală,
Rudă cu şeful, naşul vreau să spun
Şi-mi zice, Doamne, parc-aud şi-acum!
Îmi zice cu emfază, mai de sus:
Desfă-le iute! Şefu-aşa a spus!
Desfă-le şi le spală! Trebuiesc!
Păi treaba-i treabă... Cum să lenevesc?!
Primise finul... şi dădea comandă
Şi se-nvârtea ca bossu-n lumea toată.
Deci cum spuneam, mă apucai de treabă,
Aşa cum se cerea, normal, în grabă
Şi desfăceam şi aruncam de zor
Conservele aduse,-n coşul gol.
Spălam cu sârg, le curăţam, vezi bine,
Fiindcă de muncă, nu-mi era ruşine.
Şi nu ştiu cum, dar Mihaela-apare
Şi mă priveşte dânsa cu mirare:
Ce faci aici?! mă-ntreabă speriată.
Spăl, că aşa mi se dădu comandă.
Măi doamnă dragă, nu le mai spăla,
Că toate astea, cred, te vor costa.
Şi a avut, vă spun şi ea dreptate,
Că toate astea mi-au fost imputate
Şi-am luat cu cinci borcane mai puţin...
Dar lucrul ăsta numai noi îl ştim.
Zâmbesc pe sub mustăţi şi tac din gură.
Ce-aş mai mânca acum o murătură...
Dar nici friptură n-am să-i meargă gustul,
Mai mult, vă spun, nu s-a făcut nici mustul...

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i dragostea

Când treci pe lângă mine şi nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Şi simt că-nebunesc, dar ştiu că este bine,
Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.

Învaţ mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezi că eu sunt cel mai bun,
Şi-mi strâng toate puterile, şi mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezi că nu-s cu capu-n jos.

Şi mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Deci ca să-ţi demonstrez că sunt un cineva
Care ţine mult la tine şi doar cu tine-ar sta,
Îţi ofer un trandafir, ca să-ţi dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!

Iar când toţi îmi sar în cap şi mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc să spun că le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei să fim noi?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă, Doamne, de păcate

Într-un sat (dar nu-i dau nume)...
Nu i-ar fi nume de fală,
Vine să se spovedească
O femeie bătrâioară.

- Am păcătuit, părinte!
- Şi păcatu-i omenesc,
Însă pentru-a fi iertată
Două vorbe-am să citesc.

Apoi după toate astea,
Pentru marele păcat,
Fă mătănii, numai zece
Şi mergi la râu la spălat!

(Iaca, aşa făcu muierea,
Însă gura ei spurcată
Povesti ce-i zise popa
Şi află comuna toată.)
...........................................
E duminică. La slujbă,
Vine popa. Nimeni nu-i!
Cui să ţină dânsul predici?!
- Cântăreţ, auzi ce-ţi spui?!

Mergi şi cată preoteasa
Şi femeile din sat!
- Sunt la râu, Înalt Prea Sfinte,
Se îndeamnă la spălat.

Doamne, bată-le pedeapsa
De muieri! Ce fac la râu?!
- Precum ştii, vârtos se spală
Dezbrăcate pân' la brâu.

- Zici c-ar fi şi preoteasa?!
- Da părinte, da-i decentă!
Nu face decât gargară...
- Doamne, cât e de dementă!

- "Iartă, Doamne, de păcate!"
Zice popa. "Plec la râu!
Merg să fac şi eu o baie,
Sigur, numai pân' la brâu!"

Iar acum vă spun o treabă,
Şi vă rog să m-ascultaţi!
Nu faceţi ce face popa,
Dumneavoastră, dragi bărbaţi!

Haide iute, hopa tropa,
Fă ce face preoteasa,
Să nu faci ce spune popa
Până ţi-ai găsi aleasa!

poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Am să-ţi spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îţi spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.

Ştiu că acum citeşti atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.

Întâi de toate, îţi mulţumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,
Mulţumesc că mă asculţi.

E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, şi nu aş vrea,
Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,
Vreau să ştii tot ce gândesc.

Te admir că mă-nţelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.

Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, şi nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.

