Vorbe întunecate

Cuvinte nerostite,
Cuvinte scrise-n piatră,
Vorbe de insultă,
Suflete, ascultă:

-Vino pe cărare,
La o poartă mare,
În maini cu o floare,
Mie să te-nchini.

Poarta dintre lumi,
Pe Pământ creată
Poarta ce desparte,
Lumina de noapte.

Zarul... Zarul ce-l arunc,
În foc ca pe-un prunc,
Suflete ajung,
Târziu să îl scape.

Cu el voi decide,
Dacă vei trăi,
Tu şi alţii şapte,
În cumplita noapte.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor cu apă vie

La poarta dintre noapte şi zi
Văd paşii ce te-au căutat
Tălpi de bocanci în zăpezi
Timpul urme adânci a pictat

Străjeri sunt crengile îmbrobodite
Cu franjuri reci din gheaţă
De vremuri grele sunt albite
Şi riduri poartă pe a lor faţă

Aprind un felinar în noapte
Să pot găsi drumul spre casă
Deschisă-i poarta ce ne desparte
Inundă o lumină se revarsă

Şi mă trezesc din somnul negru
Mă regăsesc în albul din lumină
Arunc mantia pi voalul sobru
Păşesc în ziua cea de mâine senină

Trec soarele cald îmi sărută fruntea
Nici urmă de ger şi de gheaţă
Izvor cu apă vie îmi potoleşte setea
Alerg pe câmpuri cu flori şi verdeaţă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta Europei

Cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Avem statutul de lachei,
Căci păcăliţi de zarul sorţii,
Noi am pierdut un rând de chei.

epigramă de Alexandru Nacu
Adăugat de Alexandru Nacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din alte lumi

Am irosit o viaţă
Umblând prin ceaţă
Mergând cu voi
Prin bălţi şi noroi
Cantand la stele
Visele mele
Crezând în zei
Ca-n fraţii mei
În mari experţi
Plini de peceţi
În mâini cu aur
Cu gând de graur
Veniră la mine
Toţi soli din iad
Cu ochi de jad
Ei vor să mor
Să fiu de-al lor
Cântând în noapte
Alături de şoapte
Venite din case
La ora şase
În miez de noapte
Sunt voci aparte
Dintr-un ţinut părăsit
Destin ţintuit
În cripta crăpată
Cu sânge pătată
Mă închin plângând
Văd suflete râzând
Uitate pe veci
În criptele reci
Iar eu muritor
Intru-n visul lor
Devenind ca ele
Suflete de iele
Numite în lume
Umbre fără nume.

poezie de Alin Ojog (21 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un ecou

Noapte albastră te gândesc
Vise apar la poarta sufletului
Suflete în noapte se- ntâlnesc
Să povestească viaţa trupului

Capăt de vis tărâm al iubirii
Trăire curată cu inimi legată
Luna reală dă naştere fericirii
Bolta cerului de linişte brăzdată

Te-am aşteptat tu vis real
Şi sufletu -mi era pustiu
Te-arăţi pe cerul meu astral
Vis împlinit noapte să-ţi fiu

În mare Luna îsi odihneşte
Răzleţe raze calde de lumini
În ceruri liniştea domneşte
Visurile nopţii fac minuni

Vorbe şoptite glasul tău
Licurici aprinzi în noapte
Şi glasul meu într -un ecou
El îţi răspunde la ale tale soapte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea strigoilor

Cu ochii înfometaţi căutaţi sânge
Fugiţi după ei
După cei ce au scăpat
Curmaţi-le suferinţa
Trimiteţii la zei.

Şi fug cu disperare spre libertate
Dar cad, urlă de frică
Voi le ieşiţi în cale
Îi ajutaţi
Să scape de lumea ce se strică.

Strigoi, adunaţi-vă în această noapte
O noapte a voastră
Să curăţaţi locurile
De suflete ca mărăcinii
Ce se cred doar flori în glastră..

Se-ascund în biserici?
Atrageţii afară cu aur
Cu mari promisiuni deşarte
Cu râset de balaur.

