Te rog, rămâi!
Adio... Domnule Poet
Mi-ai fost un idol, nu regret
Mi-ai fost cândva iubire-ascunsă
Ți-am fost adeseori o muză
- Te rog, rămâi, Floare Albastră
Tu ești lumina îngerească
Culoarea cerului în mai
Și murmurul venit din plai
În lumea asta anodină
Tu, floare cu aromă fină
Nu-mi spune un "adio" rece
Privește-mă și mă-nțelege
Cine te cântă-n nopți târzii
Prin negurile străvezii?
Cin-te iubește însetat?
Doar eu și versul meu ritmat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.