* * *
un străin adoarme
pe pântecul meu
visează și
nu știe că-i sorb
în somn
o durere scursă-n
colțul buzelor
îi șterg fruntea
de coșmaruri
și alerg oarbă
odată cu el spre
o iertare de orice
nu știe încă.
un străin hrănit
din seva mea
naște mai repede
un somn care
să-l cuprindă.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.