Să nu apuce iarăşi
Să se mijească zorii
Împrăştiaţi-vă prin tot ţinutul
La fel ca norii.

poezie de Alin Ojog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte străină

Mă părăseşte trist câte o noapte străină
şi rămân tot mai sărac în dragoste înfocată,
aici în dorul atingerii zac printre obiecte
ca într-un câmp desţelenit de cuvinte
în care seminţele aşteaptă să iasă la lumină
şi strălucesc pe malurile verzi ale cerului
unde norocul a rodit în fiecare an.
Acum, că ai furat startul în spaţiile tăcerii
unde trecutul şi-a lăsat amprentele
pe buzele serii unde cântecul îmbrăţişează
coloanele sonore ale visului îndrăzneţ,
privesc cum iubirea se lasă furată
de marile suflete ce respiră adâncul bogat
şi mă întreb cu ce gând voi pătrunde
pe sub poarta sărutului de piatră
mereu tânăr şi în amurg.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este noapte

Cuvântul.
Cuvântul, meu,
De ce nu faci în suflete răni de lumină?

Captivă după poarta eternităţii
Aşteaptă plângând Dragostea.
Bate în uşa cu zăvoare poleite
Chemând cu glas stins...
Cine să mai audă?
Peste tot este întuneric!
Adormit-a creaţia în noaptea clipei.
Ecoul mai vibrează undeva departe,
Deschideţi am venit să vă chem la cină...

Străpunge o rază prin crăpătura căinţei,
În lumina Dragostei, se-nvăluie clipa!
E noapte în inimi,
E noapte...

poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora trei

Târziu în noapte te aştept
E ora trei, e ora Ta
Ţin cartea cu vrăji strânsă la piept,
E lună plină, e seara Ta.

De îmi vorbeşti prin vânt, nu ştiu
Un vânt ciudat, de vreme rea
E frig, e noapte şi târziu
La ora trei, în noaptea Ta.

Şi da, chiar dacă am greşit
Să-ţi dau destinul, viaţa mea
La ora trei, mereu voi fi
Stând la răscruce-n faţa Ta.

poezie de Alin Ojog (25 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nerostite...

Lacrimile-mi sapă-n obraji cuvinte
Cuvinte nerostite!
Se preling şi cad rătăcite pe covor...
Se lasă călcate de talpa-mi în treacăt, întâmplător.
În dorinţa deşartă... la măcar unica şansă... de a spune cum dor
Cum dor cuvintele nerostite?
Şi oare... prelinse în van,
Ce doare mai tare, cuvintele nerostite sau.... sufletul trist, în aşteptarea lor?
Sunt lacrimi, cuvinte... ce pot spune poveşti, dar tac... tac şi dor!

poezie de Gianina Foldvari (24 iunie 2015)
Adăugat de Gianina Foldvari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă

Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopţii,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumeţiilor celeste,
portretul vieţii este veşnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi de cuvinte

Vântul pluteşte
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheaţă
ţesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi de cuvinte

Vântul pluteşte
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheaţă
ţesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul iubirii

femeie, îngerul iubirii
te scalzi în bolţi cereşti
şi roua zorilor îţi mângâie în zori obrajii
mă ard cuvintele tale
şi ţip în noapte dorul meu
te caut printre lacrimi şi suspine
şi te găsesc în lacrima din noi
te voi învăţa femeie într-o noapte
sărutul
ce odată într-o gară ne-a unit pe noi
sunt rug aprins în zorii zilei noi
în ochii tăi se oglindeşte marea
păşesc pe drumul dintre doi
doi tineri visători şi goi ce au visat odată
azi mângâi lacrima ce curge şi plânge
o alint cu un sărut
caut un suflet, să îţi dăruiesc o mare
dau de pământ cu legi, cu toate, cu păcate
lasă poarta iar deschisă
să pătrund la noapte în gând
să sărut un trup, o floare
femeie, demon, înger, pe pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă şapte

Şapte zile, numai şapte,
Au făcut lumină-n noapte
Şi peste pământ o apă
Unde suflet se adapă

Şapte zile, muncă multă,
Peste tot ce ne ascultă,
Dinlăuntru, din văzduh,
Unde este Sfântul Duh

Noi? Ne-a luat câteva clipe,
Am pierdut năuci aripe,
Le călcăm pe sub picioare
Şi ne doare... şi ne doare

Însă vezi?... avem pastile,
Ce păcat că-s inutile,
Cum să vindece miracol,
Ce nu ştie de obstacol?

