* * *

tot ce-ai fi vrut să spui
vreodată se încheagă
formează un sânge gros
care încetineşte bătăile inimii
aproape de tăcere
ajungi o alergare
prin tine pământul
accelerează-n sens opus.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascadă distih în sens opus

Ce poem, Doamne, ce poem potenţial,
să trezeşti tăcerea cu-al inimii pumnal.

distih de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un mut scrijeleşte
copacul sub care doarme
liniştea se bucură de el

înţelepciunea înfloreşte în mai.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Mi-e frig în cămaşa asta
De litere
Prin care intră uşor
Toate intemperiile.

Vantul prin a,
Lupii prin b,
Iarna prin c,
Şi eu încerc să-mi apăr măcar inima
Cu un titlu mai gros,
Dar ma îngheaţă frigul care intră
Prin toate literele.

Mi-e urât în cămaşa asta
De litere
Prin care intră uşor
Respiraţia şi bătăile inimii.

Prin a,
Prin b,
Prin c,
Alfabetul este plin de mine
Pentru o clipă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

învelit în mirosul mării
cu valurile în urechi
ca o melodie pe repeat
simţi exaltarea clişeurilor
inspiri o seninătate stupidă
şi nici măcar nu-ţi pasă
tu simţi frumosul
într-un sens ce nu are
de-a face cu înfăţişarea
te scaldă o lume vie
iar marea îţi şopteşte
cea mai adâncă
declaraţie de dragoste

într-o lumină de început
exişti şi te laşi populat.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

simte cum se stinge
timpu-n jurul nostru
şi lumea se afundă
într-un somn tăcut

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un calm sufocant
se scurge
de pe obrazul tău
un anotimp
se izbeşte de stânci

instinctul de supravieţuire
răsuceşte cuţitul
într-un eu mai vechi.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

femeile pe care le-ai iubit
n-au ştiut niciodată
te-ai adăpat la sânul lor
le-ai scrijelit constelaţii pe ceafă
ţi-ai mărturisit şi iertat păcatele
iar ele n-au ştiut niciodată.
numai umbra ta ar putea
să se adăpostească
la pieptul unei femei
fără s-o doară şi să nu ştie de ce
ai obosit îmi spui
lăsând să se aşeze ceaţa
peste paharele şi creştetele
noastre întredeschise

uite ce împăcat răsare
un soare care nu ştie nimic.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele ploilor

lacrimi de crocodil sau de sânge
uite cum plânge în baţele noastre nerv
oase ultima toamnă trăită mes
chin (?!) pe dinăuntru
colţii zilelor ne fac tăiţei kilometrici bătăile
inimii foarte foarte aproape
de întrupare la firul apelor ploilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

False suveniruri - I

Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng şi înţeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Şi, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieţii pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ea te însoţeşte cuminte
când vrei să-ţi porţi
doar trecutul
tace odată cu tine
toarnă nopţile în
vinul de udat singurătăţi
ea te linişteşte când
te zbaţi în somn
îţi sărută dimineaţa tăcută
vede şi simte odată cu tine
nu ţine cont de timp
sau cum îi întorci spatele
în zilele proaste
plânge când te rătăceşti
şi te îndepărtezi de sine
căci numai el
o vede aşa cum e.

omule, iubeşti o linişte
care îţi sperie moartea.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul sângelui

De jos, din pământ
Glasul sângelui sfânt
Strigă-şi, prin veacuri, refrenul durut:
— Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
Greaua osândă
Sfârtecă pofta flămândă;
Sângele, negura, vina
Ne-ngroapă, ne-ngroapă lumina...

Strămoşule, Caine, frate,
Purtăm numai sânge în spate
Şi glasul blestemului, mut:
— Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare-n spangă

Mă doare-n spangă
Da' n-o s-o spui vreodată
Mă doare-n buzdugan
Da' n-o s-o spui vreodată
Mă doare-n cardan
Mă doare-n ungător
Mă doare-n alte alea
Mă doare-n tolbă
Da' p-asta n-o s-o spui vreodată
Da' n-o s-o spui vreodată.

poezie de Boris Vian din N-aş prea vrea ca s-o mierlesc, traducere de Linda Maria Baros
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere a inimii. Tăcere a simţurilor. Tăcere a cuvintelor lăuntrice, căci e bine să regăseşti Providenţa, care e şi tăcere în eternitate.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare aşteptarea care tace...
Prin gânduri rătăcesc şi tot la tine,
În sentimente frumoase şi opace
Mă regăsesc cu simţăminte pline.