Din nou, repet: îţi mulţumesc,
M-ai învaţat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.

Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să ştii de ce zâmbesc,
Am vrut să ştii tot ce gândesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gastronomie

O poveste am să-ţi spun
Şi cuprinde tot ce-i bun.
O mâncare delicioasă
O să ai la tine acasă.
Dacă faci exact ce zic
O să-ţi spun ce-am pregătit.
Şi acum haide la treabă
Doar că tre' s-o faci în grabă,
O să faci azi o friptură
Şi cu multă garnitură,
Vei pune şi murături,
Asta trebuie la fripturi.
După ce bagi tot în gură
Poţi să faci şi-o prăjitură,
Cu frişcă şi ciocolată
Ca să fie aromată.
Acum ai o masă gustoasă
Şi cu drag îţi spun: "La masă!".
Asta-i tot, am terminat,
Nu-i aşa că ne-am distrat?
Vezi ce masă minunată
Pregătită dintr-o dată?
Şi acum... o întrebare
Înainte de plecare:
Crezi că poţi la fel de bine
Fară sfaturi de la mine?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenea

Eu sunt Lenea!
Şi-am venit la adunare
S-o reclam pe-o doamnă care
M-a făcut "Cucoană mare
Care n-are de måncare!"
Vai de mine! Ce ruşine!
Ea să-şi bată joc de mine!
A! Dar am uitat să spun
Că această doamnă care
Spală, calcă şi găteşte
Şi... pe seama mea cârteşte
Hărnicia se numeşte.
Vai de mine! Ce tupeu
Să îmi spună tot mereu
Să mă spăl, să mă-ngrijesc,
Părul să mi-l descâlcesc,
Rufele să le cârpesc;
Să gătesc şi să fac patul,
Să învăţ şi să şterg praful.
Recunosc! Am dezordine-n sertare
Şi nu ştiu să fac mâncare!
Casa-i neaerisită!
N-am deschis geamul de muuult...
Că nu vreau ca să strănut.
Rochia mi-e şifonată,
Nasturele a căzut,
Tivul iar s-a desfăcut...
Doamne, câte-am de făcut!
Şi, tot doamna cu pricina
A venit ieri, bat-o vina,
Să-mi spună că eu n-am minte
Şi-s săracă şi-n cuvinte,
Că nu-mi place să citesc,
Să creez, să studiez...
Eu?! Ce să citesc? Pe cine?
Intrigată-s vai de mine!
Eu sunt Lenea! Nu oricine!
Mi-am luat un laptop nou
Ce gândeşte-n locul meu!
Dacă vreau un referat
Dau pe Google şi-am scăpat!
Să m-apuc să mai gândesc
Şi prin cărţi să scotocesc...
Să citesc studii, memorii...
Ce-au făcut toţi scriitorii...
"Ne-ai uitat de tot!"
Dintr-o carte prăfuită
Tot strigau de pe un raft
"Amintirile" lui Nică.
"Sunt la pagina 50,
într-o carte învechită
de pe răndul trei de sus;
de mă vei deschide-n grabă,
foarte multe am de spus!"
Striga Goe supărat
Că-i în seamă nebăgat.
Eu, în locul lui, vă spun,
Nici nu m-aş băga în seamă,
Că acum mulţi ani,
Eu, Lenea, l-am supravegheat atent
De-a rămas şi repetent!

N-am de gând ca să citesc,
Nu vreau să înnebunesc,
Minţile să le tocesc.
Mai bine umblu hai-hui,
Pe spinarea orişicui,
Bag zâzanie-ntre oameni
Şi duc vorba-ncolo,-ncoace
C-ăla face şi desface...
Sau stau toată ziulica
Mă ocup cu... mai nimica...
Stau pe capul tuturor
Şi nu plec aşa uşor.
Câteodată urlu... ţip...
Nimeni nu-mi zice nimic.
Am şi altă trăsătură-
cică-ar de de caracter-
Invidiez. Dar nu pe-oricine.
Doar pe cei ce au acasă
Numai bunătăţi pe masă.

Gata! Nu mă mai analizez!
Vreau doar să concluzionez:
Eu sunt soră cu prostia,
Cerşetorul, săracia.
Cin'se ia cu mine bine
Pierde haina de pe sine.

