* * *
un calm sufocant
se scurge
de pe obrazul tău
un anotimp
se izbește de stânci
instinctul de supraviețuire
răsucește cuțitul
într-un eu mai vechi.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
simte cum se stinge
timpu-n jurul nostru
și lumea se afundă
într-un somn tăcut
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
un mut scrijelește
copacul sub care doarme
liniștea se bucură de el
înțelepciunea înflorește în mai.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
învelit în mirosul mării
cu valurile în urechi
ca o melodie pe repeat
simți exaltarea clișeurilor
inspiri o seninătate stupidă
și nici măcar nu-ți pasă
tu simți frumosul
într-un sens ce nu are
de-a face cu înfățișarea
te scaldă o lume vie
iar marea îți șoptește
cea mai adâncă
declarație de dragoste
într-o lumină de început
exiști și te lași populat.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărăcia activează instinctul de supraviețuire.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Creația subzistă cu nemernicia, mizeria, luxul exagerat si instinctul barbar dezlănțuit. Adeseori, ignorându-se într-un amestec grotesc de supraviețuire și toleranță. Conflictul sângeros și spontan nu rezolvă crizele, adâncindu-le ca protecții hilare, inapetențe la orice tip de morală.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
tot ce-ai fi vrut să spui
vreodată se încheagă
formează un sânge gros
care încetinește bătăile inimii
aproape de tăcere
ajungi o alergare
prin tine pământul
accelerează-n sens opus.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
înflorește în torace
o frenezie ce știe
să frângă oasele cum
nimeni alta n-ar putea
să le fiarbă și usuce
la jumătate de lună
o frenezie îți dilată coroana
ca să te poți îmbrățișa
singur.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
trilul păsării -
mugurii deschiși sfios
în salcâmii albi
se răsucește în piept
cuțitul primăverii
tanka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar trilul păsării
mugurii deschiși sfios
în salcâmii albi
se răsucește în piept
cuțitul primăverii
tanka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum sunt trist și-mi simt neputința ca pe-o rană în care o mâna nevăzută răsucește mereu cuțitul ruginit al vremii acesteia lipsită de sens și fără nicio direcție.
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
un străin adoarme
pe pântecul meu
visează și
nu știe că-i sorb
în somn
o durere scursă-n
colțul buzelor
îi șterg fruntea
de coșmaruri
și alerg oarbă
odată cu el spre
o iertare de orice
nu știe încă.
un străin hrănit
din seva mea
naște mai repede
un somn care
să-l cuprindă.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai femeile au instinctul primăverii în sânge: la vederea lor, orice anotimp se îmbujorează!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
într-o lume perfectă nu ți s-ar tăia
respirația niciodată
n-ai putea rămâne mut
n-ai simți cum te eviscerează elegant
mărunțișuri inexistente
până să le naști dintr-o
importanță pe care n-o mai cunoști.
într-o lume perfectă nu s-ar vorbi
pentru că n-ar fi nevoie.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nici nu știi ce faci cu mine
tu tramvai eu șine obosite
ard și mă sting ca să ard iar
scoți din mine ce-i mai rău
mă recompui în agregați complecși
tu nu vezi ce faci din mine
când mă treci prin artere
faci din pielea mea haină
de cernut albul și negrul
sunt anunțul necitit de pe un stâlp
un oarecare sprijinind cine știe câți
anonimi la ananghie.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Același...
Se scurge timpul
Printre picăturile de patimi,
Printre litere de-o șchiopă,
Între fantezii și transparențe...
Se scurge ca laptele
De pe buzele unui copil
Însetat după viață...
Ca vinul gros
În vâltoarea lui temerară...
Se scurge ca ceaiul
De pe buzele unei cești
Pline de amintiri...
Acest timp,
Ce dăinuie în noi,
În tot ce sulfă
Și poartă aureolă...
Acest timp scurs
Ca un cântec de leagăn
În cadență barbară,
Se va mai scurge,
Cântărit într-un fel sau altul...
La fel de absent,
La fel de rostit...
poezie de Vasile Zamolxeanu (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supraviețuire
Pe cuvânt mă credeți, zău,
Milenară așezare,
Mai există ăst Buzău
Și după... privatizare.
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocățești (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate belele din lume pot fi legate într-un mod foarte plauzibil de legi vechi, obiceiuri vechi, religii vechi.
citat din Georg Christoph Lichtenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ea te însoțește cuminte
când vrei să-ți porți
doar trecutul
tace odată cu tine
toarnă nopțile în
vinul de udat singurătăți
ea te liniștește când
te zbați în somn
îți sărută dimineața tăcută
vede și simte odată cu tine
nu ține cont de timp
sau cum îi întorci spatele
în zilele proaste
plânge când te rătăcești
și te îndepărtezi de sine
căci numai el
o vede așa cum e.
omule, iubești o liniște
care îți sperie moartea.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
femeile pe care le-ai iubit
n-au știut niciodată
te-ai adăpat la sânul lor
le-ai scrijelit constelații pe ceafă
ți-ai mărturisit și iertat păcatele
iar ele n-au știut niciodată.
numai umbra ta ar putea
să se adăpostească
la pieptul unei femei
fără s-o doară și să nu știe de ce
ai obosit îmi spui
lăsând să se așeze ceața
peste paharele și creștetele
noastre întredeschise
uite ce împăcat răsare
un soare care nu știe nimic.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marină
Înfășurat într-un val
strângând în brațe un pește
simt malul cu iarbă natal,
cum mă izbește.
Înfășurat într-un corp,
strângând în sine un cuget,
mi-e strigătul orb
lovit de un muget
Înfășuat într-un semn
cu gura pe-o cifră,
te-aud cum mă chemi
dulce hidră.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreția frigului (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.