În trândăvia nopţii

las grijile de ieri
lângă o lâncedă clepsidră
din lucruri presimţite
zbucneşte-un vis lichid
blând
mi se strecoară-n vene braţe
mai lunecoase mai aproape
silindu-mi pleoapele să-nchid

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pleoapele închise

îi zâmbesc lumii fără ea
fereastra e deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă tem de şarpele verde al casei
acum el locuieşte în mine
ca un vis credincios în sublimul neliniştilor mele
mă însoţeşte
când sub pleoapele închise brăzdez câmpuri pentru margarete

în orizonturi roşietice îmi iau locul
şi mă cuibăresc lângă mine
în faţa ferestrei de la mansardă
eu sunt eu am zâmbit
şi nu mă verifică nimeni

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidurile te îndeamnă să te aperi de moarte, alte lucruri te îndeamnă să trăieşti. Există însă un moment al recapitulării, când timpul se prăbuşeşte cu totul în clepsidră, când, cu obrazul prăfuit de nisip, te vei sprijini cu spatele de zid şi vei privi spre grădină. Atunci vei descoperi o absenţă: a celui ce ai fost altădată.

Marilena Tiugan în Scrisorile unei necunoscute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidurile te îndeamnă să te aperi de moarte, alte lucruri te îndeamnă să trăieşti. Există însă un moment al recapitulării, când timpul se prăbuşeşte cu totul în clepsidră, când, cu obrazul prăfuit de nisip, te vei sprijini cu spatele de zid şi vei privi spre grădină. Atunci vei descoperi o absenţă: a celui ce ai fost altădată. Un copil.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori îmi pare că memoria seamănă cu o clepsidră. Curajul şi nebunia timpului de a te lăsa, la un moment dat, gol fac mâinile ce o întorc să răspândească miresme de speranţă.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picioare fragile şi braţe de aer

prin strâmtoarea dintre semeni
nu mai are loc să treacă
nicio arcă încărcată cu vise
El desenează un fir de roze
pe care pot merge
picioare fragile
/fără teamă de cădere/
cu rădăcinile lor adânc înfipte în cochilii
şi braţe de aer legate de boltă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între lucruri stâncoase ce nu se clatină, adevărată este clipa-lumină ce moare după ce străluceşte intens.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa, lumea e mult mai tânără, mai aproape de primele ei dimineţi. Îşi poate relua mereu întrebările.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A pierit toată asprimea verdelui, iar mâinile se mişcă a mirare. Ierburile sunt acum aproape purificate de vară. După ploi, în mijlocul unei zile însorite parcă ar fi duminică.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt cu fiece zi mai aproape

nu mă pot amesteca în treburile Tale
Doamne
n-aş vrea să-Ţi tulbur în vreun fel strădania
de a fi

cum nu-i nici servitute nici mândrie
voi rămâne pe treapta cea mai de jos
şi ca un viciu
nu-Ţi voi cauta niciun atribut în plus

Te simt cu fiece zi mai aproape
Tu cu atâta nevoie de ochii mei
eu cu atâta nevoie de Cerul Tău

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

prins de inimă cu o perlă
vuietul mării răscolite
e o simfonie nebună
ascultată în liniştea unui cercel

urmează tăcerea
îndulcită de şoapte
cu îngânări şi pauze
brodate pe braţe desprinse de trup
pe care aleargă note muzicale
în ordinea clipelor clare
ce par mai secrete
atât

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia şi maestrul

Ascunsă după perdeaua de nori,
Înveşmântată în a cerului comori,
Cu fulgerul umed din priviri, mă săgeţi,
Pleoapele încinse, tremurânde îngheţi.
Tu, Poezie, cât de strălucitoare eşti!
Inima din rubiniul piept, îmi orbeşti!
Îmbăiat în memoria unui vis alb,
Ochii îmi paralizează pe umăru-ţi dalb.
Gingaşă, sfioasă, unică, magică floare,
Te scurgi din clepsidră, ca o boare,
Îmi strângi aprinsele clipe între gene,
Ca sângele îmi curgi prin albastre vene.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape mâine

cu degete de aer despicam
speranţa
în fire fragede subţiri
din iarbă
cu ele împletite
o
strângeam
primăvăratic pentru mâinele apropiat
dincolo de un rubicon
un ghem
colorat
în necunoscutul
ce aşteaptă şi el să înflorească cireşii
în pătratul unei livezi visate
nedezminţind troienirea

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interval

când din toate sunetele nu aud
decât înflorirea
şi nu mai există alt adevăr
decât ninsoarea
călător cumsecade prin saharele memoriei
în regretul umbrelor ascult şi nu-s oarbă
cum încolţeşte încă un mugur de floare
lângă rana cea mai adâncă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmele au nevoie de mame.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se apără cu viaţă...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limitând orizontul, muntele îi dă un sens.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De soare, cel mai mult se bucură umbra.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel rămas în întuneric nu e salvat de Soare.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea hrăneşte mintea. Şi invers.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în ceasuri verticale
smaralde florale...

distih de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!