Vreţi de mine să scăpaţi?
Puneţi mâna şi-nvăţaţi,
Unii pe-alţii v-ajutaţi!
Ca furnica robotoţi,
Doar un pic să v-odihniţi!
Ignoraţi-mă pe mine
De vreţi să vă meargă bine!

poezie de Alina Sorinela Didu din Călător în Lumea Versului (2 februarie 2015)
Adăugat de Alina Sorinela Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea L(l)enii-n pandemie

M-am decis să scriu poemul,
Fiindcă sunt în izolare
Şi mi-am pus şi eu însemnul
Lenii care ştiu că doare.
Lenea asta, cum spun unii,
N-ar avea asemănare
Şi atins de-a ei secure,
Nu stă nimeni în picioare.
Oh, ce dulce toropeală
Te îmbie... Ai ghicit?!
E doar lenea. Ţi se spune
Că n-ai poftă de gătit?
Lasă Leană, timpul trece,
Nimeni nu s-a sinchisit.
Tu mănânci ce-ai în ogradă.
Umbra lenii, c-ai tăiat,
Azi, bucată cu bucată
Şi prin unghii ţi-a intrat.
Cum?! Nu vrei să duci gunoiul?
Sigur, lenea e de vină
Şi se fac munţi de gunoaie
Şi de ele-i casa plină.
De spălat ar fi zadarnic
Că oricum se murdăresc
Toate hainele, deci bine,
Bine-ar fi să lenevesc.
Nici spălatul nu-mi convine.
În fond, nu e indicat
Şi sunt riscuri pentru mine.
Nu mai zic că-i de călcat...
Cu atâtea dungi pe rufe
Toată treaba sună prost.
Ce să le mai calc degeaba?!
Deci le las precum au fost.
Praful nu-l mai şterg. Se pune.
Nici cu mopul nu mai dau -
Sunt alergică, fac spume.
Mai bine lungită stau.
Încins mi-este telefonul
Şi-am o lene de mă doare,
Nearat este ogorul
Şi am pânze-ntre... picioare.
Astăzi, ce mai tura-vura,
De atâta stres şi chin,
Merg, mănânc şi trag pe dreapta,
Dar pe net am să revin.
Când mi s-o acri de lene,
Căci e vremea a mura
Chiar şi murături şi varză...
Dacă nu spăl putina.
Aşadar am multă treabă.
Dar acuma zac în pat
Şi când mă trezesc, fireşte,
Mă apuc să fac curat.
Să spăl geamul, mi se pare
O corvoadă, n-o mai fac.
Nici perdeaua nu-i prea neagră
Şi spălată-i tot un drac.
Pânzele de pe la colţuri
Poate-ascund ceva. Le las.
Şi să mătur, îmi e lene.
Se pune praf pe obraz...
Uite, vezi ce praf sunt toate?!
Şi de ce să mai muncesc?!
Fac şi altceva... se poate.
Ştiu şi eu... să lenevesc.
Doamne, sufletul îmi iasă
Şi n-am vreme de pierdut
Am muncit o viaţă-ntreagă
Tot filozofând. Mă... mut!
Vine moartea şi mi-e lene
Să mă-nham la drum cu ea.
Nici la fund nu m-oi mai şterge,
Plec hai-hui şi tra-la-la.
C-a venit o altă lege
Şi (ce) miroase a rahat.
La putere e Covidul - un virus neînfricat.
Punem botniţa la gură,
Precum ni s-a indicat,
Eu de-acuma îmi las lenea,
Îmi iau moartea şi-am plecat.
- Nu te teme, nu te teme!
Moartea cu lene te ia...
- Las Covidul?! Plec în moarte?
Nu ne-am înţeles aşa.
Ştiu că legea nu e lege,
Dar e contraindicat,
Însă nu cred că se poate,
Îmi e lene, este noapte,
Nu mă pot da jos din pat.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care zice: Nu!

