Sub pleoapele închise

îi zâmbesc lumii fără ea
fereastra e deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă tem de şarpele verde al casei
acum el locuieşte în mine
ca un vis credincios în sublimul neliniştilor mele
mă însoţeşte
când sub pleoapele închise brăzdez câmpuri pentru margarete

în orizonturi roşietice îmi iau locul
şi mă cuibăresc lângă mine
în faţa ferestrei de la mansardă
eu sunt eu am zâmbit
şi nu mă verifică nimeni

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ochii închişi

îi zâmbesc lumii fără nimeni
prin fereastra
deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă mai tem de şarpele casei chiar dacă
într-o zi s-ar sprijini în ea
el nu ştie dar locuieşte în mine
ca un vis credincios
în sublimul neliniştilor mele

în orizontul apropiat îmi iau locul
mă cuibăresc lângă mine
în faţa ferestrei de la mansardă sunt eu surâd
am zece degete albastre şi ochii din căprui au devenit în stropii de ploaie
verzi frunze lipite de geam
curioase
cât e înlăuntru de toamnă
şi nu-i
nu-i nicăieri cel ce moare
sub ochii închişi brăzdează câmpuri pentru margarete

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea locuieşte în mine

Ea locuieşte în mine
Hai, haida hai că văd că te holbezi de parcă
Eu aş fi tu şi tu ai fi eu
Nu mai căsca gura stai şi ascultă
Cum te văd şi cum mă vezi ea locuieşte în mine
Ascultă-ne inimile
Urmăreşte-ne paşii
Respiraţia nu-i aşa că o simţi
Ea locuieşte în mine
Şi de aceea ne este atât de uşor să facem dragoste
Este la felca şi cum ai alunga o muscă
Cum ai privi un fluture
Sau cum ai coborî pe o rază de lună
Din cer
Noi doi facem dragoste
În fiecare clipă facem dragoste
Ei hai nu te mai holba şi nu mai pofti
Femeia aceasta n-am să o mai împart cu nimeni
Ea creşte în mine
Mă locuieşte
Nici dacă ar vrea nu m-ar putea înlocui
Ochii, gura, trupurile noastre sunt lipite
Şi ne iubim
Degeaba-i zâmbeşti, ea nu mă vede decât pe mine
Degeaba te agiţi
La femeia acesta nu merg verzişorii
Nici automobilele
Nici diamantele oricat i le-ai flutura
Ea este femeia unică
Este femeia mea şi trăieşte pentru a mă iubi
Trăieşte numai pentru dragoste
Trăieşte numai pentru mine.

poezie de Valeria Iacob Tamaş (2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna din mansardă

în morminte din cărămizi suprapuse şi liniştea e zgomot
îngrămădiţi să trăiască în singurătate
în marile oraşe orgolioase şi colosale
printre ceţuri
cei care trec văd ziduri înalte şi goale
ici colo se mai iveşte câte-o insulă de-nţelepciune
trecătorul n-o vede la fereastra unei celule

pe o masă cât jumătate de cameră
o floare bastardă
se ridică dintr-o amforă verde
această realitate n-ar putea fi înlocuită
de o imitaţie oricât de genială
fantezia pură de aici n-a ajuns să fie izgonită
un trandafir îşi lasă căzută o petală
purificat şi mântuit
de luna oprită în mansardă

de la înălţime locuitorul ar vrea să strige
priviţi repede această formă va intra în nor şi se va stinge
nimeni nu l-ar auzi nimeni nu l-ar vedea
afară e ceaţă şi ninge

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublimul strigăt al tăcerii

mâini desprinse de trup sprijină umbra tâmplei
nimeni nu se-ndură să arunce
gândurile
poate or trebui cândva
măcar amintirile lor îngălbenite în loc de altceva
în confesionelul de taină de acasă numai cu tine când stai
până ochii dor în gol pereţii nelumii şi gura se-ncleştează
şi nu se mai aude decât
sublimul strigăt al tăcerii
ah splendidă în esenţă
această tăcere ce a făcut să răsară o cale
dar cât de greu să o suporţi când o pui cu tine la masă
să-i dai să mănânce şi ea să se strâmbe
tu să o tot îndemni până ce mâncarea se răceşte
şi rugăciunea de început ia sfârşit în faţa ferestrei
într-un morman de căldură
peste care ziua de vară trece tragând aer fierbinte în piept
în timp ce fredonează sub tălpi scrâşnetul
unei colivii cu sticleţi aiuriţi de cântat

