Iubiri apuse

Se face iar târziu în templul din noi
Răsare cenusiul din depărtari nefaste
Nimic din ceea ce-am fost doi
Nu mai păstrează rugul atingerilor caste.

Spre noi pornim din nou mai neatenţi
Nu mai avem corăbii să ne poarte
Suntem tot mai săraci, mai imprudent
Iar fluierele lui Pan ne duc departe...

Pe menuete stranii ne oprim
Cu acelaşi ritm de zodii infidele
Spre marea destrămare poposim-
Îngeri ai sortii, despartiti în stele.

Fii ai eterului, c-ofrande deşteptam
Luminile ce-au fost cândva zeiesti-
Plenara noastră clipă o păstrăm
Sfidând retorica iubirilor lumeşti.

Si rătăciţi între melancolii severe
Crucificati pe puntea iubirilor apuse
Trufaşi ne întoarcem piosi în amintire
Cum melcii zac cuminţi în propriile vise.

poezie de Veronica Stănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prospeţimea cuvintelor

Niciun cuvânt
nu mai are prospetimea de-atunci,
anotimpurile s-au strecurat calme
printre şoaptele lumii,
s-au învăluit încercuind roata
ce le poartă pe toate
într-o singură întâmplare,
ce poate apăsa greu pe propria-ti viaţă -
Nimic din ce a fost nu mai regăsesc
doar pădurile si întinderile-s la fel
în rest, mirosul de ars e pretutindeni,
licuriciul de serviciu
ce salva lumea din noi
stă prins între grinzile casei
în care-am stat cândva,
ne iluminează pe dinăuntru
cu vorbele de-atunci,
Dar nimic, absolut niciun cuvânt
nu mai păstrează prospetimea lor.

poezie de Veronica Stănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi pământ

Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viaţa asta de ceva
O moarte am şi nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?

Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poţi privi de "sus"
Şi mă poţi critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus

Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinţi
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinţi

Am îndrăznit să nu accept
Ce alţii au tot vrut să fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu

Tot ce-am iubit şi am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet şi trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, om, un biet nimic...

A fost, a fost cândva, dar nu acum...
Acum nu e nici ură, nici iubire!
Şi amintirea noastră e un fum...
Fum e şi calea către fericire...

Lumescul s-a topit în ne-lumesc...
Cu ce-am plătit, cine mai poate şti?!
Nici eu, în mine, nu te regăsesc,
Căci te-am pierdut cândva,-ntr-o bună zi.

Ce caut?! Oh, nimic! Doar paşii mei
Ce-au scormonit, stăpâni pe ne-crezare,
Alese urme... Ce caut eu?!
Eu, om, un biet nimic, stea căzătoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că uneori păstrăm în suflet numai cenuşa iubirilor apuse. Ne este teamă să-i presărăm rămăşiţele în oceanul uitării fiindcă ştim că pustiul unui gol infinit e mai dureros decât aceea fărâmă de nimic acceptat. Poate în fiecare clipă moare o stea, însă eu ştiu sigur că o femeie puternică şi curajoasă va şti întotdeauna să-şi pună o dorinţă la căpătâiul ei. Şi mai ştiu că oricât am iubi, viaţa nu e decat o luptă pentru fericire...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul vieţii

Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopţii mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Şi ne bucurăm că oameni mai suntem.

Şi iarăşi ne luăm crucea în spinare,
Şi ne pornim din nou pe al vieţii drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii şi nu suntem scrum!

Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Şi nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.

Căci nimeni nu ne aşteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aştepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârăşit

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri goi

Îngeri goi, fără cuvinte
Rămaşi avizi de fericire,
Au venit pe pământ,
În căutări de idei,
Spre raiul din noi.

Ei sunt departe de cer,
Blestem în cercul de mister.
Noi suntem muţi şi orbi şi surzi
Deşi voioşi cu inimi frânte
Avem chemări efemere în ginte.

Păgânii au plecat spre cer în cânt
Rămaşi aşa cum sunt:
Şi muţi şi orbi şi surzi,
Trişti cu inimi goale
Au fost visare.

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva rememorând

1
Rup de pe creangă fructul care nu mai este verde.
Mâinile-mi sunt încălzite de căldura unui măr
Roşu ca focul, un cântec murmurând.
Am muşcat până la miez vigoarea aceea dulce.
Cum aş putea spune cu ce se-asemăna?
Savoarea! Savoarea mi-a deschis ochii
Şi m-a dus departe de grădinile plantate pentr-un copil,
Într-un loc sălbatic mai profund intens decât chemarea stăpânului.

