În zare, amurgul străbătea ecoul tăcerilor nesfârșite. Noaptea, cu brațele lungi, legăna visele ademenitoare într-o șoaptă și vântul împletea ițele timpului ...
În zare, amurgul străbătea ecoul tăcerilor nesfârșite. Noaptea, cu brațele lungi, legăna visele ademenitoare într-o șoaptă și vântul împletea ițele timpului într-un mănunchi de amintiri. Numai ea, curgea tainic în adâncuri și valurile flămânde înghițeau urmele tainelor nerostite și pașii dorințelor arzătoare, apuse într-un gând senin. Freamătul atingerilor delicate mă înfiora. Tălpile goale mărgineau răsătitul și tăcerea ecourilor zgomotoase străbătea mireasma razelor străvezii. Mulți vor veni să-și ascundă ispitele în abisul ei. Și marea le va păstra veșnic, ca o dovadă a iubirilor nemuritoare.
Andreea Palasescu (12 martie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.