Suflete lumină
Eram cândva o minge de magică lumină
Ce-a coborât din ceruri să prindă chip de lut
Și ne unea un suflet și-o muzică divină
Dar când ne-am prăbușit nu ne-am recunoscut.
Și-am rătăcit în lume cu suflet jumătate
Tot căutând lumina să ne putem uni
Tu l-ai urmat pe soare eu am rămas în noapte
Și-atâta timp pierdurăm fără a ne-ntâlni.
Am răsărit departe-n grădina neștiută
Când tu desfășurai pe cer aripi de vise
Tu căutai iubirea, eu am rămas pierdută
Luptându-mă cu lacrimi și gânduri interzise.
Dar ți-ai întors privirea și m-ai zărit plângând
La margine de viață fără să am vreo vină
Când ochii se-ntâlniră ne-am pomenit cântând
Aceeași melodie de suflete lumină.
Poate că-n astă viață timpul ne presează
Și că lumina noastră-i aproape a se stinge
Dar mi-ai jurat în versuri că-n viața ce urmează
Mă vei găsi îndată și dragostea va-nvinge!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.