Am căutat în toată Roma femeia care spune: Nu!
Dar n-am găsit niciuna, Rufus, cum poate n-ai găsit nici tu.
O fi păcat? O fi ruşine? O fi oprit să zică: Ba?
Nici una nu se-mpotriveşte, pe orişicare-ai întreba.
- Dar nu sunt şi femei cinstite? - O, da, există mii şi mii!
- Şi ele ce spun? - Ele ce spun? Îţi voi răspunde, şi vei şti.
Despre femeile cinstite nu vreau să pomenesc nimic,
Acestea nu se dau, desigur; nici ele însă: Ba, nu zic.

poligramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Ah, Luci... Nu ştiu ce să-ţi spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, ştiu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Şi atâţia ani pierduţi degeaba? Opt ani din viaţa mea, de iluzii, de speranţe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine şi-ar fi putut imagina?! Bine, poate că şi eu am greşit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama şi rămâneam acasă; renunţam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicaţii inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea să vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situaţia îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc că încă aş avea vreo şansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o şansă. Probabil n-am avut niciodată, doar aşa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbeşti. Să-i spui odată ce simţi pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea şi tu; mai ales tu, Luci! Zău aşa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înţeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai ţin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly să aştepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găseşti tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poţi să stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obişnuinţa, Luci. Obişnuinţa... Şi în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obi Wan: În Jundland nu e bine să te aventurezi! Ia spune-mi, Luke, ce vânt te aduce?
Luke Skywalker: Robotul ăsta mititel. Pretinde că e al lui Obi Wan Kenobi. Ţi-e rudă cumva? Îl cunoşti?
Obi Wan: Obi Wan Kenobi?! Obi Wan... De mult timp n-am mai auzit de numele ăsta. De mult...
Luke Skywalker: Unchiul îl cunoaşte. Zice că a murit de mult.
Obi Wan: Nu! N-a murit. Nu încă.
Luke Skywalker: Îl cunoşti?
Obi Wan: Te cred. Eu sunt. Nu-mi mai spun aşa dinainte de a te naşte tu.
Luke Skywalker: Atunci robotul e al dumitale.
Obi Wan: Eu n-am avut aşa ceva. Foarte interesant! Hai înăuntru! Oamenii nisipurilor sunt puţin speriaţi, dar o să revină imediat.

replici din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul IV: O nouă speranţă
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bebe ştrumf

Bebe ştrumf, micuţ, modest
Am să-ţi spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îţi spun de bine...

Da, drag ştrumf, e despre tine.
Ştiu că acum citeşti atent,

Chiar dacă eu sunt absent.

Tu mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Eşti un ştrumf, iar tu ştii bine,

Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îţi mulţumesc,

Iar acum eu nu glumesc. 

Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,

Mulţumesc că mă asculţi.
E greu, când spun ce simt cuiva,

Devin nesigur, şi nu aş vrea,

Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,

Vreau să ştii tot ce gândesc.
Te admir că mă-nţelegi,

N-am crezut că vrei să-ncerci,

Sunt dificil, ciudat în toate,

Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special, 

Nu ciudat, şi nici normal,

Aveai dreptate, ai zis bine,

... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îţi mulţumesc,

M-ai învaţat ceva firesc,

Mi-ai amintit ce am uitat:

Că eşti un ştrumf adevărat.
Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,

M-am deschis, m-am străduit,

Am vrut să ştii de ce zâmbesc,

Am vrut să ştii tot ce gândesc.
Si să ştii destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.

poezie satirică de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spovedanie

- Îngenunche! zice popa
- Cum s-o fac, Măria Ta?!
Că piciorul meu, aista,
Este tot de tinichea.

- Şi apoi cum să se ierte
Ce păcate ai făcut?!
Îngenunche! zice popa.
- Iar o luăm de la-nceput?!

Doar ce-mi vine o idee
Şi întreb şi eu, aşa:
- Vrei să mă grijeşti, părinte?
Şi apoi om mai vedea.

Pune-ţi iute patrafirul
Până nu mă răzgândesc!
Zice popa: "Iartă-l, Doamne!
Drace, zău că mă crucesc!"

Intră popa, cum se cade,
În altar, ca Ăle Sfinte
Să-şi aducă. Mă grijeşte,
Apoi spune: "Ia aminte!