2
Acum, aceste mâini reci călăuzesc ceea ce-au mângâiat odinioară;
Buzele uită ce-au sărutat;
Acum, ochii mei îşi unesc luminile
Pentru a vedea mai bine culmea.

3
Aş face acelaşi lucru iar şi iarăşi;
Fii navă şi ridică velele,
Sloboade brizele şi înhamă armăsarii,
Bucură-te de roadele a ceea ce-am fost.
Mai bine o culme de escaladat.
E mai bine să fii o culme.

poezie de Toni Morrison, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

Răsare soarele din mare ca o minge,
Roşu aprins, ieşit din al iubirilor furnal,
Luceafărul de dimineaţă încet se stinge,
Trecându-şi încă o noapte albă în jurnal.

Îmbujorat, pe valuri el sărută marea,
Printre corăbii albe ce navighează-n larg,
Cu razele întinse îmbrăţişează zarea,
Arborând zorii zilei pe vârfuri de catarg.

Când răsăritul frânge a visului aripă,
Pe cerul blând şi roşu din fină catifea,
În zori, cu sete, chiar din prima clipă,
Te-aş soarbe ca pe o picătură de cafea.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu-mi pasă că îmi petrec viaţa printre capricioase anotimpuri,
Pe pământ sunt fel şi fel de oameni şi de ritmuri,
Ce este azi a mai fost cândva "Nimic nu este nou sub soare"
Ce-a fost cândva, azi şi în viitor este o realitate în veşnică schimbare;
Zbatere în deşertăciune, ritmuri şi bioritmuri spre perfecţionare,
Iar eu fărâmă de ţărână şi nimic în Univers,
Exist în marea programare.

poezie de Valeria Mahok (19 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre infinit

Orga stelelor îmi cântă pe clape
Alergăm prin nesfârşirea de lumină,
Inima ta de inima mea e aproape
Lumea-i a noastră de iubire plină.

Îngeri cu aripi de argint
Ne duc spre catedrala iubirii,
Aşezată-n locul cel sfânt
Pe catafalcul nemuririi.

Îmi zâmbeşti cu gura o floare
Se aprind luminile din stele,
Cât eşti de încântătoare,
Cu şuviţele-ţi rebele!

În curgerea timpului, divină,
Păşim înainte sub bolta cerească,
Contopiţi mână în mână
Ne pierdem în fericirea noastră.

Drumul e lung, e nesfârşit,
Dar cine stă să-l măsoare?
Noi ne iubim. Spre infinit
Suntem fericiţi. E sărbătoare.

poezie de Mihai Leonte (mai 1967)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unui om

Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt...

Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit...

Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am şi uitat -
Un titlu de volum nescris...

Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irepetabilă şi dulce

Am împărţit cândva... plăcerea,
Irepetabilă şi dulce,
Amurgurile-arzând şi mierea,
Atingerilor zăbăuce.

Am consumat... şi nu o dată,
Nectaru-ncinselor păcate,
Rebelul vin şi-o neschimbată
Idee... despre libertate.

Am dat frâu liber... pasiunii,
Fiorilor ca de mătase
Şi am ţinut aprinşi cărbunii
Iubirilor... la ora şase.

Am şi plecat... într-un târziu,
Pe lume sunt destule fete
Care-n parfum... trandafiriu,
Vindecă inimi şi regrete.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aici!

Sunt aicea cu voi, dar cu-n pas înainte
Şi cu-n pas înapoi, să vă am lângă mine,
Să mai scriu un poem spre aducere-aminte,
Că mi-e timpul trecut şi cu clipe puţine.

Tot ce-am fost, tot ce-aţi fost, viaţa noastră modestă,
Ca o carte deschisă, la capitol final,
Cu iubirea la zi şi făţiş manifestă,
Ca o hartă străveche fără punct cardinal.

Sunt candori ce-au trecut munţii mei de uitare,
Cu popas la troiţe de speranţe ce-au fost,
Praful lumii îl car pe-ale mele picioare,
Ca pe-o treanţă prea veche, ca pe-un nimb fără rost.

Ochii mei obosiţi la opaiţul vremii
Şi-n eclipse cereşti şi în fulger de ploaie,
Sunt săraci ce imploră cristaline ca premii,
Bieţi bătâni invalizi prea sătui de războaie.

Sunt aicea cu voi, rană arsă de sare,
Să mă vindec de dor, să mă vindec de toate,
Să mă simt important, nu un ins oarecare,
Între cert şi incert doar iubirea răzbate.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea vieţii

Viaţa-i ca o arcă, în derivă poate,
Cu fiece clipă ne-ndreptăm spre moarte...
Cioburi de clepsidră-n suflet se revarsă,
Ne întoarcem îngeri, undeva acasă.

