Cronica unei vieți
Ce-a mai rămas din ce erai cândva?
Un diamant ce felia lumina de-nceput
Și-n fiece cuvânt pirograva
Poveștile pierdute în trecut.
Alunecai penel printre culori
Recompunând din pete o iubire
Și-ți ancorai de inimă, cu sfori,
Trădările ascunse în privire.
Magician, răstălmăceai o lume
Să fie după vrerea ta, și-apoi,
Dezamăgiri le transformai în glume
Și-ți aruncai trăirea la gunoi...
Te înveleai în umbre, și-n cuvinte,
O altă față veșnic arătând,
Piosul diavol între cele sfinte
Primordial păcatul invocând.
Dar timpul nu prea are-ngăduință
Nici ție nu ți-a dat vreo păsuire...
Rămas-ai, din ce-ai fost mai ieri ființă,
Un chip ce se topește-n în amintire...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.