Pupă moaştele acelea
Şi-aste mâini să-i dai ceva
Din a ta milostivire!
- Sfinte, dar am palma grea!

- Fiule, cu greutate
A dus crucea pe Golgota
Şi Iisus. Deci dă odată,
Fiindcă tu n-ai dat nici cota!

A cerut-o?! S-o primească!
Eu i-am spus de la-nceput.
------------------------------------
Să nu faci ce spune popa,
Că nu tot ce spune-i sfânt!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Bine, Luci. Mersi. Asta-i tot ce doream să aud. Acum sunt mult mai liniştită. Tu-l cunoşti bine pe Alex, deci, am încredere în tine. Sper doar că nu mi-ai spus toate astea numai ca să mă faci pe mine să mă simt mai bine.
Lucian: Nici gând! Nu mi-aş permite. Dar tu, doctore? Ce simţi pentru Alex? Tu nu l-ai acceptat oare în viaţa ta numai pentru că n-ai avut pe cine altcineva?
Stela: Vai, Luci, cum poţi să crezi aşa ceva despre mine? Chiar las eu o impresie atât de proastă?
Lucian: Nu, doctore. Nu din cauza asta, bineînţeles. Însă Alex e pentru mine, nu doar un foarte bun prieten, ci chiar ca un fel de frate mai mare, deci, n-aş vrea să sufere...
Stela: Luci, nu-ţi face griji pentru el. Nici eu nu sunt genul ăsta de om. Chiar îmi place de el, sincer! Şi de ce spui că nu aveam pe cine altcineva alege? Spre exemplu, chiar pe tine; de ce nu?
Lucian: Poftim?! Cum?! Ăăă... Ah, eu...
Stela: Da, tu, doar eşti liber, nu?
Lucian: Ah, păi, eu; să vezi...
Stela: Deci, de fapt, nu eşti chiar aşa de liber precum pari.
Lucian:...?!... Ce să-ţi spun, doctore?! M-ai prins pe picior greşit.
Stela: Şi eu ce să înţeleg de aici?
Lucian: Înţelegi ce vrei, doctore. Eu... Mai bine tac!
Stela: Hmm, deci, eşti îndrăgostit... N-am să te întreb cine ar fi norocoasa, deşi am o bănuială. Bun; în cazul ăsta şi tu ieşi din discuţie, la fel şi Mihai. Atunci ar mai fi doar Nis.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Plecă în grabă domnul,
Gunoiul să îl ducă...
Însă aceasta nu e
O treabă de mirare...
Îl apucă de-odată,
Aşa, un dor de ducă,
Că şi uită că este-
Mbrăcat în pijamale.
Mai grav e cum că dânsul,
Uitând de unde vine,
Plecă la soaţă-acasă...
Ruşine măi, ruşine!
Ba îi dădu găleata
S-o spele, că-i murdară.
Nevasta îl privi perplex...
A câta oară să-i spună
Cum că dânsul e încă-n deplasare?
Şi se-ntreba în taină:
De und vine, oare?!
Bărbate, spune dânsa,
Mai ieri, zici c-ai plecat,
Cu treburi de serviciu...
Zici că eşti deplasat.
Însă a cui găleată
E asta care-o ai?!
De unde vii bărbate
Şi-acas ce treburi ai?!
Ma iartă soţioară,
Am nimerit greşit
Şi-n drum către amantă,
La tine am venit.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum gândeşte un bărbat în zilele noastre

Eu sunt şef la mine-acasă!
Da, sunt şef de şef, nu glumă!
Dar de când cu internetul,
Nu-mi merg lucrurile strună.