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Staţie fără călători

ce umbre noi mai nou
ne ies prelungi dintre tâmple
ai observat

locul meu se năruie lângă locul tău
ca-ntr-o banchiză în vara polară
ne îndreptăm stângaci dungile de pe suflete
mai sufli un fir de păr
o firimitură imaginară
mă cerţi şi dacă port un tricou şifonat
când mă visezi
mă uit la tine nevinovat dimineaţa
cred că te enervează

aseară strada s-a ridicat peste oraş
cu tot cu stâlpii de iluminat
a fost întuneric şi linişte
nimeni nu a mai venit sau trecut în această noapte
aşa am observat acele umbre dintre tâmplele noastre
pentru asta a trebuit să te visez şi aveai un capot demodat
şi papuci de casă chinezeşti

acum de dimineaţă ştergi cu mâna geamul aburit dintre noi
ca un nătâng cred că mă întâmpini şi mă chemi
zâmbesc fericit

realizez târziu că
treci pe lângă mine
cu indiferenţa unei dimineţi
pe lângă o staţie fără călători

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul din dom

în forma gândului
m-aş fi făcut fratele său / un cais înflorit /
mai înaintea lui născut cu acelaşi nume
Vincent-Willem

m-aş face şi acum fratele lui
să dau o explicaţie tristeţii
ochilor limpezi-azur
ce văd între caişi înfloriţi şi pe aceia cu crengi uscate

în ce cuvinte însă aş putea să-l înţeleg
decât alergând pe câmpiile cu mărăcini ale Zundertului

urma să-i găsesc într-o colibă aş dormi
pe un sac cu cărbuni în Le Borinage
mi-aş ţine degetele în flacăra unei lumânări aprinse
să-i fiu frate în călătorie aşteptând să cadă
o stea
din vârful unui chiparos la picioarele Brabantului

să fiu fratele lui nu aş asculta pe nimeni
decât inima celuilalt Vincent-Willem născută fără să bată
pentru a fi el Vincent van Gogh
pentru totdeauna

la Arles într-o casă galbenă
cu flori de cais în mâini
în aşteptarea lumii târzii
chipul ars e umbra fratelui-prunc
ce şi-a lăsat inima pe cântarul neliniştilor
în faţa unei uşi deschise spre sud
pentru a fi auzit strigătul rămas între pereţii domului
"Devin pictor, dar vreau să fiu om."

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

între curcubeu şi mine cresc flori
tot răul e oprit de şarpele din poartă
liliacul alb cântă întâia neştiinţă
să se poată întoarce
toate de unde au pornit
în primăvara ca niciuna

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino la mine

Eu sunt Iubitul tău,
vino lângă mine,
Voi deschide poarta
pentru iubirea ta!

Vino, aşează-te lângă mine,
vom fi vecini cu stelele!

Te ascunzi de atât de mult timp,
scufundându-te neîncetat
în marea Iubirii mele!

Chiar şi aşa ai fost neîncetat
legată de mine,
Fie ascunsă, fie revelată,
în lumea cunoscută
şi în cea nemanifestată.

Eu sunt însăşi viaţa!
Ai fost o prizonieră a unui mic lac,
eu sunt oceanul
şi valurile sale tumultoase.
Vino, contopeşte-te cu mine!

Părăseşte această lume a ignoranţei,
Fii cu mine!
Voi deschide poarta
pentru Iubirea ta!

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mine

Hai cu mine, dar nu-mi arăta drumul,
Hai lângă mine, din doi să devenim unul.
Stai cu mine, dar nu mă întreba nimic,
Stai lângă mine, ascultă şi ceea ce nu zic.
Rămâi, chiar şi atunci când timpul trece prin noi,
Ne lasă goi şi dezgoliţi de nevoi.
Aşteaptă cu mine, tot ce nu poate fi aşteptat
Aşteaptă lângă mine, clipa unui sărut furat.
Cheamă-mă lângă tine, când eşti doar jumătate,
Piesa perfectă, pentru a fi o unitate în toate.
Lângă mine, se deşiră şi timpul,
Nu pleca, îţi voi spune mai târziu motivul...

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea unui vis

totul se petrece fără cuvinte
să nu mă mai gândesc la ele le-am uitat pe toate
să-i simt respiraţia am îmbrăţişat un castan
promiţătoare crengile i s-au deschis braţe
ale unei toamne strânse din toate pădurile
în lumina căzută din sud

somnolentă o castană se răsfaţă
inconştient strânsă în palma aceasta
ciudat de caldă lipită de tâmplă la marginea unui vis

ţi-am atins în treacăt cele zece degete
exersam nerăbdarea copacului ce-şi tremură
fără zgomot coroana cameleon
ce noroc pe mine cu acest castan din marginea grădinii
mai ales cu această castană lustruită până la strălucire
pe care o voi îngropa în faţa ferestrei
pentru umbra senzaţiei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine.