Dar le luăm, pe zile, şapte,
Patru ziua, trei în noapte,
Să "ajute"... să nu ştim,
Pentru ce... de ce trăim

Aşa că mai dă-ne şapte,
Să ieşim încet din noapte,
Vrem lumină din divin,
Pentru oameni... să mai fim

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta tăcerii

Colţul de pâine uscată s-a înuiat sub lacrima sufletului,
poposind în noapte, la poartă.
Ai hrănit pentru întâia oară în acea zi,
Lumina ascunsă-n sufletele ce vibra – imn al fertilităţii
Sufletul s-a arcuit şi îngerii s-au înghesuit
Să soarbă lumina din sufletul meu.
Meschine frământări ţi-au irosit fericirea!
De acum alt colţ de pâine şi un os aruncat vor crea
Un alt vis într-o altă oglindă
Acum ai tăcut şi ai plecat, dar mâine poate vei lătra din nou,
mulţumită, la poarta sufletului meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
şi bat la fiecare-n poartă
şi plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
şi mă împraştie prin ţară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ţi fie pavăză-n furtună
şi pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri despre tată

Privesc cu ochii-n lacrimi... nu e tata!
Aştept să vină să-mi deschidă poarta,
Dar lacătele-s vechi şi rudinite
Şi iarba necosită... N-am cuvinte!

În loc de bun venit, un doliu-n poartă...
în gânduri, o căsuţă fermecată
Şi o fântână... nucul şi aleea
Şi-n poarta casei mama mea, femeia,

Ce ne-a crescut şi ne-a-nvăţat să fim
Oameni cinstiţi şi simpli, să iubim,
Să nu ne pierdem sufletul... Iar eu,
Eu am rămas slujind lui Dumnezeu.

Oh, tată, parcă vad ca-ntâia oară
Cum alergam să îţi sărim în poală...
Te-ai dus! La tâmple alb, la suflet prunc...
De toate-aminte, tată, îmi aduc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hrănirea sufletelor

dedicaţie lui Diodor Firulescu

Ţi-am aruncat un colţ de pâine şi un os
Tu, câine ce lătrai în noapte.
Pentru a hrăni suflete din pântecele tău
Sacre doine şi balade cânt pentru Divinitate
Mi-ai arcuit iubirea şi mi-ai arătat îngeri
Ce cântă şi suspină printre suflete meschine
Atingere şi umbra risipită peste lumina mea mai mică
Tu eşti valoarea clipelor nerostite
Te voi ancora în visul meu, iubitule,
Eu pururi te conduc spre univers şi licărit
Tu-mi luminezi a mea fărâmă de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au arborii din codri toţi suflete de om

Sunt goi azi munţii, ascunse pe cărare
Sub rădăcini de arbori stau urmele de paşi
Femei poartă azi seve spre frunze şi spre floare,
Trufaşi, spre culme urcă ai moţilor urmaşi.

Căci s-au mutat din viaţă în ţărână,
N-a suportat nici Domnul să vadă-atâtea cruci,
Şi i-a luat sămânţă-ntra lui mână
Şi-a semănat un codru de năluci.

Vin alţii de aiurea şi-i culcă la pământ
Resimt a doua oară în trupul lor securea,
Semeţi, pe locuri vechi, se unduiau în vânt

Şi domnul, în genunchi, le priveghea durerea!
Au arborii din codri toţi suflete de om
Şi lemnul care cade-i Marie sau Ion!

poezie de Florica Iacob (iunie 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta spre vis

"Noapte bună, iubito!" aş vrea să-ţi şoptesc
Iar tu să-mi răspunzi: "Somn uşor! Te iubesc!"
Să ne fie-mpreună şi drumul din vis
Printr-o lume în care destinul s-a scris.

Vom pluti pe al timpului val nesfârşit
Fără ţintă şi rost ori ceva de-mplinit,
Două suflete-n lumea ce-apune în zori
Când lumina o-apasă, prea greu uneori.

Noapte bună, iubito! La poarta spre vis
Ţi-am lăsat un bilet: "Te aştept, e deschis!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!