Când mă plâng că-mi este foame,
Soaţa-mi zice:
- Stau pe CHAT! Ţine cură de slăbire!
Eu de şunci m-am săturat...
(Şi îşi plimbă silueta mai decât un top-model)
Coapsele îşi modelează,
Îşi arată sânul ferm...
Zic eu:
- Vrei ceva, iubito?!
Zice ea:
-Vreau bani, bărbate,
Că de la o vreme-ncoace
Spui mereu că nu se poate...
Ba că ţi-au oprit din leafă,
Pentru pierderi din profit,
Bă că dai că-ţi moare seful...
Şi în plus te-ai ramolit!
Uite, vii, te-aşezi la masă,
Spui că spatele te doare!
Mai zici că eşti şef în casă
Şi nu faci două parale!
Plec...
- Îmi trebuie cămaşă, zic a doua zi.
- Spălată?! Mergi, în grabă ţi-o clăteşte!
Eu nu pot! Sunt ocupată!
- Şi ce treabă ai, femeie?
- Stau pe facebook! Meditez...
Mă întreb dacă cu tine
Aş putea să progresez.
Vom intra în UNIUNE!
Ce să fac? să stau aşa
Cu un pămpălău ca tine?
Mă-ntristezi, iubirea mea!

De' o fi una, de' o fi alta,
Că oi fi măgar sau câine,
Toată grija căsniciei,
Cade în final pe mine...

Deci, sunt şef la mine-acasă,
Nevasta, coastă de drac,
A-nvăţat să mă conducă,
Ea comandă şi eu tac...
Şi vă spun: Am dat de dracu!
Cu femeia nu te pune,
Chiar de-aş zice nu se poate,
În final, ca ea rămâne.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum gândeşte un bărbat în zilele noastre

Eu sunt şef la mine-acasă!
Da, sunt şef de şef, nu glumă!
Dar de când cu internetul,
Nu-mi merg lucrurile strună.

Când mă plâng că-mi este foame,
Soaţa-mi zice:
- Stau pe CHAT! Ţine cură de slăbire!
Eu de şunci m-am săturat...
(Şi îşi plimbă silueta mai decât un top-model)
Coapsele îşi modelează,
Îşi arată sânul ferm...
Zic eu:
- Vrei ceva, iubito?!
Zice ea:
-Vreau bani, bărbate,
Că de la o vreme-ncoace
Spui mereu că nu se poate...
Ba că ţi-au oprit din leafă,
Pentru pierderi din profit,
Bă că dai că-ţi moare seful...
Şi în plus te-ai ramolit!
Uite, vii, te-aşezi la masă,
Spui că spatele te doare!
Mai zici că eşti şef în casă
Şi nu faci două parale!
Plec...
- Îmi trebuie cămaşă, zic a doua zi.
- Spălată?! Mergi, în grabă ţi-o clăteşte!
Eu nu pot! Sunt ocupată!
- Şi ce treabă ai, femeie?
- Stau pe facebook! Meditez...
Mă întreb dacă cu tine
Aş putea să progresez.
Vom intra în UNIUNE!
Ce să fac? să stau aşa
Cu un pămpălău ca tine?
Mă-ntristezi, iubirea mea!
........................................
De' o fi una, de' o fi alta,
Că oi fi măgar sau câine,
Toată grija căsniciei,
Cade în final pe mine...
.........................................

Deci sunt şef la mine-acasă,
Nevasta, coastă de drac,
A-nvăţat să mă conducă,
Ea comandă şi eu tac...
Şi vă spun: Am dat de dracu!
Cu femeia nu te pune,
Chiar de-aş zice nu se poate,
În final, ca ea rămâne.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet de 1 Martie

Am să-i iau parfum de marcă
La amantă. La soţie,
Am să-i dau o ciocolată,
Că o va-mpărţi cu mine.
ea necazurile-mi ştie
Şi nu-i nici pretenţioasă.
Pot să-i iau şi-o prăjitură,
Dar acum... mai bine, lasă!
De şnur nici nu-ncape vorbă.
La ce l-ar utiliza?!
Pe post de şiret la ghete.
Însă, nu, rămâne-aşa.
Şi poate-am să iau o floare
Pentru vecinica mea.
Şi-am să pun papuci la uşa
De la-apartamentul trei
Şi în stare naturală,
Îi dau mărţişor şi ei.
Oh, ce zi obositoare!
De n-ar fi în calendar,
Aş posti de băutură,
Pe 30 a lui februar.
Ma apucă tensiunea,
Pulsul mi s-a ridicat,
Că întâi pică şi lunea
Şi salariul nu l-am luat.
Nu-i mai iau nimic nevestei,
La amantă nici atât.
Poate-am să le dau covidul
Că-mi stă ca un nod în gât.
Am oprire pe salariu
C-am fost în trafic băut.
Doamne, mama ei de viaţă!
Nici o treabă n-am făcut.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă. Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog... Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de altfel...

