
Catastrofă
Catastrofa ce a fost creată
În urma revoluției cibernetice
A distrus sistemul imunitar
Implantat în sufletele de ceară.
Au ars marginile zimțate ale suferinței,
Dar odată cu acestea,
În mediul virtual
S-a deschis poarta criogenezei.
Terapie oncologică de grup...
Opriți timpul! Opaițul cunoașterii
Face trandafirii să înflorească.
Vor îngheța lumina
Iar fotonii vor fuziona
Spațiul întunecat al durerii
Ani mai târziu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Frustrări
Frustrări!
Ne definesc matematic
Încercuindu-ne gândul.
Maladii cibernetice
Aliniază sufletele
Întocmai planetelor.
Fotonii devin neutrii,
Au gust de cianură,
Se schimonesesc ca niște schelete,
Sunt înfometați de regrete.
În frunzișul de gene,
Copaci morți desenează
Raclele celor vii.
Aleile sunt pustii!
Doar ochii carnali se rostogolesc
Întocmai pâinii abia scoase din cuptor.
Cețuri sub care, doarme mută de groază
Lumea orașului.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare
Eu, deseori m-am tot gândit,
Sperând să nu fii liberal
Și-am constatat: pot să te-nghit
Numai în spațiul virtual.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă în creion
M-am născut în toamna asta,
Eu un fluture de ceară...
Văd în mine întuneric...
Întuneric este-afară!
Zbor cu frunzele de miere,
Pacea s-o culeg, dn soare,
Dar aripa când se-nalță,
Sângerează, plânge, doare...
Întunericul din mine
Sapă răni, lacrima curge.
Lutul greu al suferinței
Ca un lanț de fier mă strânge.
Mă unesc în întuneric
Cu-ntunericul de-afară...
Toamna a furat lumina
Unui fluture de ceară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta tăcerii
Colțul de pâine uscată s-a înuiat sub lacrima sufletului,
poposind în noapte, la poartă.
Ai hrănit pentru întâia oară în acea zi,
Lumina ascunsă-n sufletele ce vibra imn al fertilității
Sufletul s-a arcuit și îngerii s-au înghesuit
Să soarbă lumina din sufletul meu.
Meschine frământări ți-au irosit fericirea!
De acum alt colț de pâine și un os aruncat vor crea
Un alt vis într-o altă oglindă
Acum ai tăcut și ai plecat, dar mâine poate vei lătra din nou,
mulțumită, la poarta sufletului meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul imunitar moral al acestei țări a fost slăbit și atacat iar virusul SIDA este metafora perfectă pentru asta. Neglijența malignă a ultimilor doisprezece ani a dus la colapsul sistemului imunitar al țării, din punct de vedere al mediului înconjurător, cultural, politic, spiritual și fizic.
citat din Barbra Streisand
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua florilor...
Azi am deschis poarta luminii
Și am călcat pe aleile cerului
Căutând lumina răsărită din flori.
Zorii sufletului s-au deschis
Și au luminat cerul...
Deși ploua, ploua mărunt, rece și des.
Vibrația sufletului adia
Și ceasul din perete
Căpătase însușirile universului.
Pe tălpi, boabele de rouă
Alergau ca într-un caleidoscop,
Desenând flori.
Sunt Floriile! La mulți ani!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum, în istorie de câte ori am avut un Ev Întunecat, a fost temporar și local. Și în alte părți ale lumii, oamenilor le-a mers bine. Și până la urmă am fost ajutați să ieșim din Evul Întunecat. Noi, acum, ne confruntăm cu un posibil Ev Întunecat care să fie global și permanent. Asta este ceva diferit. Dar odată ce vom realiza mai multe lumi, vom putea face ce dorim, atât timp cât o facem odată într-o singură lume.
citat clasic din Isaac Asimov
Adăugat de Sagittarius

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa umbra durerii să te acapareze. Dacă zâmbești, drumul vieții se va lumina.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Construcția femeii
Făcută fost-a dintr-o coastă
Și tare-nțeapă gura ei...
Dar de-ar fi fost din mușchi creată,
Ar fi fost șuncă de purcei?
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Diferența dintre mediul real și mediul virtual este că, în mediul real, prea puțini împart o pâine la săraci. Însă, atunci când o fac, o fac tot de dragul online-ului.
Andrei Ș.L. Evelin în Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin

Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea lacrima iubirii
Am fost pentru câteva secunde de veșnicie,
Torță-n întunericul necuvintelor
Am fost amnar, căci am aprins vreascurile singurătății
Dar labirintul durerii și al morții te-a ascuns iar,
Stea născută din jar
Nu mai cred în hazard. Nici în mine nu cred.
Am înviat prin tine, spre a muri a doua oară, fecioară,
Pâine, vin sfânt, mir pe fruntea de ceară, iubire, cuvânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda
Timpul scurs între bătăile aripilor de ceară...
Un fluture aleargă descumpănit
După un miligram de poeln.
Aripa este încărcată de lumina,
Dar nu doar lumina îl înalță,
Ci și dorința de viață.
Soarbe secunda rămasă
Pe aripa argintie-albastră...
Viața lui se măsoară în clipe,
Zbaterea lui în iubire...
A sorbit din omătul coconului,
Lăsând fericirea pe petale de trandafiri.
Și dacă curcubeul și-a desfăcut paleta,
Este pentru că există fluturi
Nu cu aripi de ceară,
Care să se topească din durere și teamă,
Ci fluturii-îngeri ce te înalță spre sprema
Și neîntinata iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

A vorbi de drumul suferinței ca drum al iubirii este a nu cunoaște nimic din esența satanică a suferinței. Pe treptele suferinței nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Și întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puțin infinit și etern decât lumina ce te orbește pe scările bucuriei.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă voi risipi pe marginile singurătății...
Pot să iau urma pumei,
Pot să iau urma ursului,
Pot să-ți iau și ție urma, iubito,
Îngerul morții este cel mai frumos...
Moartea nu cunoaște dragostea...
Deci, există suferință!
Ce putem face cu durerea?
Lecția sunt ochii tăi, iubito,
I-am vânat din pădurea de ochi...
Mă voi așeza pe aripile răsăritului
Și mă voi risipi pe marginile singurătății...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul macină discret viața, amintirea te eliberează din uitare, lăsând deschisă poarta spre lumea trăirilor.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii
Am pescuit trandafiri
Din răsăritul ce mi s-a dăruit.
Am sorbit din lumina cerului
Și mi-a crescut imensitatea în suflet.
Am atins cu buzele rana tăcerii
Și i-am vindecat însângerarea cu
Îndrăzneala zborului,
Ca un fulger în iulie.
Dar am rătăcit în apus,
Am tălpile ascunse în întuneric,
Iar când lumina mă strigă,
Ochiul meu îi răspunde
Cu un surâs de tăcere.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi
respir în cuvinte nescrise
e seară, e târziu și e iarnă
mai ninge în munte
visele trec, speranțele mor
s-au veștejit și florile pe câmp
tăcerile curg, ucid iar un vis
aștept să mă dezbrac de gânduri
să ascund in palme doruri de viață
razele soarelui să atingă inimile noastre chinuite
atârnă îngeri de ceară pe crucea de spini
rătăcesc prin clipe pierdute, uitând firesc să trăiesc
aștept să înflorească sufletele noastre
într-o zi, de va fi
atunci, vom ști ce am fost
de va fi, mâine o zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frântura
rugăciunea pe marginile zimțate
ale carcasei
se scutură treptat,
odată cu plecarea frunzelor
și căderea păsărilor necălătoritoare.
peste gutuia strâmbă, pectina
s-a brumărat cu puf...
amăgitorul amurg amorțește
o ultimă privire.
în căldura subpământului
se-ncropesc culcușuri primordiale,
menite de alb să ne ferească.
lăsăm pe mâine somnul cu vise.
poezie de Monica Dascal
Adăugat de Andra Iosifan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe întunecate
Cuvinte nerostite,
Cuvinte scrise-n piatră,
Vorbe de insultă,
Suflete, ascultă:
-Vino pe cărare,
La o poartă mare,
În maini cu o floare,
Mie să te-nchini.
Poarta dintre lumi,
Pe Pământ creată
Poarta ce desparte,
Lumina de noapte.
Zarul... Zarul ce-l arunc,
În foc ca pe-un prunc,
Suflete ajung,
Târziu să îl scape.
Cu el voi decide,
Dacă vei trăi,
Tu și alții șapte,
În cumplita noapte.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog

Comentează! | Votează! | Copiază!

vă las, ca-n fiecare an,
azi, mărțișorul virtual
ce tot mai tare strălucește
cu flori zâmbind pe românește.
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!