Mă doare când nu te văd odată...
Să te ating, cum o făceam cândva...
Aşa durere n-am avut vreodată,
Aş vrea să-mi scrii, să spui ceva!

Mă doare fără tine cum nu ştii...
Zbuciumate clipe, că nu-mi eşti...!
Aştept pierdută să te-ntorci, să vii,
Nu-mi doresc decât să mă iubeşti...!

Şi sper ca viaţa mult să mă iubească,
Să îmi ofere tot ce i-am cerut...
Dezamăgiri să nu mai lovească,
Inima care de la-nceput te-a vrut...

Lui M. C.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut...

Aş fi vrut să îţi scriu exaltate poeme,
Prin metafore-alese,, Te iubesc!" să rostesc,
Presărându-mi iubirea printre rime boeme,
Tărâm de poveste, meleag strămoşesc!

Aş fi vrut să îţi spun cum în inimă plânge
Mâhnirea că astăzi nu mai eşti dodoloaţă,
Străini că-i numim pe fraţii de-un sânge,
Umbrind sărbătoarea din ziua măreaţă.

Aş fi vrut să mai strig revolta din mine
Pornită spre cei ce-ţi vor azi dictatură,
,, Patrioţii" flămânzi care vor să domine,
Farisei îndemnând românii la ură.

Să-ţi grăiesc aş fi vrut că mă arde suspinul
Pădurilor care, nebunesc, sunt tăiate,
Că mai plâng în tăcere văzând jalea şi chinul
Urşilor împuşcaţi, ciocârliilor moarte.

Aş fi vrut să mă crezi, scumpa mea ţărişoară,
Că-nţeleg suferinţa părinţilor care
Îşi lasă copiii să muncească,, afară",
Găsindu-şi menirea numai peste hotare.

În slove de aur aş fi vrut să te-mbrac,
Dar cuvinte amare au curs pe hârtie.
Când poporul îţi este prea trist, prea sărac,
Nici oda nu ştie al meu suflet s-o scrie.
.
Aş fi vrut să-ţi mai zic, ţara mea prea-ncercată,
Că durerile tale ca o rană mă dor,
Însă vorba de lacrimi a fost înecată
Şi-am privit în tăcere spre divin tricolor.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

înfloreşte în torace
o frenezie ce ştie
să frângă oasele cum
nimeni alta n-ar putea
să le fiarbă şi usuce
la jumătate de lună

o frenezie îţi dilată coroana
ca să te poţi îmbrăţişa
singur.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al inimii sicriu

Eram bine, chiar ferice,
Azi sunt prins intr-un razboi,
N-as fi zis ca o sa pice,
Podul asta dintre noi.

Nu poti sa ajungi la mine,
Eu la tine nici atat,
Mi-am luat sufletul la vorba,
Dar si el e amarat.

Un cuvant este o arma,
Nu ai vrut sa intelegi,
Cand iubirea se destrama,
Nu mai ai cu ce s-o legi.

Sunt aici, tu esti departe,
Despre ce -am trait eu scriu,
Si ingrop aceasta carte
In al inimii sicriu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nici nu ştii ce faci cu mine
tu tramvai eu şine obosite

ard şi mă sting ca să ard iar

scoţi din mine ce-i mai rău

mă recompui în agregaţi complecşi

tu nu vezi ce faci din mine
când mă treci prin artere

faci din pielea mea haină
de cernut albul şi negrul

sunt anunţul necitit de pe un stâlp
un oarecare sprijinind cine ştie câţi
anonimi la ananghie.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în fiecare zi mi se mişcă ceva în piept, doctorul mi-a spus
că e absolut normal să simt asta,
din moment ce
inima mea va deveni în curând mamă,
în ea se formează acum
o inimă
căreia pot să îi aud la ecograf
bătăile inimii ei.

probabil acesta este motivul
pentru care
nu mai am cuvintele în afara mea,
toate trec acum prin vene
spre dragoste,
spre inima care va naşte o inimă
şi
o va alăpta cu sângele din cuvinte.

a da dragoste viului
este atunci când în fiecare zi
mi se mişcă în piept
un poem.
tu.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ultimul îngheţ -
bătăile inimii
prin deschidere

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!