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am frică

Câte vise, câte ganduri,
Au trecut de-atunci prin noi
Câte planuri şi iluzii
Ne-am făcut noi despre... noi.

Insă zilele cum trec şi cum clipele se scurg,
Lucrul ce-mi e cel mai cert şi nu ştiu, cum să îţi spun,
Căci mi-e teama... nu de tine şi de vanitatea ta,
Ci de ce va zice, lumea imbecilă, crudă, rea.

Dar n-am frică, of degeaba,
Staţi cu toţii şi-aşteptaţi,
Căci eu ştiu prea bine calea
Şi nu vreau ceva să-mi daţi.

Doar în mine este Domnul,
Şi oare cum aş putea
Să greşesc de-acuma drumul
Ce duce-n inima ta?

Doamne, în genunchi mă rog,
Ca-n parcursul vieţii mele,
Să mă păzesti de neghiobi,
Şi de toate cele rele.

Şi tot în genunchi, mai stau,
Doamne un lucru mai vreau,
Să ai grijă şi de mine
Căci fară tine, nu-i bine.

Şi o ultimă dorinta...
Doamne, să-mi dai umilintă,
Şi smerenie şi jale, să nu rătăcesc din cale
Luminează viata mea, Doamne TU îmi eşti calea!

poezie de Lusiana Drăguşin (13 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazier

E timp să-mi fac bilanţ de-o escapadă
De fapte ce-am produs şi-am fost pricină;
Să văd obiectiv de-am fost de vină
Şi dacă "acasă", îi mai pot spune... "Ţară dragă"?

Întâi avutul, ipocrit la cei ce l-au,
S-a dus, mi s-a luat... "japcă" încet-încet
De-un co-popor ce l-am pierdut de înţelept...
Cu-atât mai mult, cu cât venisem ca să dau!

Mi-am risipit economii prin primării
Sponsorizând lingăi parşivi cu râs sarcastic,
Mă pedepsind că nu-mi dau suflet!?... Drastic
Punând străbunii-mi inventar... cu sforării.

Mi-au luat şi bruma ce-mi rămase-un colţ de ţarnă
Căci grosu-i luat şi-i dedesubt la zeci de blocuri,
-Falsificând ce-au numărat "public", ca ale lor stocuri-
Ce din părinţi le-aveam... S-au dus pe goarnă!

Maşinile mi-au spart, le-au făcut rable,
Ce-am construit mi-au luat în schimb, dezdăunare;
Că trebuia mai mult să pun şi-n răzbunare
Şi judecăţile-am pierdut... N-am dat "parale"!?

Sunt un ratat în ochii lor că după o viaţă
N-am nici cât alţii au făcut în trei luni;
Să-i sparg afară pe străini!?... Nu-s printre buni!...
Nici diplome de-o lună n-am... Nu-s dur de gheaţă!?

Toţi ce m-au frânt, m-au mărunţit, mi-au luat avut,
Sunt protejaţi că-mpart ce au, ce nu-i al lor!?
Eu sunt doar cont de cheltuieli... Nu-s "autor",
Că n-am pus mâna... Deci rămân "necunoscut"!

Am un câştig căci stresul mult şi vise sparte
Aduc aminte de uman ce-l am, mi-e boală
De prea mult bine-ntors în rău; că nicio şcoală
Nu-mi dă câştig, căci se prescrie... nedreptate?!

Deci mi-ar rămâne decât rugi, fără de mistic,
Numai că popii ieri mi-au spus "n-ai loc de veci
De nu ne dai...!", c-aşa se-mparte, să petreci
Precum Iisus, ce-l proslăvesc... eufemistic!?...

Dosar curat cred c-am, deci pot să cer
Un pic de suflet din ce nu-i, ce-a mai rămas
Din plus cu minus... De nu ţeasta-mi las la ras,
Că oricum golită-i... N-am măcar nici cazier!!!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!