Silnică, privirea, trece-nspre apus,
Genele tuşate de dureri, în plâns...
Marea-nfometată, vis de albatros,
Mi-au furat trecutul, timpu-i fără rost.

Ancoră în vremuri plumburii şi reci,
Cumpănă-n deşertul timpului de veci,
Frânghii, către maluri caută s-o tragă,
Pupa-i şubrezită, veche şi beteagă.

Marinari pe cerul gol de suferinţi,
Trecem spre uitare, singuri şi cuminţi,
Nu avem pe nimeni să ne mânuiască,
Grabnic, marinarul, ştie să vâslească.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

1. Coboară din mintea-mi furată
De-a ochilor tăi caldă putere
Şi fugi într-o lume uitată
De vise aprinse de stele...

2. Te pierde din zâmbetu-mi treaz
Ce uită-amăgit să dispară!
Din lacrima ştearsă pe-obraz
Surâsul tău să piară!...

3. Te du din a inimii-mi soare
Spre nopţi niciodată apuse;
De vrei... lasă în urmă-ţi o floare
S-aline-amintirile-ascunse...

4. Goleşte cântu-mi orb
De-a' chipului tău urme
Şi lasă-mă să sorb
A libertăţii culme...

5. Alunecă din calea
Visării mele-aprinse
De mângâieri, de starea
Iubirilor nestinse...

6. Şi lasă-mă s-alerg
Uitată, în fapt de seară...
Să mă trezesc furând
O nouă primăvară...

poezie de Gabriela Chişcari (21 septembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori suntem suficient de norocoşi să ştim că vieţile noastre au fost schimbate, să ne debarasăm de ceea ce e vechi, să îmbrăţişăm noul şi să se întoarcem cu capul în jos, spre un curs imuabil.

citat din Jacques-Yves Cousteau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp grăbit

Grăbit o ia timpul la vale
Minutele trec parcă-s scoase din minţi
Se strâng şi aleargă pe cale,
Iar noi le privim resemnaţi şi cuminţi.

Nici orele nu au răbdare,
Căci vin şi se duc într-un ritm infernal,
Degeaba le ceri îndurare
Te poartă cu ele ca valul spre mal.

Iar zilele zboară zorite,
O filă, doar una mai e-n calendar,
Migrează spre zări infinite,
Aflate departe de-al lumii hotar.

Şi anii - sălbatică turmă -
Mânaţi de acelaşi impuls neînţeles
Dispar undeva fără urmă
Am vrea să-i oprim, însă n-avem de-ales.

Grăbit o ia timpul la vale;
Tiranul acesta cumplit şi posac
Te lasă cu mâinile goale
Şi doar veşnicia îi vine de hac.

poezie de Octavian Cocoş (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu apărem. Continuăm. Cu acelaşi crez, cu acelaşi avânt. Suferinţele şi deziluziile nu ne-au schingiuit întru nimic sufletul. Unii dintre noi avem de pe acum un trecut, la o etate când alţii au încă iluzii. Alţii au stat deoparte de frământarea noastră, a celor dintâi, iar azi, reuniţi în faţa aceluiaşi altar, pornim să oficiem liturghia sufletului nostru, departe de partide, departe de ambiţiile mici şi sterpe ale celor care spun că servesc ţara, servindu-se pe ei.

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina a fost purtată de îngeri

Lumina m-a vizitat azi noapte
Mi-a relatat despre creaţie divină
Am răsuflat prin stele căzătoare
Lumina din lumina s-a risipit spre nori
Odată ce viaţa a fost dată.
Lumina a fost purtată de îngeri.
Nu încerca să-mi mulţumeşti!
Eu am ales libertatea deplină
Nu am făcut nimic forţat,
Ci din iubire pură, sinceră,
Şi adierea vântului îmi e vindecarea
Unui suflet ales de Divin.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zare, amurgul străbătea ecoul tăcerilor nesfârşite. Noaptea, cu braţele lungi, legăna visele ademenitoare într-o şoaptă şi vântul împletea iţele timpului într-un mănunchi de amintiri. Numai ea, curgea tainic în adâncuri şi valurile flămânde înghiţeau urmele tainelor nerostite şi paşii dorinţelor arzătoare, apuse într-un gând senin. Freamătul atingerilor delicate mă înfiora. Tălpile goale mărgineau răsătitul şi tăcerea ecourilor zgomotoase străbătea mireasma razelor străvezii. Mulţi vor veni să-şi ascundă ispitele în abisul ei. Şi marea le va păstra veşnic, ca o dovadă a iubirilor nemuritoare.

Andreea Palasescu (12 martie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!