replică din Sfânta Evanghelie după Ioan, Ungerea lui Iisus în Betania. Intrarea în Ierusalim. Elinii vor să vadă pe Iisus. Glasul din cer. Necredinţa iudeilor. - 12:30:32, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul din dom

în forma gândului m-aş fi dorit fratele său
un cais înflorit
primul născut cu acelaşi nume Vincent-Willem
să dau o explicaţie tristeţii ochilor limpezi-azur
ce văd între caişi înfloriţi şi pe aceia cu crengi uscate
în ce cuvinte aş putea să-l înţeleg
decât alergând pe câmpiile cu mărăcini ale Zundertului
urma să-i găsesc într-o colibă aş dormi
pe un sac cu cărbuni în Le Borinage
mi-aş ţine degetele în flacăra unei lumânări aprinse
să-i fiu frate în călătorie
împreună să vedem cum cade
o stea din vârful unui chiparos la picioarele Brabantului

să fiu fratele lui nu aş asculta pe nimeni
decât inima celuilalt Vincent-Willem născută fără să bată
pentru a fi el Vincent van Gogh
pentru totdeauna

în aşteptarea lumii târzii
la Arles într-o casă galbenă
cu flori de cais în mâini
chipul ars e umbra pruncului ce şi-a lăsat inima pe cântarul neliniştilor
în faţa unei uşi deschise spre sud
pentru a fi auzit strigătul rămas între pereţii domului
"Devin pictor, dar vreau să fiu om."

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ţi mai văd o dată chipul,
Să-ţi mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ţi mai şoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Şofarului
Va zgudui Înaltul,
Şi-atunci, ceea ce-a fost
Prea puţin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iulie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşi închise înseamnă inimi închise. Nu ştim să ne bucurăm mai mult unii de alţii. Spre necunoscut plecăm singuri.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea zboară, Floare-nfloare

Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiţi la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Chiar şi când nu sunt îndrăgostit de tine.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Eşti un înger pentru mine,
Aş vrea să te am lângă mine,
Să îţi văd chipul zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Şi simt că am sa mor,
De dragostea şi iubirea ta,
Care o porţi mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Şi simt că te doresc...
Şi aş vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Şi eşti totul pentru mine...
Şi nu pot să trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când eşti lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...

Şi îţi spun....
Că.... Te iubesc.....

poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti lângă mine

Eşti lângă mine atunci când eu mă simt pierdută
Eşti lângă mine atunci şi asta mă ajută
Eşti lângă mine atunci când plouă şi când ninge
Eşti lângă mine atunci când dorul mă învinge
Eşti lângă mine atunci când rana rău mă doare
Eşti lângă mine atunci când caut alinare
Eşti lângă mine atunci, ca îngerul ceresc
Şi mă veghezi mereu, mă-nveţi cum să iubesc.

poezie de Angela Guo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşile închise înseamnă inimi închise. Nu ştiu de ce nu încercăm să ne bucurăm mai mult unii de alţii. Spre necunoscut plecăm singuri.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a înţeles

îmi doresc ca-n fiecare noapte Dumnezeu
să-mi lase pântecul deschis. ca un ochi de apă verde
să se ştie de la intrare, la mine-n casă
nimeni nu are voie să pronunţe cuvântul moarte
pentru că oriunde privesc tu respiri

mişc cu mâinile mele limbile acestea de foc
mi-au tot spus că sunt o femeie frumoasă
dar nimeni nu ştie cum pot să păstrez în tăceri mici dragostea
că în fiecare noapte cineva a decis doar un singur vis pentru mine

mă privesc ca şi când aş fi singurul vinovat
că nu am intrat împreună în acest anotimp
mi-am desenat dintr-o singură culoare rochia de mireasă
am probat-o. mă îmbătrânea ca o ceaţă de început de lume
era singura ocazie când nu puteam să urc, să cobor

în sfârşit, mama îmi cântă din nou
cel mai îndepărtat cântec de leagăn
sortit a supravieţui morţilor. cântă în surdină
fără a şti că în curând mă voi întoarce în somnul acela nebun
roagă-te pentru mine. uită-te ce înţepătură caldă

Dumnezeu a înţeles. în fiecare noapte îmi va lăsa pântecul deschis
verde, verde, ca bronzul unor cercuri adunate-n cenuşă

poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trândăvia nopţii

las grijile de ieri
lângă o lâncedă clepsidră
din lucruri presimţite
zbucneşte-un vis lichid
blând
mi se strecoară-n vene braţe
mai lunecoase mai aproape
silindu-mi pleoapele să-nchid

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!